„Tribunalul” de la Giurgiu: Gigi, tăvălit moral de legea compensației

N-am mai avut parte de o „minune”  legată de Slovan Liberec, pentru că minunatele noastre strategii „originale”, cum ziceau politicienii anilor ’90 atunci când discutau despre democrație, au dat roadele scontate. Nu FCSB a ratat calificarea în dauna lui Slovan, ci Gigi Becali a făcut ca echipa sa să piardă până și ultima umbră a simțului ridicolului. A fi guraliv e ca și cum ai fi o dantelă, un fel de margine a nimicului. Dumnezeu, pe care îl tot pomenim, nu vorbește în vorbe, ci făptuiește.

Poate, ca o utopie și chiar asemenea unui blestem istoric, „rezistența în munți” hotărâtă pe genunchi de iluminatul Gigi s-a beznit încă dinaintea meciului cu Slovan. I-a oferit hazardul o suită de adversari accesibili, dar taman acum l-a lovit nenorocul și „baaaanii meeeeei”, celebra expresie cu care ne-a obișnuit de decenii, au devenit un subiect de film SF. Miza era uriașă, dar Gigi se uită doar la strălucire, nu la substanță. A fost incapabil să-și croiască un lot complet, cu două, chiar trei soluții viabile pe fiecare post, dar a aruncat cu biștari pe vedetuțe care ori au dezamăgit, ori le-a rănit, ori au căzut la pat.

Culoarul era favorabil, dar ce să te faci cu bezna?…

„Tribunalul” de la Giurgiu: Gigi, tăvălit moral de legea compensației

Mă gândesc la prietenul nostru Van Gogh și realizez că orice sfat, orice muștruluială, orice sprijin îi sunt fatale urechii lui Gigi Becali. El este obișnuit doar cu sine și își declamă supremația asupra lui, printr-un metrou hazos, dinspre un timpan către altul. Gigi Becali plătește astăzi ce a sădit ieri. A avut totul sub papuci, de la echipă, la fani și la bani. Acum, s-a nimerit în situația de a împrumuta, pe veresie. Iar asta costă. Unde mai pui că împrumutul scontat se rătăcește, ca în filmul „Drumul oaselor”, cu Florin Piersic în rolul principal, mai ales când vine vorba despre jucătorii de la Astra. Mărgelatule, fă-te că plătești!

Vorba unui poet, „viața este o aventură a luminii”. Somnul, însă, este o moarte repetată sau mai exact o trivializare a morții. Mai ales, somnul rațiunii. Ayatolahul portofelelor aruncate cu sictir, cu pseudo-gentilețea insului needucat, s-a trezit că a investit în canguri sterpi, în loc să pună un argint, doi, pe seama unor tineri care i-ar fi asigurat – chiar și lui, bătrânului – viitorul financiar. Sigur, Cană (dincolo de eliminarea din minutul 20), Perianu, Șut, Petre, Simion și Popescu sunt jucători de valoare. Dar au fost crescuți sau readunați de pe drumuri precum niște paria, pe care vechilul nu dădea doi bani, dacă nu era… obligat.

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

Gigi Becali este exemplul omului fericit până la nefericire. Nu l-a bătut Slovan Liberec, ci exact entitatea pe care o pomenește domnia sa, cel mai des. Și l-a învins corect, pentru că finanțatorul a cules ce a sădit.

Cazul Petre și echipa încropită

Din punctul meu de vedere, nu ca gazetar ci ca om, îmi permit să afirm că, potrivit legilor morale, acest meci trebuia să fie amânat. Nu este, însă, pentru prima oară când domnii de la UEFA judecă morala printr-un sistem imoral. Sportul presupune șanse și drepturi egale. Asta, însă, nu scuză amatorismul unora sau al altora. Pe marginea terenului, sărmanul Pintilii arăta ca leul din Babilon, călcat pe bombeu într-un troleibuz aglomerat cu Caiafe. Nici nu putea să se simtă altfel. În dimineața dinaintea jocului, s-a trezit că l-a pierdut și pe Man, infectat cu COVID-19. Dar ghinionul nu bate la poartă de capul lui, Gigi. Tu ți-l așezi, așa cum spuneam anterior…

Soiledis nu mai jucase de vreo două luni. Amărâtul s-a făcut luntre și punte, dar luntrașul a venit mai rapid decât spera finanțatorul avar, care pe vremuri îl acuza pe un anume George Copos de avariție. Că a fost sau nu penalty la Perianu, nici nu mai contează. Petre a fost, însă, cel mai bun. Iar aici avem de vorbit, „Nea Gigi”…

Acest Petre este un caz emblematic, nu doar pentru FCSB, ci pentru fotbalul românesc. După ce l-a umilit și l-a ținut pe tușă, Becali a avut nevoie de el. Băiatul – total nepregătit din punct de vedere fizic – și-a recompus sufletul, ca într-un joc tip puzzle și a izbutit să-și facă datoria. Cât a putut. Inclusiv cu acea „scăriță”, care dacă îi ieșea, îl transforma în eroul zilei. Nu al săptămânii, nu al lunii, pentru că patronul e plin de sentimente pioase și taie în carnea vie pe care o cumpără și o aruncă la gunoi, chiar și fără s-o adulmece.

Digisport.ro

Cum l-a numit Anamaria Prodan pe Ronald Gavril: impresara nu s-a ferit să spună cum îl strigă pe boxer

Importantă este lecția obidei

Stadionul din Giurgiu nu a fost, acum, o arenă pe care s-a jucat fotbal. A fost un tribunal moral. Instanța a hotărât ca FCSB să rămână în anonimat, dar sentința este strâmbă. Starea de moarte stă în acest tragic dialog scris între moralitate și necesitate. Poate, totuși, meciul nu putea fi amânat, deși, cum spuneam, moralmente era firesc să se întâmple așa. Oricum ar fi, el a însemnat mai mult decât un joc de fotbal. Compensația ține de providență, iar legile morale sunt, orice ar spune un portofel sau altul, incompatibile cu fariseismul.

Pentru FCSB este total neimportant că a ratat calificarea în turul următor. Ca și pentru micuțul și entuziastul antrenor Pintilii. Antrenorul este aidoma unei moașe de țară, care ajută femeia să nască pe câmp. Va găsi el și timpul hărăzit… Importantă este lecția obidei, care se aplică în rarele tribunale în care ochii dreptății rămân dezlegați, suav și utopic.

Sigur, Gigi Becali rămâne neantul. Adică, absența…