Trei decenii de la publicarea Manuscriselor de la Marea Moartă. Comorile ascunse despre care vorbesc documentele vechi de mii de ani

Manuscrisele de la Marea Moartă sunt unele dintre cele mai intrigante și misterioase descoperiri în materie de texte antice, iar multe dintre misterele acestora au rămas încă nedeslușite.

Sunt cunoscute diverse aspecte cu privire la existența și destinația acestora, însă unele dintre cele mai curioase elemente rămân, în continuare, mari semne de întrebare pentru comunitatea științifică.

Ce sunt, însă, Manuscrisele de la Marea Moartă și de ce sunt atât de importante pentru omenire?

Ce sunt, de fapt, Manuscrisele de la Marea Moartă

Aceste texte au fost descoperite începând cu 1946-1947, alte fragmente fiind identificate și în 1956. Au fost ascunse de ochii lumii timp de secole, fiind create între anii 408 î.Hr. și 318 d.Hr.

Acestea sunt texte religioase ebraice, descoperite în grotele Qumran din deșertul Iudeei. O bună parte dintre texte sunt scrise în aramică, unele în câteva dialecte regionale și altele în greacă.

Digi24.ro

Oamenii sunt uluiți când află ce vârstă are acest bărbat. Cum reușește să păcălească procesul de îmbătrânire și cât îl costă pe an

În ceea ce privește categoriile din care fac parte textele: în jur de 40% dintre texte sunt copii din Scripturile ebraice. Alte 30% dintre texte sunt din a Doua Perioadă a Templului, iar restul sunt manuscrise de tip sectarianist, realizate după documente anterior necunoscute.

În total, au fost descoperite până în prezent 972 de manuscrise. Într-una din peșterile identificate de cercetători, fragmentele de manuscris erau rupte în 15.000 de bucăți. Cercetătorii au lucrat din greu pentru a pune cap la cap aceste fragmente.

Încă nu e clar cine a scris aceste texte, însă teoria acceptată general este că au fost redactate de către esenieni, o sectă evreiască din apropierea Qumranului.

Există și alte teorii, cum ar fi faptul că manuscrisele ar fi realizate de către evreii ce trăiau în Ierusalim și care au fost nevoiți să ascundă documentele în grote, fiind puși pe fugă de romanii cotropitori, în anul 70 d.Hr.

Digisport.ro

Mai dur nu se putea! A venit ”nota de plată”, după gestul golănesc fără precedent făcut de un luptător către fata din ring

Vechimea estimativă a manuscriselor a fost aflată cu ajutorul datării cu carbon. Și alte aspecte ale acestora au fost analizate. Spre exemplu, a fost studiată cerneala folosită pe pergamente.

Negrul a fost obținut din negru de fum, iar roșul a fost extras din cinabru (o sulfură de mercur). Cerneala era uneori amestecată cu miere, ulei sau oțet, pentru a fi subțiată în vederea scrierii. Iar aplicarea a fost realizată cu ajutorul unor ”stilouri” rudimentare din stuf.

Pergamentele sunt în mare parte din piele de animal, dar și din papirus sau chiar din bronz. Acestea s-au păstrat atât de bine datorită condițiilor din jurul Mării Negre, aerul fiind destul de uscat. Mai mult, unele pergamente au fost închise în vase de lut, sporindu-le rezistența de-a lungul celor două milenii.

Când au fost publicate Manuscrisele de la Marea Moartă

Publicarea manuscriselor a fost subiectul unor controverse masive de-a lungul deceniilor ce au urmat descoperirii acestora. Unele dintre fragmente au fost publicate imediat după descoperire, însă publicarea a durat zeci de ani.

Manuscrisele au fost controlate de către un grup mic de cercetători, condus de către John Strugnell, în vreme ce majoritatea oamenilor de știință nu aveau nici măcar fotografii ale textelor.

Controversele din jurul disponibilității manuscriselor s-au încheiat abia în data de 22 septembrie 1991, când William A. Moffet, director la Biblioteca Huntington din San Marino, a anunțat că instituția pe care o conduce are fotografii ale tuturor manuscriselor și că aceste documente rare și prețioase vor fi dezvăluite publicului imediat și fără restricții. Moffett declara la momentul respectiv că decizia a fost precum ”căderea Zidului Berlinului.”

În total, biblioteca avea peste 3.000 de negative foto ale manuscriselor originale, dar și duplicate ale arhivelor fotografice de la muzeul Rockefeller și de la Altarul Cărții din Ierusalim.

Firește, decizia lui Strugnell a iscat controverse în comunitatea academică, deoarece publicarea fotografiilor ar fi încălcat atât contractul datorită căruia acestea au fost realizate, cât și normele etice de cercetare.

Comorile ascunse din Manuscrisele de la Marea Moartă

Manuscrisele în sine reprezintă o comoară, însă acestea fac trimiteri și către comori reale.

Poate cel mai intrigant manuscris din seria sutelor descoperite este Pergamentul de Cupru. Realizat din cupru, după cum sugerează și numele, acesta este compus din două fragmente care, inițial, se compuneau într-un singur document lung de 240 centimetri.

Pe el se găsesc înscrise 64 de locații unde ar fi îngropate sau ascunse tone de obiecte din aur și din argint. Din păcate, niciuna dintre aceste presupuse comori nu a fost descoperită.

Există mai multe dificultăți legate de acest aspect. Ortografia textului este una ciudată, diferită de cea a textelor biblice, și se presupune că scribul care a realizat tableta a copiat, de fapt, după un alt text. Nestăpânind însă foarte bine limba, acesta a creat un text greoi. În plus, referințele cu privire la locuri sunt destul de obscure și necesită o cunoștință foarte exactă a zonelor la care se face referire.

La aproape opt decenii de la descoperire și la treizeci de ani de la publicarea completă a acestora, Manuscrisele de la Marea Moartă rămân, în continuare, un artefact antic deosebit de valoros și de misterios.