Poveste emoţionantă! Portarul care apără cu inima şi-o mână!

liga 4, romprim, steaua, rapid, tudorel mihailescu
SPECIAL FANATIK

Fotbalul naşte poveşti magice indiferent de nivel. O demonstrează Tudorel Mihăilescu, portarul de la AS Romprim care a înfruntat Steaua şi Academia Rapid în Liga 4. Şi nu oricum...

Într-o lume care oferă din ce în ce mai puţin timp pentru visuri, suntem bombardaţi zilnic cu mesaje şi sloganuri motivaţionale. Filme cu super-eroi, bannere pe străzi şi reclame pline de acţiune. Toate par lipsite de sens în agitaţia cotidiană. Câţi dintre noi mai ţinem minte unde ne visam atunci când eram copii? Câţi dintre noi avem curajul să ieşim din rutină? Răspunsurile ne-ar putea speria.

Tocmai asta face specială povestea lui Tudorel Mihăilescu. La 51 de ani, joacă în Liga 4, la Romprim, şi nici nu vrea să audă de retragere. Are un curaj nebunesc şi o ambiţie de fier. Ca orice om, are şi lipsuri. Lui îi lipseşte o mână. Este portarul fără o mână care a înfruntat Steaua şi Academia Rapid. Sau, mai bine zis, este portarul cu o mână. Pentru că Tudorel nu a simţit niciodată că i-a lipsit ceva.

„Aşa m-am născut, iar fotbalul a fost totul pentru mine de când eram mic. Din start am ales postul de portar, nici nu m-am gândit la altceva. Mereu am vrut să fac lucrurile la fel ca şi cei care au două mâini. M-am băgat la aproape toate sporturile. Am jucat tenis de masă, am făcut atletism, care m-a ajutat enorm. Am vrut să îmi demonstrez mie că pot fi un om normal”, povesteşte Tudorel.

Un copil contra unui sistem defect

„Nea Minciu, Dumnezeu să-l odihnească... el este antrenorul care m-a remarcat şi m-a adus la Prefabricate Progresul. Vedea potenţial, dar nu mă favoriza. Coechipierii mă ştiau din cartier, au avut încredere în mine. Făceam plonjoane pe ciment, la vârsta aia nu băgam în seamă pericolele. Am fost eu, aşa, mai rebel... Părinţii nu m-au marginalizat, nu m-au ţinut să nu mă joc cu alţi copii pentru că nu am o mână. Şi tata a apărat până pe la 40 de ani, când a avut un accident cu tractorul şi o fractură de bazin. Mă lua tata pe stadion, vedeam Steaua împreună. El mi-a povestit atâtea şi-atâtea şi m-a făcut să iubesc fotbalul”, rememorează Tudorel primele amintiri legate de sportul-rege.

Apoi, la 10 ani, a simţit prima dată că problema nu era la el, ci la cei din jur. Un sistem defect, care nu îl lăsa să îşi îndeplinească visul. „O perioadă am avut probleme că nu primeam viza medicală. O mare nedreptate. Persoanelor cu handicap nu li se permitea să joace. Am fost de două, trei ori cu antrenorii la vize şi nimic. Plângeam, îmi era ciudă... Până la urmă m-am dus singur, s-a trezit doctorul cu mine. Am aşteptat, omul mi-a zis că el ar vrea să îmi dea, dar îi e frică să nu fie tras la răspundere. Zicea că poate reuşim să facem o proteză. Că au mai fost cazuri, îl dădea exemplu pe Petschovshi, care avea un picior mai scurt. Dar chiar fără o mână... şi portar! Am început să plâng, că nu mai suport. I s-a făcut milă şi mi-a dat o viză provizorie, valabilă două săptămâni. A zis că dacă nu îl ia nimeni la întrebări, mai prelungim. Un tur aşa a mers, din două în două săptămâni. În iarnă s-a rezolvat cu viza de sezon, am fost cel mai fericit”, povesteşte Tudorel.

Citeste tot articolul »
viewscnt
OraPostulSportEveniment
18:30
Liga Nationala ASC Corona Brasov - SCM Craiova
1 EUR4.6573 lei-0,0026
1 USD3.8067 lei-0,0115
1 XAU163.7883 lei+0,1902