Turnul impresionant din București care a fost demolat. Ani la rând, a fost considerat un adevărat simbol al orașului, fiind și cea mai înaltă clădire din țară.
În urmă cu mulți ani, două simboluri au făcut ca Bucureștiul să fie cunoscut de multă lume. Și anume, Dâmbovița cu apă dulce și Turnul Colței, o adevărată bijuterie arhitecturală. Turnul Colței a fost cea mai înaltă clădire din Valahia și făcea parte din ansamblul Mănăstirii Colțea.
Turnul Colței a luat naștere la inițiativa spătarului Mihai Cantacuzino. Acesta a fost ridicat la 20 de metri distanță de scările Bisericii Colțea, cel mai vechi edificiu din București. Construcția a început în 1709 și a fost finalizată în 1714.
Principalul scop al acestui turn a fost acela de a servi drept clopotniță cu ceasornic, dar și acela de a fi un foișor de foc. Numele lui nu a fost deloc ales întâmplător, ci provenea de la cel care a ridicat biserica de lemn din zonă, Colțea Doicescu.
În anul 1802, măreția Turnului Colței a fost știrbită de un cutremur cu magnitudinea de 7.7 grade pe scara Richter. Atunci, o parte din turn s-a rupt, iar potrivit unui manuscris, clopotul ar fi căzut pe un vânzător care se afla în zonă.
După evenimentul din 1802, Turnul Colței a fost refăcut, iar o bună perioadă de timp a fost folosit doar ca foișor de foc. Din păcate, cutremurele din 1829 și 1838 și-au pus serios amprenta asupra lui.
În 1873, clădirea cu etaj din rând cu turnul era locuită de chimistul Bernard. Acesta a fost primul care a realizat un set complet de analize asupra apelor minerale din zona Văcărești. Studiul său a fost recompensat cu medalia de argint la Expoziția Universală de la Viena.
Câțiva ani mai târziu, în 1888, întreaga zonă unde se afla Turnul Colței a trecut printr-o serie de lucrări de modernizare, susținute de primarul de la acea vreme, Pake Protopopescu. Ulița cu turnul a fost redimensionată și astfel, a luat naștere actualul Bulevard I.C. Brătianu.
Tot atunci, primarul a aprobat cererea Eforiei Spitalelor Civice de a demola Turnul Colței. Decizia a fost consemnată de către Barbu Ștefănescu Delavrancea în ziarul ”Dimineața”, potrivit bercenidepoveste.ro.