Tunelul uriaș al Hamas, eșecul spionajului israelian? „Atacul din 7 octombrie rămâne marele semn de întrebare”

Recenta descoperire a tunelului – gigant pe care teroriștii Hamas au reușit să-l sape, în timp îndelungat, dincolo de privirile agere ale serviciilor secrete israeliene continuă să suscite interesul, în contextul războiului din Gaza. Modul în care acest tunel a fost descoperit atât de târziu, eficacitatea sistemelor de apărare de acest gen, dar mai ales ineficacitatea spionajului israelian, probabil cel mai puternic din lume, au fost analizate de generalul Virgil Bălăceanu, iar concluzia trezește fiori: „Discuția despre serviciile secrete trebuie să înceapă de la momentul atacurilor din 7 octombrie!”.

Generalul Virgil Bălăceanu: „Dacă evaluăm eșecul serviciilor secrete, semnul de întrebare rămâne atacul din 7 octombrie, nu tunelul uriaș”

„Metroul din Gaza”, altfel spus labirintul de tuneluri numit astfel de Tzahal, (IDF) este un subiect în jurul căruia polemica persistă. AP a transmis informația potrivit căreia armata israeliană a descoperit, recent, un tunel de mari dimensiuni. Intrarea acestuia se situează la numai câteva sute de metri de punctul de trecere Arez, unul puternic fortificat și de o bază militară israeliană, aflată în apropiere, fapt care alimentează în plus dilema legată de întârzierea cu care a fost depistat tunelul – gigant, cu o lungime de peste 4 kilometri.

„Dacă pornim de la premisa potrivit căreia serviciile secrete israeliene au eșuat, ar trebui să începem cu data de 7 octombrie. Motivul este dat de faptul că ziua acelui atac fatidic al Hamas ridică în continuare semne de întrebare. Vom afla mai multe în condițiile în care, la un moment dat, vor fi deconspirate datele pe care serviciile de informație le-au pus la dispoziția conducerii politice”, a declarat, pentru FANATIK, generalul în rezervă Virgil Bălăceanu.

În ciuda evenimentelor recente, interlocutorul nostru a subliniat că „situații de acest tip pot apărea. Dacă armata israeliană avea, în întregime, planul fortificațiilor și al tunelurilor, atunci nu ar mai fi primit misiunea descoperirii lor. Activitatea a fost complexă și în asemenea cazuri este dificil să ai la dispoziție toate schițele respective. În plus, în mod sigur, Hamas a desfășurat inclusiv acțiuni de disimulare”.

Digi24.ro

„Patrioții furioși” ai Rusiei întorc armele împotriva lui Putin. Cum a ajuns „țarul cel bun” să fie văzut ca impostorul de la Kremlin

IDF vs Hamas, un concurs al diversiunilor?

„Altfel spus, la un moment dat, cu scopul diversiunii, cineva poate efectua anumite lucrări într-un anumit punct, deși, de fapt, tunelul respectiv este săpat în altă parte. Rețeaua subterană este foarte vastă și, practic, este imposibil ca un serviciu secret să beneficieze, în totalitate, de planul respectiv. Determinările din satelit nu se pot face cu atâta exactitate, iar cele din sistemul de drone erau puțin probabile, deoarece acestea nu puteau zbura deasupra Fâșiei Gaza”, a argumentat președintele Asociației Ofițerilor Români în Rezervă.

Digisport.ro

FOTO A treia oară e cu noroc! Imagini inedite de la nunta lui Florentin Petre. ”Mi-am găsit jumătatea!”

Liderii IDF nu au susținut că beneficiază, în întregime, de aceste planuri. Pe de altă parte, dacă oficialii israelieni au avut în posesie planurile respective, cu siguranță nu le-ar fi devoalat: „Ar fi fost o mare greșeală. Practic, și-ar fi informat adversarul că îi cunoaște atuurile, iar acesta ar fi putut adopta anumite măsuri. Israelienii ar fi putut deține respectivele informații, pe care le folosesc abia acum…”.

Intervievatul nostru este de părere că problema principală este legată de faptul că aceste tuneluri au acces atât către Israel, cât și spre Egipt. Însă intrarea Hamas în teritoriul respectiv, din ziua de 7 octombrie, nu s-a petrecut prin tuneluri, ci prin spărturi în gard: „Este interesant de aflat inclusiv acest lucru și este necesară analizarea sistemelor optoelectronice și a celorlalte instalații de supraveghere a gardului”.

„Bibi” Netanyahu revine pe scena supozițiilor

Tensiunea se amplifică din acest moment, iar generalul Virgil Bălăceanu atrage atenția: „Aici se ridică o mare problemă, care a devenit un cap de acuzare la adresa lui Beniamin Netanyahu, și se referă la o parte din trupele care trebuiau dislocate pe perimetrul Fâșiei Gaza”.

„Dincolo de mijloacele electronice sofisticate, tot factorul uman este cel mai capabil de supravegherea optimă, însă acest lucru presupune prezența fizică în zona în cauză. Ei bine, la vremea aceea au fost dislocate mai multe efective către zona controlată de Hezbollah, fenomen care, de asemenea, constituie în continuare o dilemă”, a adăugat partenerul nostru de discuție, care a ținut să reamintească și o altă chestiune importantă:

„De asemenea, împotriva Israelului s-a acționat și dinspre mare, inclusiv cu mijloace tehnice improvizate. Dar, repet, nu avem nicio informație potrivit căreia intrarea pe teritoriul israelian în ziua de 7 octombrie s-a produs folosindu-se rețeaua de tuneluri. Acest lucru înseamnă că, indiferent dacă am presupune că Hamas ar fi ajuns pe teritoriul israelian, liderii acestei grupări au pornit de la premisa că o asemenea mișcare poate fi descoperită”.

Construcții ineficiente pentru utilizarea armamentului greu

Fostul reprezentant al României la Comandamentul General al NATO a dorit să sublinieze că, de fapt, „deja celebrele tuneluri au apărut încă din anul 2007, pentru a fi evitat embargoul impus de Israel. Așadar, principalul scop al tunelurilor a fost de natură economică, mai exact pentru aprovizionare și contrabandă, ulterior dezvoltându-se într-un scop militar. În plus, nu trebuie să ne imaginăm că aceste catacombe reprezintă infailibilul. Ele sunt un avantaj din punctul de vedere al apărării, dar se pot transforma într-un dezavantaj”.

„Chiar eu am văzut asemenea tuneluri, care duceau la poziția de tragere a unui mortier! Cu siguranță, printr-o asemenea strategie poate fi protejată echipa sau muniția, se pot efectua manevre de la o poziție de tragere la alta, dar un tunel construit pentru a deservi un mortier sau o instalație de lansare a proiectilelor reactive de tip Katiușa mi se pare prea mult”, a continuat ofițerul român.

De altfel, „tipurile de luptă pe care le vedem la televizor reprezintă imagini tipice conflictului militar dintr-o localitate, unde sunt abordate fiecare clădire și stradă, în parte. Am sesizat mai puține acțiuni de luptă în interiorul tunelurilor, unde au existat în principal acțiuni de distrugere ale acestora. Practic, în zonele cucerite de Israel, aceste tuneluri au fost nimicite, pentru a nu mai putea fi folosite”.

Într-adevăr, IDF a distrus peste 130 de tuneluri și a anihilat mai mulți lideri ai Hamas, însă succesele militare ale Tzahal au continuat să nască nedumerire la nivel internațional. Cu toate acestea, este de notorietate faptul că respectivele „catacombe”, precum cele descoperite sub spitalul Al-Shifa, nu ascundeau doar arme, ci mai ales centre de comandă importante.

De la strategia subterană a Hamas la exemplul fortificațiilor „marca” Surovikin

Se vorbește despre existența a peste 500 de tuneluri în zona Gaza, iar acest fapt ar fi putut îngreuna inclusiv depistarea ascunzătorii gigantice care face subiectul discuției noastre: „Așadar, acest tunel cu o lungime de 4 kilometri a putut fi ascuns printre toate aceste 500. Probabil, după încheierea războiului, cineva va scrie o carte despre întregul sistem subteran și abia atunci vom afla câți kilometri de tuneluri au reușit să sape teroriștii Hamas”.

Generalul Virgil Bălăceanu a ținut să remarce și faptul că respectivele construcții nu sunt inexpugnabile și că nu reprezintă o capacitate majoră pentru a condiționa un succes. Constituie mai mult un punct de sprijin, iar exemplele nu au întârziat:

„Albania s-a pregătit de război construind un sistem de fortificații foarte puternic, pe care însă nu l-a pus în aplicare, deoarece nu a fost cazul. Pe de altă parte, nu trebuie să excludem zona fortificațiilor, dar aceasta reprezintă o altă problemă, care apare mai ales în Ucraina. Acolo, rușii au folosit fortificațiile într-o anumită variantă, și ele s-au dovedit eficiente, fie că vorbim despre colții și șanțurile antitanc, câmpurile minate sau despre sistemele de tranșee și amplasamentele pentru pozițiile de tragere ale artileriei”.

„Altfel spus, dacă vom continua paranteza legată de conflictul din Ucraina, observăm că acolo s-a revenit la tipul de război clasic. Însă, întorcându-ne la situația din Israel, nu am sesizat un tip de război în care gruparea paramilitară Hamas să reziste pe anumite aliniamente, în tranșee. Ori, tunelul nu te avantajează, deoarece, logic vorbind, el dispune de o intrare și de o ieșire. Dacă în locul acestor tuneluri era construit un sistem de tranșee, cu sisteme antitanc – în sensul în care cimentul era folosit pentru colți antitanc, iar în plus ar fi fost create câmpuri de mine – nici IDF-ul nu ar fi avut același ritm de ofensivă”, a explicat generalul român.

Acesta a evidențiat și faptul că armata ucraineană s-a oprit la sistemul de fortificații creat de ruși, iar, la ora actuală, Kievul a trecut, de asemenea, la fortificarea liniei de contact, aproximativ după același sistem: „Se spune că este vorba despre o copie a concepției fostului comandant rus Serghei Surovikin. Așadar, depinde și cum este folosită investiția, care constă nu doar în forța de muncă, dar mai ales din sprijin financiar, iar aspectul respectiv poate deveni un avantaj sau, din contră, un dezavantaj”.

Actele teroriste rămân un pericol potențial

„Pentru a merge mai departe pe firul comparației, sistemul de tuneluri nu a reprezentat până acum un pericol pentru armata ucraineană, mai ales pentru mijloacele blindate. În schimb, sistemele de fortificații – care funcționează încă din timpul Primului Război Mondial, un conflict militar de poziție – creează probleme atacatorului, dacă sunt pregătite ca la carte”, a continuat „cursul predat” de interlocutorul nostru, care a revenit ulterior la situația din Orientul Mijlociu:

„Nu au existat ambuscade pe care Hamasul să le organizeze folosind sistemul subteran. Riscul este, totuși, altul. Dacă nu vor fi descoperite toate tunelurile din Gaza, cele rămase ar putea deveni eficiente pentru eventuale acțiuni teroriste. Deocamdată, însă, armata israeliană desfășoară operațiuni în zona de sud a Fâșiei Gaza, către Khan Yunis și probabil că va ajunge la frontiera cu Egiptul”.

„În concluzie, nu se poate afirma că armata israeliană ar fi fost oprită la jumătatea Fâșiei Gaza din pricina sistemului de tuneluri. Ritmul scăzut al IDF este dictat nu doar de necesitatea obținerii informațiilor, cât mai ales de evitarea pierderilor colaterale, în proporție cât mai mare. Deja, acestea sunt destul de însemnate, deoarece discutăm despre o zonă dens populată”, a precizat generalul în rezervă Virgil Bălăceanu, care a încheiat astfel: „Pe de altă parte, nici nu au fost dislocați toți palestinienii din zonele pe care israelienii și le-ar fi dorit libere. Motivul principal a fost că majoritatea celor care nu au părăsit locațiile în cauză sprijineau forțele paramilitare ale Hamas, pe care în acest moment nu le mai putem numi «celule teroriste»”.