News

Tragedia de la Zărnești, „ștearsă” de comuniști! Zeci de morți și sute de răniți. „Dacă explodau toate bombele, ar fi ras Braşovul de faţa pământului“

Tragedia de la Zărnești a fost „ștearsă” de comuniști în ciuda faptului că zeci de oameni au murit după explozia de la fabrica de armament
14.08.2021 | 14:46
Tragedia de la Zarnesti stearsa de comunisti Zeci de morti si sute de raniti Daca explodau toate bombele ar fi ras Brasovul de fata pamantului
ADVERTISEMENT

Pe 5 mai 1983 la ora 12.37, la Zărneşti, în judeţul Braşov a avut loc o adevărată tragedie, una pe care autoritățile vremii au trecut-o la „invizibile”. Concret, atunci fabrica de bombe din localitate a explodat. Flăcările violente au cuprins totul.

La final, un nor uriaș de praf s-a ridicat și a acoperit în cele din urmă totul. Conform statisticilor, nu mai puțin de 37 de oameni și-au pierdut viața, în timp ce în spitale au ajuns peste 300 de răniţi. Culmea, un bilanţ oficial nu există.

ADVERTISEMENT

Cum a fost ștearsă tragedia de la Zărnești de comuniști!

Două secţii au fost dezintegrate în urma exploziei, în locul lor făcându-și apariția două cratere adânci. Oamenii spun că zeci de muncitori au rămas atunci pe loc devenind adevărați eroi.

Toți știau că dacă explodează depozitul cu muniție atunci situația putea să devină înfiorătoare. De altfel, dacă toate bombele care erau în fabrică săreau în aer, spun unii, acestea ar fi ras de pe faţa pământului nu doar oraşul Zărneşti, ci şi Râşnovul şi chiar şi Braşovul.

ADVERTISEMENT

„Nu toţi au fugit. Unii au alergat şi au luat muniţia activă cu mâinile goale şi o cărau să o ducă cât mai departe. Au încărcat o garnitură de tren şi au trimis-o din uzină. Nu cred că cineva poate să-şi imagineze ce a fost acolo. Erau şine de cale ferată contorsionate care au fost aruncate prin aer la 2-300 de metri“, a povestit Ioan Popa, unul dintre angajaţii fabricii la acea vreme, pentru newsbv.ro

Interesant este că mai multe ambulanțe au ajuns la fața locului, dar nimeni nu știa exact despre ce este vorba. „La intrare în grupul unde a avut loc deflagraţia erau oameni morţi puşi pe niste targi improvizate, iar in locul unde au fost cele doua ateliere erau doua gropi imense.

ADVERTISEMENT

Una era cam un sfert plina cu apa, darâmături si resturi umane erau împăţtiate peste tot. Plutele înalte erau pline cu resturi de haine aruncate de explozie, iar pe linia ferata lânga atelier erau niste vagoane pline cu munitie si cu rachete.

Am inteles ca mecanicul locomotivei fugise, iar directorul general al fabricii, ing. Potec, a reusit sa scoata locomotiva cu vagoane afara, altfel dezastrul era de proportie foarte mare. Eu lucram atunci la sectia de biciclete, iar dupa explozie s-au facut grupuri de muncitori care erau mai rezistenti la socuri si am mers la fata locului sa dam o mâna de ajutor.

ADVERTISEMENT

O placa de la o presa, cam de vreo 30 kg, a fost aruncata cam 800 m şi ingropata in pamânt trei sferturi din cauza suflului. Multi angajati care au scapat au fugit desculti, unii ajungând prin Brasov desculti si cu hainele arse. Au fugit de frica cu maşini de ocazie.

Retin ca in timpul primei explozii directorul striga sa parasim Tohanul că va fi cumplit. Sunt multe de spus, multi de la alte sectii au fost taiati de cioburile de la geamurile care s-au prabusit peste ei”, îşi aminteşte şi Ianosi Mihai.

„Pe vremea aia, eu eram la cursuri, la liceul aflat chiar lângă uzină. Când a avut loc explozia, geamurile au fost pulverizate. Ne-au scos rapid pe toţi pe terenul de sport. Se vedeau flăcările şi fumul din uzină. Lumea ieşea puhoi pe poartă. Veniseră şi salvările. În cele din urmă pe noi ne-au trimis acasă“, spune și Ion Groza, care ulterior şi el s-a angajat la fabrică.

Culmea, singurul ajutor primit de familiile celor dispăruți au fost sicriile făcute chiar în fabrică. Morţii au fost duşi acasă în cutii închise, astfel că mulți nici nu știu dacă au îngropat rămăşiţele pământeşti ale celor dragi. â

„Cumnata mea a plecat de dimineaţă la serviciu, ca în fiecare zi. Săraca avea semne că urma să păţească ceva. Cu o zile înainte era la pus cartofii şi se plângea că nu ştie cum o să se descurce a doua zi (când a avut loc explozia), că are o zi foarte grea.

Cu câteva zile, mai înainte, era cu fratele meu. Începuse să cânte cucul. – Auzi cucul? – a întrebat-o. – Da, îl aud. După câteva minute, fratele meu iar a spus – Dar ce tot cântă cucul ăsta… Iar ea i-a spus că nu-l mai aude. Înseamnă că trăiesc puţin….

Apoi a fost explozia. Au spus că nu au mai găsit-o. Doar batista şi o bucată din haina de piele. Avea cu puţin peste 20 de ani. Erau căsătoriţi de opt luni şi era însărcinată“, a zis și Cornelia Letcă.

„A fost jale mare. Sicriile erau îngropate cu pietre în ele, ca oamenii nu mai erau gasiţi. Fulminantul de mercur de la explozie i-a dezintegrat pur si simplu”,  a mai spus Ianosi Mihai.

Autoritățile comuniste au trecut întreaga tragedie la secret și au interzis publicarea vreunei informaţii despre acest eveniment.

ADVERTISEMENT