Scenariul unui transplant cardiac devine tot mai prezent în cazul lui Mircea Lucescu, internat în stare critică la Spitalul Universitar după infarctul suferit în urmă cu patru zile. Renumitul cardiolog contactat de FANATIK susține că nu se mai poate vorbi realist despre o recuperare semnificativă, chiar și în condițiile unor intervenții de suport mecanic avansat, pe care le consideră mai degrabă o etapă de tranziție către o soluție definitivă.
Mircea Lucescu rămâne internat la Spitalul Universitar, după ce vineri, 3 aprilie, chiar în momentul în care se afla foarte aproape de externare, a suferit un episod cardiac acut. Situația a impus continuarea internării și menținerea sa sub supraveghere medicală permanentă. FANATIK a urmărit îndeaproape evoluția stării sale de sănătate, având constant informații din interiorul unității medicale. Potrivit reprezentanților spitalului, tehnicianul este în prezent conectat la aparate, starea sa fiind una critică, care necesită suport medical complex și monitorizare continuă în secția de terapie intensivă.
Cazul a fost atent monitorizat de echipele medicale, însă surse medicale indică faptul că starea pacientului s-a degradat progresiv, ceea ce a impus reevaluări frecvente și o abordare terapeutică permanent ajustată, în cadrul echipei multidisciplinare. Luni seară, 6 aprilie, reprezentanții Spitalului Universitar au anunțat că a avut loc o nouă evaluare complexă a cazului. La discuții au participat specialiști din cardiologie, ATI, chirurgie cardiacă și hematologie, alături de un medic cardiolog român care activează în Franța, adus la solicitarea familiei. De asemenea, familia pacientului a fost prezentă la această întâlnire. În urma consultului extins, medicii au decis continuarea tratamentului actual, considerat în continuare adecvat în acest moment. Starea pacientului urmează să fie reevaluată în cursul zilei de astăzi, 7 aprilie, iar în paralel este analizată și posibilitatea unei intervenții invazive, respectiv montarea unui sistem de asistare mecanică cardiacă de tip ECMO.
În contextul intervențiilor medicale aflate în discuție pentru gestionarea cazului, medicii încearcă să clarifice diferențele dintre procedurile de suport circulator care pot fi luate în calcul în situații cardiace critice. Despre aceste opțiuni și despre modul în care funcționează ele, cardiologul Dan Tesloianu a făcut o serie de precizări pentru FANATIK, explicând pe înțelesul tuturor mecanismele implicate.
„Am văzut în presă ieri că se vehicula ceva legat de procedura de asistare mecanică cardiacă (ECMO), dar astăzi era ceva de o pompă de asistare a funcției contractile. Trebuie precizat că sunt două lucruri diferite. ECMO înseamnă o procedură prin care sângele este circulat în afara corpului. Practic, se preia o bună parte din funcțiile inimii, atunci când aceasta este ineficientă. Este, într-un fel, o circulație extracorporală: sângele este scos din organism, trecut printr-o membrană unde este oxigenat și
Dacă vorbim despre o pompă de asistare, ne referim la un dispozitiv care se montează practic prin intervenție chirurgicală. Există montări pe torace sau proceduri minim invazive, în care, efectiv, în jurul inimii se plasează un fel de
În continuare, referindu-se la opțiunile de suport circulator luate în calcul în cazurile cardiace severe, medicul cardiolog a evidențiat complexitatea acestor intervenții, precum și riscurile semnificative pe care le implică în practica medicală. Acesta a subliniat că astfel de proceduri sunt rezervate exclusiv situațiilor critice și necesită o evaluare extrem de riguroasă înainte de a fi luate în considerare.
„Montarea acestor dispozitive este o procedură chirurgicală, un gest de chirurgie cardiovasculară. Fiind o intervenție la nivel toracic, la un pacient în stare extrem de gravă, este clar că nu putem să nu luăm în calcul riscurile. Se poate ajunge inclusiv în situația în care dispozitivul să nu mai poată fi montat, în funcție de cum reacționează pacientul în timpul intervenției.
De precizat este și faptul că aceste dispozitive nu sunt 100% salvatoare. Ele realizează o activitate mecanică, însă dacă inima este practic
Medicul cardiolog a oferit și o perspectivă asupra modului în care aceste dispozitive sunt utilizate în practica medicală, afirmând care este scopul lor principal și în ce tip de situații devin o opțiune terapeutică. Acesta a raportat discuția la scenariile clinice generale, dar și la informațiile apărute în spațiul public în legătură cu cazul tehnicianului de la Naționala României, fiind luată în calcul, în anumite situații, inclusiv ipoteza unui posibil transplant cardiac ca soluție finală de tratament.
„În general, în majoritatea cazurilor, aceste dispozitive sunt folosite ca punte către un transplant cardiac. Sau, în anumite situații, de exemplu în cazul unui infarct acut foarte extins, cu speranța unei recuperări parțiale a contractilității cardiace. Nu cred că este cazul aici, mai ales că pacientul a suferit deja o angioplastie, deci nu ne mai putem aștepta la o recuperare semnificativă. Cel mai frecvent, se folosesc ca punte spre transplantul cardiac”, este opinia lui Tesloianu având în vedere datele care s-au vehiculat în presă despre tabloul clinic al lui Il Luce.
Un alt aspect important abordat în discuția cu reporterul FANATIK a fost cel al costurilor și al frecvenței acestor proceduri, medicul enumerând diferențele dintre centrele medicale din România și cele din străinătate, unde astfel de intervenții sunt realizate mult mai des, cu o experiență clinică semnificativ mai vastă. Totodată, acesta a evidențiat și importanța colaborărilor internaționale în gestionarea cazurilor complexe ca cel al lui Mircea Lucescu.
„Din păcate, aceste dispozitive sunt foarte costisitoare, motiv pentru care la noi nu se realizează foarte des. Din câte știu, fără a fi însă specialist în chirurgie, vorbim de mii de lei doar pentru anumite componente sau consumabile. În orice caz, costurile totale ajung cu certitudine la zeci de mii de euro, probabil chiar peste suta de mii. Neavând întotdeauna fondurile necesare, aceste proceduri sunt, în general, acoperite prin sistemul public, ca în majoritatea țărilor. Evident, experiența este mai redusă decât în centre mari din Spania, Franța sau Statele Unite.
Dacă la noi se implantează probabil 10–15 astfel de dispozitive pe an, într-un centru mare din altă țară se poate ajunge la aproximativ 20–30 de implantări pe lună. Probabil și de aceea prezența medicului din Franța”, a completat specialistul în cardiologie.
În ceea ce privește prognosticul și evoluția după astfel de intervenții complexe, medicul cardiolog a atras atenția că, deși pot exista rezultate favorabile din punct de vedere medical, recuperarea nu înseamnă revenirea imediată la o viață complet normală, iar pacienții rămân, de cele mai multe ori, dependenți de sisteme de susținere mecanică, cel puțin până la o eventuală soluție definitivă, precum transplantul cardiac.
Acesta a concluzionat pentru FANATIK: „În mod normal, ar trebui să existe un rezultat pozitiv, dar nu trebuie să ne imaginăm că totul se rezolvă 100% sau că pacientul își reia complet viața normală imediat după. Chiar și în caz de succes, pacientul rămâne dependent de un sistem de susținere mecanică și se deplasează, practic, cu un dispozitiv implantat și cu sistemul de alimentare după el. Repet, aceste proceduri sunt, în general, o etapă de așteptare pentru transplantul cardiac”.