Totto Schillaci s-a luptat din greu cu un cancer de colon, iar în cele din urmă a pierdut meciul cu viața. Fostul mare atacant va rămâne însă pentru totdeauna în istoria fotbalului italian. FANATIK prezintă cele mai importante momente din viața și cariera sa.
Totto Schillaci s-a născut ca majoritatea foștilor mari fotbaliști într-o familie săracă din Palermo. Fotbalul a fost singura șansă de scăpare, iar Salvatore a debutat la o echipă de amatori deținut de compania de autobuze din oraș, numită Amat Palermo.
În 1982 avea să ajungă la Messina, unde a devenit unul dintre cei mai importanți jucători din istoria clubului în cei 7 ani petrecuți la echipa siciliană. Totto a îmbrăcat tricoul Messinei în 219 meciuri și a reușit 61 de goluri.
În 1989 a atras atenția celor de la Juventus Torino, după ce a fost golgheter în Serie B cu 23 de goluri marcate. Totto Schillaci avea să debuteze în Serie A pe data de 27 august.
Totto Schillaci a putut să se impună la Juventus și a reușit 21 de goluri în toate competițiile, dintre care 15 în campionat. Avea să câștige Cupa Italiei și singurul trofeu european din carieră, Cupa UEFA.
Asta l-a adus în atenția selecționerului Azeglio Vicini, care l-a convocat la naționala Italiei pentru Campionatul Mondial din 1990. A debutat într-un amical câștigat împotriva Elveției cu 1-0.
Totto Schillaci a reușit să facă un Campionat Mondial fabulos, cu 6 goluri marcate, ceea ce i-a adus titlul de golgheter. Italia avea însă să fie eliminată dramatic la penalty-uri în semifinale de Argentina lui Maradona, în timp ce în finala mică „Squaddra Azzura” s-a impus cu 2-1 în fața Angliei.
Astfel, Totto Schillaci a devenit unul dintre favoriții la câștigarea Balonului de Aur după ce a câștigat „Gheata de Aur” în fața lui Diego Armando Maradona și Lothar Matthaus.
Deși a fost desemnat cel mai bun jucător al turneului, în cele din urmă, Balonul de Aur a fost însă adjudecat de Lothar Matthaus, însă Totto Schillaci a terminat pe locul doi, în fața lui „El pibe d’oro”.
Despre Totto Schillaci și Roberto Baggio se vorbește și astăzi ca despre unul dintre cele mai tari cupluri de atacanți din istoria fotbalului italian și mondial.
Problemele medicale apărute la Mondialul din Italia 1990 l-au măcinat în anii următori pe Totto Schillaci, iar „nopțile magice” de la turneul final au rămas o amintire. De altfel, în meciul cu Argentina de semifinale a refuzat să bată unsprezece metri și a invocat probleme medicale.
A mai continuat doi ani la Juventus, alături de bunul său prieten, Roberto Baggio, însă nu s-a mai ridicat niciodată la așteptările clubului și fanilor. Astfel, 1992 se transferă la Inter Milano, unde în doi ani joacă 30 de meciuri și marchează de 11 ori. Nu confirmă nici aici și decide să plece.
Totto Schillaci a devenit 1994 primul jucător italian care a evoluat în Japonia. Atacantul a evoluat timp de trei sezoane la Jubilo Iwata, de unde s-a și retras în 1997 la 33 de ani. A reușit 56 de goluri în 78 de meciuri.
Totto Schillaci nu a dorit să urmeze o carieră de antrenor și în 1999 s-a întors la Palermo, unde și-a deschis o școală de fotbal. Moștenirea sa a fost dusă mai departe de nepotul său, Francesco Di Mariano și de vărul Antonio Maurizio Schillaci, fost jucător la Lazio Roma.
A mai apărut în prim plan când a fost analizat la Campionatul European din 2012. A fost căsătorit de două ori și avea trei copii. Totto Schillaci ar fi îndeplinit pe 1 decembrie vârsta de 60 de ani. Măcinat de boală, a încetat din viață la Palermo.
Italianul va rămâne în inimile microbiștilor datorită calităților sale tehnice remarcabile, a vitezei și simțului porții. De altfel, antrenorul său de la Messina i-a făcut o descriere sugestivă: „Nu am văzut niciodată un jucător care își dorea să marcheze la fel de mult ca el. Era tot timpul la locul potrivit, în momentul potrivit”.