Tunelul subacvatic care leagă două regiuni importante. Este considerat un megaproiect de infrastructură și trece pe sub fundul mării

Deschis în 1988, tunelul subacvatic care leagă două regiuni importante are o importanță deosebită pentru populație. Este considerat de mulți experți un megaproiect de infrastructură și trece pe sub fundul mării. Unde se află, de fapt.

Ce galerie subterană unește două puncte cunoscute

Seikan este cel mai lung tunel din lume care trece pe sub apă, având o lungime totală de 53,85 kilometri dintre care 23,3 kilometri se găsesc în adâncuri. Leagă două puncte cunoscute din Japonia încă din anul 1988.

A fost inaugurat la data de 13 martie și este unul dintre cele mai mari proiecte de mobilitate urbană. Această construcție este considerată cea mai mare structură de acest tip din lume în categoria construcțiilor subacvatice.

Cele două zone pe care le unește sunt, de fapt, două insule, Honshu și Hokkaido. În felul acesta tunelul asigură legătura feroviară între cele două locuri, facilitând în același timp transportul de persoane și mărfuri.

Digi24.ro

VIDEO Efectul Schengen: Stațiunea din Ungaria, situată la 20 de kilometri de graniță, în care unul din doi turiști este român

De asemenea, experții arată că această construcție impresionantă este proiectată pentru a rezista la cutremure și tsunami, reflectând ingineria japoneză avansată. În plus, tunelul subacvatic este a doua cea mai lungă construcție feroviară din lume.

În momentul de față, Seikan este al doilea după tunelul Gotthard, lung de 57 de kilometri, din Alpii elvețieni. Mai mult decât atât, specialiștii spun că are un rol extrem de important în infrastructura de transport a Japoniei.

Cum a început construcția tunelului subacvatic

Tunelul subacvatic Seikan a fost proiectat după ce Japonia a fost lovită de mai multe fenomene naturale. Punctul de cotitură a fost în anul 1954, când uraganul Maria a lovit țara și a scufundat cinci feriboturi care traversau strâmtoarea Tsugaru, conform iflscience.com.

La acea vreme 1.430 de persoane și-au pierdut viața, lucru care a forțat autoritățile să ia măsuri. Cea mai sigură alternativă a fost ideea acestei construcții impresionante, care a avut nevoie de mai multe studii pentru îmbunătățirea infrastructurii rețelei feroviare japoneze.

Digisport.ro

Nadia Comăneci a dezvăluit ce i-a dat iubitei lui Sebastian Stan când a văzut-o prima dată și a descris-o în trei cuvinte

În 1955, Căile Ferate Naționale Japoneze au început să studieze fezabilitatea unui mijloc de transport care să poată gestiona cantități mari de marfă și de oameni. S-a luat în calcul utilizarea strâmtorii Tsugaru pentru a accelera procesul.

Ulterior, autoritățile au trecut la treabă. Primele săpături au început în 1964, însă abia în 1971 echipa de construcție a început să lucreze mai îndeaproape la proiect. Acest lucru s-a întâmplat din cauza dificultăților pe care muncitorii le-au întâmpinat pentru a săpa prin fundul mării.

Concret, în secțiunea subacvatică tunelul se află la 240 m sub nivelul mării și la 100 m sub fundul mării. Proiectul de amploare a costat și foarte mulți bani, fiind vorba de o investiție de 3,5 miliarde de dolari numai pentru construcția tunelului.

Alte 1,2 miliarde de dolari au fost cheltuite pentru calea ferată, în total fiind vorba de un cost de aproximativ 4,7 miliarde de dolari. Tunelul care trece pe sub apă a durat 24 de ani. La lucrările de construcție au fost implicați aproximativ 14 milioane de muncitori.