Tenisul în prag de revoluţie! Turneul Campionilor aduce modificări uriaşe

2017 se doreşte a fi un an al schimbărilor în ceea ce priveşte tenisul mondial. Dacă în circuitul feminin, aceste schimbări apar prin diversificarea jucătoarelor ce reuşesc să se impună în turneele de Grand Slam sau prin alternanţa liderilor mondiali, circuitul masculin are nevoie de un refresh la alt nivel, figurile emblematice rămânând aceleaşi de ani buni. Ultimii 15 ani sunt similari unui film unde ştim deja variantele deznodământului, ştim personajele principale şi modul lor de a ieşi mereu la iveală din situaţiile dificile. Pentru nostalgici, 2017 a fost ideal. Ce poate fi mai frumos decât renaşterea celor mai mari doi jucatori din ultimii ani (a se citi toate timpurile)? Şi totuşi, nu e suficient. Ca în orice film, atunci când eroii mărşăluiesc triumfal, antieroii devin o necesitate.

Iar când cei clasici lipsesc cu totul din circuit, căutăm nume noi. Le tot căutăm, ce e drept de 5-6 ani, iar acestea întârzie să apară.  Până în 2017, oare? Anul ce propune pentru Top 10 nu mai puţin de 6 jucători născuţi după 1990, nici unul dintre ei cu vreun turneu de Grand Slam în palmares însă. În tot acest context, ATP a lansat cu surle şi trâmbiţe un Turneu al Campionilor dedicat jucatorilor sub 21 de ani, unde au acces cei mai bine clasaţi 7 jucători născuţi după 1 ianuarie 1996 plus un Wild Card aparţinând organizatorilor. Milano este gazda acestei prime ediţii a Atp NextGen Finals, interesul fiind pe masură.

Turneul Campionilor ATP Next Gen de la Milano, prilejul modificărilor în tenis 

Nimic în neregulă până aici, practic tenisul rămasese cumva în urmă faţă de restul sporturilor unde existau competiţii mondiale destinate tineretului. Se pare însă că nu a fost suficient, iar schimbările au facut puţin cam mulţi paşi înainte. Se vorbeşte de ani buni, practic de când sportul a devenit industrie, de optimizarea unor competiţii pentru a se încadra în cerinţele televiziunilor. Totul a început în cadrul competiţiilor de dublu, cu ceva timp în urmă, în momentul în care ATP şi WTA au renunţat la regula avantajului şi la cea a setului decisiv. ITF a rămas pe poziţii şi, în ciuda presiunilor, turneele ce sunt organizate sub egida sa au rămas la sistemul clasic. Schimbările au produs reacţii pro şi contra, hazardul incepand sa joace un rol din ce in ce mai important in stabilirea invingatorilor. Cu cat reduci mai mult deznodământul la nivel de secvenţă, cu atât imprevizibilul devine actorul principal.

ATP NextGen Finals propune o serie de reguli noi, pe lângă renunţarea la avantaj şi set decisiv: seturi jucate până la 4, cu tie-break la 3-3 ; meciuri de 3 din 5 seturi, asemenea turneelor de Grand Slam ; un ceas ce contabilizează timpul luat de jucători între servicii, pentru a nu se depăşi limita de 25 de secunde ; maxim un timeout medical pe meci ; spectatorii se pot deplasa în timpul punctelor în cadrul tribunelor laterale; inexistenţa arbitrilor de linie, toate deciziile urmând a fi luate prin intermediul hawk-eye; antrenorii şi jucătorii pot comunica în anumite momente ale meciului. Este cea mai drastică modificare a regulilor unui sport destul de conservator de-a lungul timpului.

Bineînţeles, este vorba despre un test, despre o tentativă de a accelera desfăşurarea unui sport ce nu o dată a fost supranumit “coşmarul televiziunilor”. Dar, în acest mod, revoluţia digitală va afecta în mod decisiv spiritul. Să fie acest Turneu al micilor campioni o modalitate de acomodare a acestora pentru ceea ce va urma în câţiva ani? Poate că avem nevoie de repere, nu la nivel personal, aşa cum e cazul acum, însă la nivel regulamentar cel puţin. Nu ştim ce va urma, nu ştim în ce direcţie va evolua tenisul, însă primele semne nu aş spune că sunt tocmai favorabile. De multe ori, în evoluţie şi progres se pierde pe parcurs spiritul şi rostul lucrurilor. Iar intrebarea fireasca ce apare, sună cam aşa. Asta înseamnă  NextGen în cuget şi simţiri?

Desigur, este vorba despre un test la scară relativ mică, atâta  timp cât întreaga atenţie este canalizată asupra Turneului Campionilor de la Londra. Însă, până atunci, 4 tineri se lupta la Milano în scene ce ne duc cu gândul la mitul “Înapoi în Viitor”.