Crăciunul este magie, bucurie, veselie, într-un cuvânt Sărbătoare. Cu „S” mare! Tradițiile strămoșești, obiceiurile din bătrâni ne învață de mici copii ce este bine să facem în sfânta zi de 25 decembrie, ziua nașterii Mântuitorului nostru Isus Hristos.
An de an simțim în această zi specială că putem fi mai buni, că viața poate fi mai frumoasă, că speranțele nu ne sunt deșarte. Simțim că TRĂIM, oricât de potrivnică ne-a fost soarta uneori.
Bunăoară în acest an 2020 marcat pe vecie de cea mai mare nenorocire mondială de după Al Doilea Război Mondial, pandemia de COVID-19, de fapt un Al Treilea Război Mondial, bucuria Crăciunului trece peste toate opreliștile impuse de frica de infectare cu coronavirusul SARS-CoV-2.
Tradiții și obiceiuri românești de Crăciun sunt nenumărate, în funcție de zona din țară în care au „urcat” spre noi din vechimea secolelor de istorie mioritică.
Un obicei specific general, obișnuit în toată România, este binecuvântarea casei de către aleșii Domnului printre noi, preoții. Este „o tradiție de adânc folos duhovnicesc, atât pentru slujitorii Bisericii, cât și pentru credincioșii ei, atât pentru cei de la oraș, cât și pentru cei de la sate”, conform crestinortodox.ro.
„Intrând «omul lui Dumnezeu» în casă, odată cu el intră și Cel pe care-L vestește, moment când timpul parcă stă pe loc, iar cerurile se deschid pentru a privi Cel Preaînalt în casă și în sufletele celor care au deschis ușa «trimisului lui Dumnezeu», care este preotul” – creștinortodox.ro
Alt obicei de Crăciun care atrage binele anul ce vine este spălatul pe față dis de dimineață cu apă „curgătoare” în care este aruncată un ban de argint. Spune tradiția că astfel vom fi feriți de orice boală, vom fi „curați ca argintul”.
La sate, gospodarii obișnuiesc să ungă de Crăciun pragurile caselor și grajdurilor cu usturoi. Tradiția spune că acest obicei îndepărtează duhurile rele tot anul care urmează.
În noaptea de Crăciun, creștinii lasă o lumânare aprinsă în casă, la icoana Mântuitorului Isus Hristos. Conform tradiției, acest obicei aduce norocul, deoarece Domnul va vedea lumina și va știi pe unde să intre în casa noastră.
Una dintre cele mai cunoscute tradiții de Crăciun este obiceiul fetelor nemăritate de a-și pune sub pernă în seara de Crăciun săpunul și pieptenul pentru a-și visa ursitul.
Tradiția „interzice” orice curățenie în ziua de Crăciun! Nici să aruncați gunoiul nu este bine, pentru că astfel vă „alungați” norocul.
Este bine știut că începând din Ajunul Crăciunului până la Bobotează (6 ianuarie) nu trebuie sub nicio formă să vă certați, altfel veți fi într-o continuă ceartă tot anul care vine.
„De la Crăciun încolo până după trecerea sărbătorilor, vreme de două săptămâni, fiecare este dator să se înțeleagă și să trăiască bine cu cei din preajma să. Cine caută sfadă, va fi ocărât din această pricina în toată curgerea anului. Cel ce va lovi cu pumnul sau cu palmă, va face atâtea buboaie câți pumni a dat, și atâtea răni câte palme a dat” – creștinortdodox.ro
Pe lângă coronițele de brad agățate deasupra ușii, nu uitați în niciun caz vâscul! Se spune despre vâsc că este o plantă tămăduitoare, care simbolizează armonia și pacea. Iar tradiționalul sărutul de sub vâsc face mai frumoasă, mai trainică și mai puternică iubirea în orice cuplu.
Colindele, împodobirea bradului și venirea lui Moș Crăciun, „inima” Crăciunului, au depășit demult „statutul” de tradiții, de aceea n-am mai amintit de ele, se pot scrie mii de pagini de net… Aceste „obiceiuri” sunt părți componente intrinseci din sufletul nostru, din ființa noastră. Nu putem exista fără ele, oricâți viruși, corona sau nu, împrăștie pe Pământ monștrii cu chip uman pe lângă care Grinch este mic copil…