Tratatul de la Craiova, după 81 de ani. Cum au fost strămutați peste 100.000 de români din Cadrilaterul cedat Bulgariei

Anul 1940 a fost unul extrem de nefast pentru integritatea teritorială a statului.

”România Dodoloață” înfăptuită la vremea Marii Uniri era, două decenii mai târziu, ruptă în bucăți cedate vecinilor. Pactul dintre Hitler și Stalin, mai bine cunoscut publicului ca pactul Ribbentrop – Molotov, a fost urmat de mai multe dictate și tratate.

Vara lui 1940 a însemnat pierderi de populație și de teritoriu reprezentând o treime din totalul țării.

România pierde Bucovina de Nord, Ținutul Herței și Basarabia, cedate Uniunii Sovietice. Teritoriile preluate atunci de URSS nu au mai fost recuperate și acum se regăsesc în Ucraina și în Republica Moldova.

De asemenea, România a rămas și fără o bună parte din Transilvania, zona de nord a regiunii, pe care statul a fost obligat să o cedeze Ungariei. Din fericire, țara a redobândit această regiune în 1947, odată cu Tratatul de la Paris.

Digi24.ro

Cazul ciudat al miliardarului german care și-ar fi înscenat moartea ca să fie împreună cu amanta rusoaică la Moscova

O altă pierdere teritorială pe care statul nu a mai recuperat-o este cea a Dobrogei de Sud sau a Cadrilaterului. Această regiune a fost cedată Bulgariei în 1940. Documentul prin care a fost înfăptuită această cesiune este Tratatul de la Craiova, semnat în data de 7 septembrie, la orele 15:20, acum 81 de ani.

Etapele premergătoare acestei date au avut loc începând cu data de 3 august 1940, când reprezentatul României la Berlin i-a informat pe oficialii de la București că Bulgaria va trebui să primească regiunea Cadrilaterului.

Această decizie urma unei întâlniri dintre Hitler și prim-ministrul bulgar, din 15 iunie 1940. Guvernul român s-a conformat și astfel au început negocierile cu omologii de la Sofia, iar tratativele s-au purtat la Craiova, începând cu data de 19 august. Tratatul a fost semnat la data de 7 septembrie, de către Alexandru Cretzianu și Henri-Georges Meitani, fiind ratificat la data de 13 septembrie de către mareșalul Ion Antonescu.

Delegația românilor nu a mers la Craiova pentru a negocia păstrarea Dobrogei de Sud, ci doar pentru a pune la punct rezolvarea aspectelor logistice cu privire la cesiune.

Digisport.ro

Transformarea fizică a Serenei Williams. Cum arată acum și ce spune legendara sportivă despre corpul ei

Cum a fost organizat transferul Cadrilaterului către Bulgaria

Tratatul de la Craiova a detaliat modul în care vor fi gestionate familiile ce vor fi strămutate între România și Bulgaria, dar și invers, însă a avut în vedere și bunurile mobile și imobile rămase în urma românilor.

Imediat după ratificarea tratatului, guvernul de la București a întocmit și trimis o listă de bunuri imobiliare publice din Cadrilater, iar bulgarii au pregătit o listă cu persoanele care vor face recepția bunurilor.

Arhivele comunelor și județelor, dar și arhivele de la tribunale și ale altor autorități publice au fost oferite autorităților bulgare. Acestea au primit și planurile cadastrale depuse în Cadrilater.

Pentru că tratatul a sosit în prag de strângere a recoltelor de bumbac, de floarea soarelui și de porumb, autoritățile au trebuit să gestioneze și situația grânelor necolectate.

În urma analizelor efectuate de către ambele state cu privire la recolte, s-a ajuns la scenariul în care ”guvernul român va lua în posesiunea sa și va deveni proprietarul cantităților de porumb, bumbac și floarea soarelui, aparținând emigranților bulgari și Guvernul bulgar va lua în posesiune în aceleași condițiuni, recoltele respective ale românilor din județele Caliacra și Durostor.”

A fost organizată și evacuarea trupelor militare aflate în Dobrogea de Sud, iar trupele au primit ordine ”de a se abține dela orice jaf și va reprima cu energie orice acțiune de acest fel.”

Ce s-a întâmplat cu românii care trăiau în Cadrilater

Românii și bulgarii au convenit ca, în termen de trei luni de la data schimbului de documente de ratificare, să fie efectuat în mod obligatoriu un schimb ”între supușii români de origină etnică bulgară din județele Tulcea și Constanța (acesta din urmă în delimitarea anterioară datei de 14 Iunie 1925) și supușii români de origină etnică română din județele Durostor și Caliacra.”

În ceea ce privește românii de etnie bulgară și bulgarii de etnie română din alte regiuni decât cele sus-amintite, aceștia nu erau obligați să imigreze în țara de afinitate etnică, însă dacă doreau, puteau să facă asta în termen de un an de zile.

Fiecare dintre cele două state putea decreta emigrarea obligatorie a unui număr de cetățeni egal cu numărul cetățenilor ce imigrau.

S-a stabilit, prin același Tratat de la Craiova, că persoanele care părăseau unul dintre cele două state pentru a se stabili în celălalt își ”vor pierde de plin drept calitatea lor de cetățeni români sau bulgari, în momentul plecării lor de pe teritoriul celor două Regate.”

Românii care părăseau Cadrilaterul erau nevoiți să lase în urmă proprietățile pe care le-au deținut acolo, însă păstrau toate bunurile mobile, corporale și incorporale. ”Aceste persoane vor fi libere de a lua cu ele sau de a transporta bunurile lor mobile de orice natură, vite, inventar agricol, etc., fără ca, pentru aceasta, să fie obligate la plata unor taxe sau supuse vreunei restricțiuni, fie la ieșire fie la intrare. Exportul aurului și a monedelor, în piese de metal sau în hârtie, va fi reglementat, de comun acord, de cele două Bănci de Emisiune”, specifica tratatul.

Câți români au revenit în România după Tratatul de la Craiova

În total, din Cadrilater au plecat nu mai puțin de 110.000 români. Strămutați forțat au fost 80.000 de români (aromâni, mocani mărgineni și meglenoromâni), în vreme ce 65.000 de bulgari aflați în Dobrogea de Nord au fost nevoiți să revină în regiunea de sud. Alți 12.000 au plecat de bunăvoie.

Din totalul românilor plecați din Cadrilater, cei mai mulți erau țărani (29.077), urmați de 20.466 femei casnice, de 18.549 de studenți și elevi, de 19.449 ”alți întreținuți.” Destul de puțini erau lucrătorii (1.729), meseriașii (902), servitorii (212) sau cei aparținând profesiilor libere (213).