2008 – AUSTRIA ŞI ELVEŢIA. El Sabio Aragones şi El Niño Torres. Înţeleptul şi Copilul

Silviu Ghering   
în Euro 2016
03/06/2016, 14:21
2008 – AUSTRIA ŞI ELVEŢIA. El Sabio Aragones şi El Niño Torres. Înţeleptul şi Copilul GALERIE FOTO

Era 1 februarie 2014, sîmbătă, cînd o veste neagră făcea acea zi neagră pentru fotbalul din toată lumea. Luis Aragones, fostul mare antrenor al Spaniei, pleca, învins de leucemie, la ora 6:15, de la „Cemtro Clinic” din Madrid, să facă echipe în cer…

Avea 75 de ani, dintre care 63 îi dăruise fotbalului, de cînd intrase pe poarta unui club profesionist, în 1946, la copiii abia înfiinţatului Deportivo din orăşelul Getafe, aflat în aria metropolitană a marelui Madrid, şi pînă în 2009, cînd se retrăgea de pe banca tehnică a lui Fenerbahce Istanbul.

Performanţele ca jucător, 3 titluri de campion al Spaniei (1966, 1970, 1973) şi două cupe (1965, 1972), cu marea sa dragoste Atletico Madrid (374 de meciuri şi 167 de goluri între 1964 şi 1974, golgheterul all-time al clubului), au fost depăşite de succesele ca antrenor: La Liga (1977), Copa del Rey (1976, 1985, 1992), Supercupa Spaniei (1985), Cupa Intercontinentală (1974, Atletico a participat în locul lui Bayern Munchen), toate astea cu Atletico, apoi încă o cupă cu Barcelona (1988), dar mai ales titlul de campioană a Europei pentru Spania, în 2008.

„Dacă nu ajungem în finală, sînt un antrenor de rahat şi am organizat o echipă de rahat”

Asta le-a spus Aragones fotbaliştilor spanioli la începutul pregătirilor pentru Euro 2008, cam cu o lună înainte de startul competiţiei din Austria şi Elveţia. Şi Spania ajungea în finală fără să piardă nici un meci la turneul final: 4-1 cu Rusia, 2-1 cu Suedia, 2-1 cu Grecia în grupa D, 4-2 la loviturile de departajare (după 0-0 la finalul prelungirilor) cu Italia în sferturi, 3-0 cu Rusia în semifinale şi 1-0 cu Germania în finală.

De altfel, ca un „amănunt” care să ne măgulească, Spania nu mai pierduse nici un meci de pe 15 noiembrie 2006, cînd România cîştiga un amical la Cadiz prin golul marcat de Ciprian Marica în minutul 59…

„Uno y dos y tres… ganar y ganar y ganar!”

Să revenim la finala din 2008. Înainte de plecarea de la hotelul „Hilton” din Viena spre stadionul „Ernst Happel”, Aragones îl ia de-o parte pe Fernando Torres. El Sabio şi El Niño. Înţeleptul şi Copilul. Torres a fost în două finale de Campionat European, Under 16 în 2001 şi Under 19 în 2002, marcînd de fiecare dată golul victoriilor spaniole cu 1-0. Aragones are încredere în el. Îl ştia „de mic”, lucraseră împreună la Atletico într-un sezon greu la finalul căruia reveneau în Primera División după un surghiun în Segunda, în 2002.

Aragones are nevoie de el. David Villa este accidentat şi Fàbregas, cu un singur gol în 31 de meciuri internaţionale, va juca al doilea atacant. Aşa că antrenorul ia problema în propriile mîini. La propriu şi la figurat. Îl priveşte încruntat, aspru în faţă pe Torres şi îi spune: „Cîştigăm cu 2-0 şi tu dai ambele goluri!”.

După care îl apucă pe atacant cu cele două labe mari de urs care îi sînt mîinile şi-l sărută pe frunte. De două ori. Cîte o dată pentru fiecare gol. Apoi se urcă amîndoi în autocar şi Aragones dă tonul la scandări: „Uno y dos y tres… ganar y ganar y ganar!”. Casillas, Puyol, Iniesta, Xavi, Fabregas, David Silva şi Fernando Torres preiau din zbor: „Un, doi, trei! Cîştigăm, cîştigăm, cîştigăm!”. „Pensamientos positivos (n.a. – gîndire pozitivă). Este ceva ce am mai făcut-o la Atlético”, dezvăluia Aragones la o zi după finală. „Şi a funcţionat!”.

Show total pe tunel

Pregătirea psihologică a meciului a continuat la stadion. Pe tunel, cînd echipele erau aliniate, gata de ieşire, Aragones îl bate amical pe piept pe Lukas Podolski şi-i spune zîmbind şi tare, să audă toată lumea: „Nu prea eşti în formă, nu?”. În spaniolă, evident, ca să rîdă numai ai lui. Apoi se duce la căpitanul Michael Ballack şi îi urează în engleză de data aceasta: „Breack a leg, Wallace!”. „Breack a leg!” este o expresie tradusă prin „Noroc!”, „Baftă!” în argou, dar mot-a-mot înseamnă „Să-ţi rupi piciorul!”… Balack a zîmbit, dar nu era zîmbetul lui.

Cel mai tare rîdea David Silva. Show-ul continuă, Aragones se duce cu acelaşi zîmbet larg la antrenorul Joachim Löw: „Nu-ţi fă griji, totul se va termina repede, n-o să vă doară rău!”. Neamţul a zîmbit şi el protocolar şi i-a răspuns ceva neinteligibil… A urmat finala. 1-0 pentru Spania. 1-0 pentru Aragones. A marcat Fernando Torres în minutul 33.

„Finalele nu se joacă, finalele se cîştigă”– Luis Aragones

„După ce a vorbit cu nemţii pe tunel cu spatele la noi, s-a întors, s-a uitat la noi, ne-a zîmbit şi ne-a făcut cu ochiul. Ce i-a dat prin cap ca să ia presiunea de pe umerii noştri, ce caracter!” – Fernando Torres

Închide ×