Tradiții speciale de Paște. Obiceiuri aparte de Învierea Domnului

În afară de rânduiala bisericească prilejuită de celebrarea Paștelui, la românii ortodocși au apărut tot felul de tradiții și obiceiuri fără legătură directă cu dogma creștină privind moartea și învierea lui Isus Hristos, dar care exprimă o religiozitate populară, manifestată inclusiv prin superstiții.

Astfel, celebrarea Paștelui nu este legată strict doar de calendarul evenimentelor liturgice, ci și de îndeplinirea unor ritualuri în gospodăriile oamenilor.

Unele dintre aceste obiceiuri și tradiții sunt răspândite în întreaga țară, în timp ce altele sunt specifice doar unei regiuni anume.

Tradiții legate de Săptămâna Mare

Conform mentalității tradiționale, curățenia de Paște trebuie făcută în primele zile ale Săptămânii Mari, iar în Joia Mare trebuie vopsite ouăle roșii. În Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor, credincioșii trebuie să se abțină de la orice fel de petrecere, să nu râdă și să țină post negru, în amintirea zilei în care Hristos a fost răstignit. De asemenea, trebuie evitate mâncărurile cu oțet întrucât lui Isus i s-a dat să bea oțet dintr-un burete atunci când  era pe cruce. În  Moldova, femeile nu umplu borș în această zi de teamă să nu se scalde Necuratul în el.

Digi24.ro

„UE și-a pierdut mințile. Este un gest sinucigaș”. Moscova despre ajutorul european acordat Ucrainei

În Sâmbăta Mare, ultima zi de post, sunt pregătite bucatele pentru masa de Paște, precum cozonacul sau pasca. Tot atunci este sacrificat mielul pentru friptură, drob și ciorbă. Se spune că oasele și resturile rămase de la miel nu trebuie aruncate, ci îngropate la rădăcina unui pom fructifer.

Pentru liturghia de la biserică, femeile trebuie să pregătească un coș cu mâncare (cozonac, pască, ouă roșii, o bucată de friptură de miel, o sticlă de vin) care să fie sfințite de preot. În unele regiuni din sudul țării este dus la biserică și un cocoș viu care, după ce a fost sfințit, este dat de pomană săracilor. Tradiția mai spune că fiecare credincios care merge la slujbă trebuie să aibă cel puțin un obiect de vestimentație nou, nepurtat anterior.

După slujbă, credincioșii trebuie să țină lumina de Înviere aprinsă până când intră în casă pentru binecuvântare, apoi trebuie stinsă de pragul de sus al ușii de la intrare. Superstiția din unele regiuni spune că nu trebuie lăsată să ardă până la capăt, ci trebuie stinsă și reaprinse în momente de cumpănă atunci când creștinii se roagă lui Dumnezeu pentru ajutor.

O serie de superstiții se referă la dimineața zilei de Paște. În Moldova, membrii familiei trebuie să se spele pe față cu apa dintr-un vas în care a fost pus și un ban de argint pentru prosperitate în tot anul. O tradiție de acum desuetă stabilea în detaliu ritualul ciocnirii ouălor roșii: primii care ciocneau era cei mai bătrâni membri ai familiei, apoi soții, părinții cu copii ș.a.m.d. În prima zi, ouăle sunt ciocnite cap în cap, în a doua cap cu dos, iar în a treia zi de Paște dos cu dos.

Digisport.ro

Răsturnare de situație în cazul Simonei Halep

Cojile rezultate trebuie aruncate într-o apă curgătoare ca să protejeze păsările de curte de păsările răpitoare. O altă datină spune că aceste coji trebuie îngropate de țărani ca să păzească vitele de deochi. Potrivit unei superstiții, dacă ții minte cu cine ai ciocnit primul ou nu te poți rătăci în pădure.

Stropitul cu apă și spălatul limbii clopotului

Există  și superstiții sau obiceiuri cu un puternic specific local. Astfel, în Bucovina fetele spală limba clopotului în noaptea Înviere, iar cu apa se spală pe față în dimineața de Paște ca modalitate de înfrumusețare. În zona Lăpușului din Maramureș se colindă și de Paște, urătorilor dându-li-se câte un ou roșu.  În Transilvania există un obicei preluat de la ungurii ardeleni, anume stropitul fetelor cu apă de către băieți ca să aibă inima curată și să fie ferite de boli.

În Țara Bârsei, Junii Brașovului organizează un concurs de aruncare a buzduganului la Pietrele lui Solomon. Moții din Apuseni au obiceiul să ia toaca din biserică în noapte de Înviere și să o ducă în cimitir. Flăcăii din sat sunt împărțiți în două tabere: cei care trebuie să păzească toaca și cei care încearcă să o fure. Tabăra care pierde trebuie să suporte costurile unui ospăț comun. În Banat, se tămâiază felurile de mâncare de la masa de Paște, iar dintre acestea nu lipsește ciolanul de porc.