News

SUA, Rusia și China se întrec în a-și demonstra supremația militară. UE încearcă pentru a treia oară să pună bazele unei armate

Uniunea Europeană conștientizează că rămâne în urmă în fața marilor puteri ale lumii, mai ales în privință militară, astfel că încearcă din nou să își dezvolte o armată proprie.
19.11.2021 | 12:51
SUA Rusia si China se intrec in asi demonstra suprematia militara UE incearca pentru a treia oara sa puna bazele unei armate
UE Începe să simtă o preisune din ce în ce mai mare din cauza superputerilor ce continuă cursa înarmării. Sursa foto: fotomontaj Fanatik.
ADVERTISEMENT

Uniunea Europeană a realizat că rămâne în urmă în ceea ce privește capacitățile militare ale blocului comunitar, însă nici nu are prea multe opțiuni când vine vorba de a îmbunătăți această situație. Problema este că marile superputeri ale lumii sunt într-o continuă cursă a înarmării și se laudă cu noi reușite ce ar trebui să-i pună pe gânduri pe europeni.

Rusia continuă să pună presiuni pe Ucraina și să se amestece și în situația deja tensionată de la granița Belarusului cu Polonia, cu toate că statul neagă în mod oficial vreo formă de intervenție. În paralel, statul condus de Vladimir Putin tocmai ce a testat cu succes o armă anti-satelit, punând însă în pericol echilibrul foarte fragil de pe orbita Pământului, prin deșeurile rezultate în urma exploziei unui satelit propriu.

ADVERTISEMENT

China, la rândul său, testează terenul în cursa înarmării spațiale, lucrând la o armă nucleară hipersonică. Nici americanii nu sunt mai prejos, aceștia având un interes din ce în ce mai sporit în Pacific. Taiwanul a devenit recent un punct fierbinte pe harta militară a planetei, China și SUA lansând fiecare afirmații grele una la adresa celeilalte.

În acest timp, în care marile puteri ale lumii se încordează pentru a arăta comunității globale ”cine e șeful”, Uniunea Europeană răspunde acestor progrese militare cu… un document.

ADVERTISEMENT

Miniștrii apărării ai statelor membre UE au discutat în premieră despre ”Busola Strategică”, un plan care ar trebui să sporească posibilitățile militare ale blocului comunitar, în contextul realizării faptului că Uniunea nu se va putea baza întotdeauna pe SUA sau pe NATO pentru protecție.

Întrunirea miniștrilor marchează, astfel, debutul unei dezbateri cu privire la cât de ambițioase ar trebui să fie planurile UE în ideea în care încearcă să devină și un furnizor de protecție pentru propriul teritoriu, mult mai capabil să-și decidă propria soartă în caz de conflict. Retragerea trupelor americane din Afganistan este unul dintre catalizatorii dezbaterilor actuale – aliații UE aproape că n-au fost consultați în privința acestei retrageri, un lucru pe care multe țări l-au considerat chiar înjositor din punct de vedere diplomatic.

ADVERTISEMENT

Superputerile lumii testează noi arme, UE ”se laudă cu ” un document de 28 de pagini

Cu toate acestea, propunerile care apar în documentul de 28 de pagini arată discrepanța dintre ambițiile Uniunii Europene și realitatea din teren, mai ales dacă luăm în calcul schimbările geopolitice de amploare și punctele fierbinți aflate dincolo de granițele UE. Cel mai mare plan potențial pe care îl are Uniunea în vedere este crearea unei forțe de intervenție rapidă de până la 5.000 de soldați, pe care UE l-ar putea trimite în zone de conflict… începând cu 2025. Totuși, chiar și acest număr, care pare destul de mic, pare a fi prea ambițios pentru unii diplomați. Cei mai reticenți își amintesc de faptul că Uniunea a mai promis (și nu s-a ținut de această promisiune, după cum a dovedit timpul) în 1999 crearea unui contingent de până la 60.000 de militari.

“Statele membre UE nu vor avea credibilitate cât timp nu reușesc să aducă și faptele la nivelul ambițiilor pe care le au”, a avertizat un diplomat. Cu toate acestea, documentul este susținut de state puternice precum Franța, care va încerca să îl finalizeze, odată ce primește președinția prin rotație a Uniunii. Același document apare și pe agenda liderilor UE, ce se vor reuni în decembrie. Susținătorii acestuia susțin că argumentul principal în favoarea acestui plan este fezabilitatea.

ADVERTISEMENT

”Nu este doar un alt document de politici, este un ghid de acțiune”, afirmă Josep Borrell, Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate. ”Ne bucurăm deoarece documentul este realist, dar în același timp amițios”, a afirmat și ministrul sloven al apărării, Matej Tonin, al cărui stat deține acum președinția prin rotație a UE. Acesta recunoaște totodată că mai e nevoie de lcuru pentru document: ”mai sunt mici ajustări de făcut, una în privința Rusiei și alta referitor la Marea Mediterană.”

Borrell este de părere că echipele de intervenție rapidă ale UE sunt foarte potrivite pentru a se ocupa de crize precum cele din anii recenți, precum incidentele de la granițele Uniunii. Cel mai recent exemplu de acest fel este cel de la granița Poloniei, unde mii de imigranți încearcă să forțeze intrarea în stat, din Belarus, pentru a ajunge în Germania. UE acuză regimul Lukașenko de un război hibrid în această privință.

Unii lideri UE chiar au acuzat în mod direct Rusia că sprijină Belarusul în acest conflict hibrid, creând haos și anxietate la nivelul Uniunii Europene, pe măsură ce Moscova aduce trupe la granița cu Ucraina.

”Această forță ar putea ajuta temporar actori naționali în fața unor crize concrete, precum cele pe care le vedem acum în Belarus, Polonia și Lituania. În prezent nu avem astfel de unelte de sprijin”, arată Borrell, conform politico.eu.

Reticență și critici vizavi de armata Uniunii Europene

State din Estul blocului comunitar, însă, sunt mai reticente la planurile de militarizare a Uniunii, temându-se că astfel ar putea fi slăbită puterea pe care o are în prezent NATO. Borrell dezaprobă această viziune, afirmând că planurile UE ar trebui chiar să întărească NATO, prin întărirea Uniunii Europene. El a făcut trimitere către Joe Biden, care a susținut îmbunătățirea capacităților robuste de apărare ale UE.

Susținătorii strategiei spun că documentul marchează prima dată când UE a creat o viziune complexă care se adresează mai multor probleme globale. În plus, planul vine și cu termene limită clare pentru a atinge aceste scopuri și oferă și pași pentru implementare.

Desigur, scepticismul rămâne la cote înalte în viziunea multora. Unii spun că UE a mai trecut o dată prin asta. În 1999, angajamentul a fost de formare a contingentului de 60.000 de militari în patru ani. Acesta ar fi trebuit să fie disponibil pentru desfășurare în 60 de zile, pentru perioade de până la un an. Nu s-a materializat planul, evident. Și în 2007, UE a pregătit o mică structură de 1.500 de persoane care să răspundă la crize imediate – dar nu a fost folosită niciodată.

Același diplomat avertizează că progrese reale în privința armatei UE necesită creșterea cheltuielilor naționale în această privință. Iar în multe state europene, după cum notează acesta, e dificil să mai câștigi alegeri după ce crești contribuțiile pentru armată. Acesta mai subliniază că actuala strategie este prinsă la mijloc între ambițiile franceze și reticența germană.

”Cheia unor ambiții mai mari ale UE se află la Berlin. Este UE pregătită pentru un Berlin mai ambițios militar?” se întreabă diplomatul.

Un altul arată că ”orice decalaj de credibilitate între ambițiile politice și capacitățile pe care le avem trebuie să fie evitat, pentru a nu promite prea mult și a livra prea puțin.” Acesta mai arată că după ce UE a eșuat de două ori în atingerea obiectivelor militare pe care și le-a propus, blocul comunitar trebuie să fie mult mai atent.

ADVERTISEMENT