News

2500 de femei? Ilie Năstase, totul despre mit şi Viagra!

Apariţia extravagantă a lui Ilie Năstase de la Wimbledon, acolo unde s-a prezentat în Loja Regală îmbrăcat într-una din uniformele sale de general-maior al Armatei Române a stîrnit discuţii...
15.07.2014 | 10:21
2500 de femei Ilie Nastase totul despre mit si Viagra

Apariţia extravagantă a lui Ilie Năstase de la Wimbledon, acolo unde s-a prezentat în Loja Regală îmbrăcat într-una din uniformele sale de general-maior al Armatei Române a stîrnit discuţii nenumărate. Dacă John McEnroe a glumit şi l-a comparat cu un membru al trupei Village People, alţii l-au comparat cu un dictator. Englezii de la Daily Mail s-au gîndit să vină pînă la Bucureşti pentru un reportaj-interviu cu legenda tenisului românesc şi, într-un dialog cu Jane Fryer, Năstase vorbeşte despre sex, tenis şi trecerea anilor. Mai jos, aveţi traducerea integrală a materialului apărut în publicaţia britanică sub titlul „Deci, generale Năstase, cum s-a simţit soţia dumneavoastră cînd a aflat că e iubita cu numărul 2.501?”. 

Legenda tenisului, Ilie Năstase, agită un ziar mototolit privindu-mă dezgustat. „Sînt aşa proşti! Cineva în Anglia glumeşte că arăt ca un dictator în frumoasa mea uniformă militară la Wimbledon şi aici, în România, pun poza mea lîngă cele ale colonelului Gaddafi şi Bashar Al-Assad din Siria! M-am gîndit doar că ar fi frumos să fac un efort, chiar dacă nu am pus toate medaliile pentru că sînt aşa multe şi aş fi arătat ca un tîmpit”.

101223

 

P: Înregistreaza-te acum la Sportingbet si primesti un Free Bet de 400 lei!

„La anul, în pijama!”

Fostul număr 1 mondial spune că a primit multe complimente în timpul apariţiei sale pe Terenul Central. „Am şi o uniformă albă. Şi una verde, şi una maro. Sînt uniformele mele oficiale, fiind atîţia ani membru al Armatei”. Apoi, adaugă răutăcios: „La anul, o să vin la Wimbledon în pijamale. Le arăt eu lor! Sau o să vin dezbrăcat!”. Ceea ce ar produce şi mai multă agitaţie decît au produs marţi în Loja Regală Năstase şi acea impecabil croită uniformă albastră. (Întîmplător – nu e o procedură standard – un croitor a venit tocmai din Italia ca să i-o facă).

Ne întîlnim la casa lui din capitala României, Bucureşti, unde îmi oferă un tur prelungit care include cina, vin, mai mult vin şi colecţia sa de cîntece de dragoste italiene. Îi place toată atenţia, clar – se hrăneşte din ea, se bazează pe ea. Ilie „Nasty” Năstase a fost armăsarul original al tenisului. Cel mai bine clasat jucător în 1973, a cîştigat 100 de turnee, şapte Mari Şlemuri, patru Turnee ale Campionilor şi şapte Mastersuri. Le-a avut pe toate: şarm, charismă, o imagine exotică, părul brunet lung, mîinile scandalos de mari şi un repertoriu caraghios de bufonerii pe teren. Milioane de femei cu sîngele clocotind (şi mamele lor) ar fi făcut orice ca să ajungă în pat cu el.

Mitul celor 2.500 de femei, un fals

Conform autobiografiei sale, cel puţin 2.500 au reuşit această performanţă – a fost pe locul 6 în topul celor 10 legende ale sexului în revista Maxim (fix între prietenii săi vechi, actorul Jack Nicholson şi cîntăreţul Julio Iglesias). „Îmi plac femeile. Iubesc femeile. E normal să iubeşti o femeie”, spune el. Dar 2.500? „Nu, nu, nu! Nu au fost atîtea. S-a exagerat pentru autobiografia mea. Ei au vrut un număr mare, să vîndă mai bine”. Deci cîte au fost? „Nu ştiu, 300, 400? Nu le-am numărat niciodată, nu mi s-a părut normal. Cum mi-aş putea aminti? Oricum, ce mai contează, 2.500 sau 500, nu o să-mi dea o medalie, nu? Şi au fost destule rateuri”. Rateuri? „Nu am marcat. Uneori, sînt prea obosit pentru că trebuie să joc tenis. Şi multe nu mă inspiră!”.

Acum, zulufii săi sînt cenuşii, dar nu prea dezordonaţi. Tenul îi este grăsuţ, dar fin („Soţia mea şi-a operat buzele – teribil! Eu nu mi-am făcut vreodată ceva), mîinile încă-i sînt frumoase – uriaşe, da, dar şi bronzate şi slăbuţe – iar burta o ţine sub control strict cu o dietă de două luni şi jumătate bazată doar pe carne.

Pregătiri pentru anul „erotic”

Va face 68 de ani luna aceasta. Este pregătit să-l audă pe Julio Iglesias (3.000 de cuceriri faţă de presupusele sale 2.500) cîntîndu-i ca şi cadou pentru aniversare. Dar aniversarea de anul viitor îl entuziasmează cu adevărat. „Este anul meu <erotic>. Voi face 69 de ani. Deci trebuie să fie special. Trebuie să am o invitaţie amuzantă pentru aniversare: doar femei, fără parteneri. Eu voi fi singurul bărbat de acolo”. Dar soţia? “A patra, Brigitte? Da, poate să vină. Va fi distractiv. Îmi place distracţia”.

Să discuţi cu Năstase e ca şi cînd ai face-o cu un cîine mare şi agitat. Sare în sus, se aşează şi se plimbă prin toate colţurile. Se plictiseşte, răspunde la telefoane, toarnă mai mult vin, îşi învîrte cercelul cu diamant şi vorbeşte despre sex, tenis şi toate lucrurile zăpăcite pe care le-a făcut pe teren şi în afara lui.

Amintiri cu „Nasty” Năstase

Între a striga ameninţător spre arbitrii şi spectatorii gălăgioşi (odată i-a spus unui Duce de Kent prea gălăgios: „Taci din gură, te rog, Sire!”), ar juca în ploaie ţinînd umbrela într-o mînă, ar împrumuta caschetele poliţiştilor, s-ar ascunde sub prelata Terenului Central, ar fura racheta adversarului şi, odată, chiar i-a pus un şoarece în vestiar lui Arthur Ashe. „Uneori le făceam doar pentru că eram obosit”, spune el. „Aveam nevoie de o pauză”. Dar nu se enervau adversarii? „Ba da. însă doar cei slabi – se lasă distraşi prea uşor. Odată, Jimmy Connors a spus că nu vrea să se mai antreneze cu mine pentru că glumesc şi rîd prea mult”.

Totuşi, uneori nu era mereu atît de blînd: uneori şi-a meritat porecla „Nasty” (n.r. – în traducere, „obraznic”). Odată, i-a spus unei spectatoare că dacă nu tace, se va „c…ca” în frumoasa ei pălărie albă. „Tot aplauda la greşelile mele”.

„Tenisul de azi? Ei cred că e război!”

Fireşte, Năstase susţine că i-a fost mentor ultimului băiat rău al tenisului, John McEnroe. „A învăţat să se plîngă de la mine, dar nu o făcea într-un mod frumos. Era agresiv”. Năstase are tendinţa să gloseze peste propriile momente mai răutăcioase şi regretă că tenisul a devenit mai puţin distractiv. „Acum nu mai sînt aşa multe glume, doar reguli stricte şi amenzi mari. În trecut, chiar şi după un meci brutal, ieşeam şi cinam împreună. Acum totul e o luptă. Ei cred că e război”. Spre deosebire de vedetele tenisului de acum, Năstase crede că „sînt lucruri mai importante pentru viaţă decît a cîştiga un meci de tenis”.

Tenisul învăţat de la graşi

Ca şi copil, el a fost crescut lîngă un teren de tenis într-o sărăcie relativă. Dar ne explică. „Aveam mîncare. Jucam tenis toată ziua. Nu muream de foame. Eram norocoşi, aveam animale, aşa că erau lapte şi brînză”. A fost copil de mingi de la vîrsta de patru ani, spre deosebire de jucătorii moderni care sînt cazaţi la academii de tenis (Andy Murray a fost dus la una în Barcelona), şi a învăţat jocul doar privindu-i pe ceilalţi jucînd. Nu au fost lecţii propriu-zise. Explică: „Poţi învăţa chiar dacă te uiţi la nişte graşi cum joacă. Dacă ai talent, nu contează dacă vii din India, Bangladesh sau România”. Chiar şi aşa, să pătrunzi în circuitul internaţional de tenis şi fără să fii antrenat corespunzător şi să fii catalogat drept unul dintre cei mai buni jucători din istorie este chiar ceva.

„Sînt nebun, nu prost!”

Le-a avut pe toate: case mari, maşini rapide şi toate acele femei (este uşor să uiţi că era căsătorit în tot timpul cît umbla din floare în floare) şi petreceri la popularul club de noapte Studio 54 în New York alături de Mick şi Bianca Jagger, Clint Eastwood şi Andy Warhol. Ba chiar, una din faimoasele picturi Soup Campbell ale lui Warhol atîrnă în spatele hotei din bucătăria lui Năstase. O altă prietenă a fost Margaret Trudeau, boema soţie a prim-ministrului canadian. A avut vreo aventură cu ea? „Cred că Mick (Jagger) a avut”. Dar Năstase însuşi? „Poate. De unde ştii? Ok, poate puţin”, spune cu o licărire în privire.

Pentru unul din meciurile sale pe un teren secundar la Wimbledon care avea o capacitate de doar 1.500 de locuri au venit mai mult de 5.000 de femei, iar poliţia a trebuit să intervină. Iar meciul de pe Terenul Central a fost întrerupt de sunetul fetelor care ţipau atunci cînd Năstase a încercat să părăsească arena. Oficialii de la Wimbledon au pus trei maşini-momeală care să-l aducă şi să-l scoată din bază fără vreun incident.

Înapoi la subiectul lui preferat, femeile, ne spune: „Îmi place vînătoarea. Îmi place să aleg. Cocoşul trebuie să atace găina. Dar cînd joci şi cîştigi mereu, e greu să mai vînezi”. Probabil e greu să-ţi menţii statutul de Zeu al Sexului, îi spun. A avut vreodată plîngeri? „Plîngeri?!”. Arată îngrozit. Apoi spune: „Eh… Uneori mă gîndesc prea mult la meciul următor şi nu îndeajuns de mult la doamnă şi la satifacţia ei. Şi, uneori, adorm. Dar nu mult!”. Şi s-a rezumat mereu la o doamnă pe rînd? Sau a jucat şi la dublu? „Oh, da! Nu am ajuns la trei, din păcate, maximul meu a fost de două. De obicei îmi place să joc unu la unu, dar dacă situaţia s-ar ivi, n-ai vrea să o refuzi. Poate sînt nebun, dar nu sînt prost!”

Cumpărăturile au înlocuit tenisul

Şi cu asta, discuţia noastră despre sex ia o pauză (mică) şi îmi face un tur al casei. „Soţia mea nu s-a întors, deci sîntem bine”. Năstase este foarte mîndru de casa sa. A cumpărat proprietatea în 1973, iar acum valorează milioane. Îmi arată ferestrele pe care le-a refăcut, uşa originală de la intrare, magneţii săi de frigider cubanezi, un bar secret, colecţia sa de parfumuri pe care le-a creat (da, chiar aşa) şi lenjeria franţuzească din dormitor. Ne oprim în imensul său dressing, unde îşi ţine sute de perechi de pantofi, şi rînduri întregi de costume impecabil croite (inclusiv secţiunea militară) şi nesfîrşitele cutii care conţin cămăşi noi luate de pe strada Jermyn, în Londra.

„De fiecare dată cînd mă duc la Wimbledon îmi cumpăr vreo 50 de cămăşi şi 20 de cravate. Sînt dependent de cumpărături”.  Sînt cumpărăturile un surogat pentru tenis? „Bineînţeles! încă mi-e dor să joc”, spune el, amărît. „Presiunea, mulţimile, atenţia şi toate celelalte. Acum nu mai am pentru cine să performez. De asta mă prostesc pe stradă vorbind cu lumea şi glumind. Am prea multă energie. Mă plictisesc repede”.

„Acum, nu după ce mor”

În ciuda invitaţiei în Loja Regală la Wimbledon de săptămîna aceasta (n.r. – trecută), lui nu i s-a acordat calitatea de membru al All England Club, chiar dacă a cerut-o ani la rîndul. Clar, e un subiect sensibil. „Am scris clubului următoarele: <Dragă domnule preşedinte, a trecut mult timp. Ştiu că am făcut multe lucruri nebuneşti. Dar am ajutat să salvăm Wimbledonul în 1973 cînd nimeni nu voia să joace aici (majoritatea jucătorilor au boicotat turneul într-o demonstraţie pentru sportul profesionist). Vă rog, dacă vreţi să mă faceţi membru, să o faceţi cît sînt în viaţă, nu după ce mor>. Însă nimic. Chiar dacă mă invită an de an la turneu, ceea ce e bine”.

Între vedete şi soţii

Casa lui Năstase este înţesată cu poze. Acestea includ şi imagini cu el alături de Bill Clinton, Nelson Mandela, Indira Ghandi, Pele şi Prinţul Albert de Monaco. încă are o grămadă de prieteni faimoşi: Elton John, Mick Jagger, Clint Eastwood şi Sting. „Datorită lui Sting m-am căsătorit cu a doua mea soţie. Nu, a treia. Nu, stai aşa. Da, a treia. Am cunoscut-o la un concert al lui Sting”.

Chiar în acest moment, primeşte un telefon de la soţia numărul 4. Îi telefonează la fiecare 5 minute, strigînd ordine despre orice, de la ţînţari la parcare. Vocea ei se aude clar peste balada italiană de dragoste pe care el a pus-o destul de tare. „Soţia mea crede că atunci cînd ascult muzică italiană, mă gîndesc la alta, una mai tînără ca ea. Este foarte geloasă. Dar normal că are dreptate. Toţi bărbaţii gîndesc aşa. I-am spus: <Ar trebui să fii fericită, eşti numărul 2.501!> A luat-o razna rău de tot!”.

„Nu am nevoie de Viagra”

Brigitte, un model român, are 37 de ani, iar cei doi sînt împreună de patru ani. S-au întîlnit după ce Năstase a văzut-o la televizor şi a invitat-o la o întîlnire. Ea i-a succedat numărului 3, Amalia (alături de care are două fiice pe care le adoră), care are 38 de ani. Năstase îmi spune: „Ce să fac? Nu mă pot abţine. Să-mi iau o persoană de vîrsta mea ar fi dificil, prea lent. Îmi plac persoanele tinere în jurul meu. Cine are nevoie de Viagra? Am nevoie de ceva să mă mai calmeze. În general, femeile sînt frumoase atît cît sînt tinere. Rar vezi o femeie de 45 de ani sau 50 care arată bine şi e în formă. Bineînţeles, încă remarc femei, dar e prea tîrziu pentru mine. Mă uit, dar ce vreau, nu mai pot să am”.

Depresiile anilor de pe urmă

Punctul culminant al turului nostru este speciala cameră „muzeu” a lui Năstase. Este ticsită cu poze, scrisori (Tony Blair, care îi mulţumeşte pentru o rachetă; George Bush, care-i mulţumeşte pentru că a avut grijă de soţia sa în timpul unei vizite), trofee mai degrabă învechite, colaje de poze, albume, rachete de tenis şi perechi vechi de încălţări Adidas marca „Năstase”. „Nu pot să petrec mult timp aici. Mă face să mă simt inconfortabil. Nu-mi place să-mi amintesc. Eram slab, aveam părul mare. Era un jucător de tenis. Mai bine să nu-ţi aminteşti cînd azi eşti gras şi bătrîn. E trecutul, s-a dus. Nu-mi place să mă uit înapoi. Aş înnebuni. Nu aş vrea să stau aici şi să devin un prizonier al trecutului”. Devine el sentimental? „Da, dar în general plîng în interior”.

Năstase e plin de aer cald, în zilele acestea, cel puţin, dar este un gentleman absolut. Este o companie excelentă şi cumva, în ciuda tuturor discuţiilor despre sex şi femei tinere, nu apare ca un mascul prădător. Este şi într-o formă spectaculoasă pentru un bărbat care se apropie de anul său „erotic”.

Şi, revenind la acea elegantă uniformă şi toate acele medalii, ce a făcut exact pentru Armata României? „Am jucat tenis, bineînţeles!”