UE lasă nordul Africii fără apă. Influența lobby-urilor în acapararea resurselor regenerabile din Maghreb

Pentru a se distanța de combustibilii fosili din Rusia, Europa dorește să importe masiv hidrogen ”verde” din Maghreb. Numai că planul UE pentru hidrogen în Africa de Nord este denunțat ca un ”colonialism” tot ”verde”. Acum, la marginea Saharei, mii de panouri solare strălucesc puternic și reflectă o lumină albă, orbitoare.

Miliarde de tone de hidrogen pentru UE din Africa de Nord

Războiul brutal declanșat de Vladimir Putin în Ucraina pare departe. Dar, de la invazia rusă în Ucraina, graba pentru energie ”verde” s-a intensificat în Africa de Nord. Cu riscul de lăsa populația autohtonă fără resurse existențiale: apă și terenuri. Pentru a se distanța de gazul rusesc, Comisia Europeană a lansat în mai 2022 planul RePowerEU: o revizuire masivă a economiei europene în direcția economiilor de energie și a ”ecologiei”.

Până în 2030, până la 10 milioane de tone de hidrogen importat urmează să alimenteze economia Uniunii Europene, în principal din Africa de Nord. Acest plan european privind hidrogenul (care include atât proiecte interne, cât și de import) intenționează să deblocheze investiții de 100 de miliarde de euro, pe lângă crearea unei Bănci Europene a Hidrogenului cu un buget de 3 miliarde de euro.

Acordurile și parteneriatele se succed, iar investițiile străine sunt uriașe: numai în cadrul Inițiativei Africa-UE privind energia verde, se promite o investiție străină de 1 miliard de euro pentru Maghreb. Acest lucru se adaugă la acordurile bilaterale: de exemplu, Egiptul are un total de 42 de miliarde de euro în promisiuni de investiții pentru hidrogenul ”verde” (produs din energie regenerabilă) sau ”albastru” (produs din gaz natural).

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

„Au izolat zona, au ridicat garduri”

De atunci, construcția de noi centrale electrice a înflorit pretutindeni, cum ar fi în Midelt, un oraș din Munții Atlas din centrul Marocului. ”Au venit lângă satul bunicilor mei, au izolat zona și au ridicat garduri. Acum nimeni nu are acces acolo, nici locuitorii, nici jurnaliștii, nici măcar reprezentanții noștri politici”, spune Amal (nume schimbat).

Originară din regiune, această cercetătoare eco-feministă de la un institut de cercetare în domeniul mediului dorește să rămână anonimă pentru propria-i siguranță. ”Mulți dintre prietenii și colegii mei sunt în închisoare: a devenit dificil să faci cercetări și nimeni nu îndrăznește cu adevărat să vorbească împotriva acestor proiecte și a guvernului, pentru că altfel vor dispărea”, spune ea.

La Midelt, va fi construită în curând o centrală electrică de 800 de megawați (MW) care va produce hidrogen ”verde” din energie solară: Noor Midelt I. Construcția a fost încredințată EDF Renouvelables, o filială a grupului francez de stat EDF, și unui consorțiu de companii locale, pentru o sumă totală de 20 de miliarde de dirhami marocani (aproximativ 1,86 miliarde de euro) pentru întregul proiect.

Proiecte mari consumatoare de apă

Noor Midelt I este doar unul dintre numeroasele proiecte din regiune, dintre care unele sunt deja în funcțiune, cum ar fi predecesorul său, uriașul complex solar de la Ouarzazate, situat la câteva sute de kilometri sud de Midelt. Pus în funcțiune în 2016 cu finanțare germană și europeană, una dintre cele mai mari instalații de panouri solare din lume a costat 2,6 miliarde de dolari (aproape 2,1 miliarde de euro) și furnizează 580 MW de energie electrică.

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

Totuși, dezvoltarea proiectului Noor Ouarzazate, cu o suprafață de 2 500 de hectare, nu a fost lipsită de consecințe. ”Sate întregi din zonă au intrat în greva setei în semn de protest. Regiunile noastre sunt deja semi-aride, suferă de secetă și de încălzirea globală, iar aceste proiecte energetice le iau și puținele resurse de apă pe care le mai au la dispoziție”, spune Amal.

Tehnologiile fotovoltaice folosite erau vechi și consumatoare de apă. Producătorii anunță acum tehnologii mai puțin poluante și desalinizarea apei pentru a alimenta populațiile cu energie, dar îndoielile persistă. Aceste inovații promit să facă economia mai ”verde” prin transformarea energiei regenerabile, cum ar fi energia solară sau eoliană, în materiale stocabile, cum ar fi amoniacul sau hidrogenul lichid. Acestea sunt apoi transportate pe nave sau prin conducte către Europa sau către piețele locale.

Expropriere și dependență: „colonialismul verde”

”Dar aceste instalații au un impact asupra comunităților locale și a culturii lor”, spune Amal. ”Prin invadarea zonelor agricole și de păstorit, ele îi privează pe mulți oameni de mijloacele lor de trai – în special pe femei, multe dintre ele lucrând pământul”. Indiferent dacă aceste proiecte sunt destinate exportului către UE sau nu, dacă sunt combustibili fosili sau energie regenerabilă, ”în cele din urmă, nimic nu se schimbă pentru oamenii care sunt deposedați de pământurile lor și care văd doar bariere și opresiune”, mai deplânge ea.

Acesta este motivul pentru care numeroși experți, activiști și asociații denunță ”colonialismul verde” practicat de UE prin acorduri bilaterale cu regimuri autoritare din țări în curs de dezvoltare precum Maroc, Algeria, Tunisia și Egipt. ”După petrol și minereuri, Europa preia acum resursele regenerabile din regiunea Africii de Nord”, afirmă Imen Louati, șeful programului de ecologie politică la biroul din Tunis al Fundației Rosa Luxemburg. ”Acest lucru ne va menține dependenți de brevetele companiilor transnaționale și de capitalul străin, ceea ce va împiedica tranzițiile energetice locale”.

Lobby-ul, arătat cu degetul

În această nouă ”goană pentru Africa” (cu referire la împărțirea Africii de către puterile coloniale la Conferința de la Berlin din 1885), Comisia Europeană joacă un rol important. ”UE dorește să concureze cu China și Statele Unite investind masiv în hidrogen, fie că acesta este regenerabil sau nu”, explică Pascoe Sabido, militant la Corporate Europe Observatory, un ONG care studiază influența lobby-urilor în politicile publice europene.

Cu toate acestea, pentru el, planul REPowerEU este un nonsens democratic. ”În loc să lanseze o dezbatere deschisă asupra viitorului, UE investește miliarde de euro într-o piață inexistentă a hidrogenului, pentru a dezvolta o energie de care nimeni nu are nevoie, care necesită resurse uriașe care ar putea fi investite în altă parte”, a criticat el.

Potrivit lui Pascoe Sabido, această grabă pentru ”aurul verde” se datorează în principal lobby-ului industriei petroliere și a gazelor naturale. ”În urmă cu 15 ani, au vrut să convingă UE că gazul natural este ‘verde’”, își amintește el. ”Cum nu prea a mers, și-au schimbat tactica și acum promovează hidrogenul, care este acum produs în proporție de 99% din gaz și petrol”.

Această strategie a funcționat. Anterior, doar hidrogenul obținut din surse de energie regenerabilă era etichetat drept ”verde”. Dar anul trecut, Comisia Europeană a eliminat această etichetă și a numit hidrogenul obținut din gaze naturale ”energie curată”. Aceasta în ciuda faptului că este o resursă fosilă care este de 84 de ori mai poluantă decât petrolul pe termen lung (adică fiecare tonă de metan eliberată în atmosferă creează un efect de seră de 84 de ori mai mare decât fiecare tonă de dioxid de carbon pe parcursul a 20 de ani, conform unui raport din 2014 al Grupului interguvernamental de experți privind schimbările climatice (IPCC)), scrie Slate.

UE invocă ajutor pentru ”dezvoltarea locală”

Uniunea Europeană contestă acuzațiile de încălcare a drepturilor omului, de acaparare a terenurilor, resurselor de apă și de sprijinire a regimurilor autoritare. Un oficial UE, care a dorit să rămână anonim, a declarat că „protecția mediului, dezvoltarea locală, sprijinul pentru societatea civilă și apărarea drepturilor omului sunt piloni importanți ai cooperării UE cu țările partenere din afara blocului comunitar”.

Idem și pentru acuzațiile de ”colonialism verde”. ”UE nu sprijină dezvoltarea de noi surse de energie doar pentru exportul către blocul comunitar, ci în primul rând pentru dezvoltarea locală”, a răspuns el. Un angajat al unei agenții de dezvoltare a unei țări europene care lucrează în Maroc, care a dorit de asemenea să rămână anonim, a răspuns într-un mod similar.

”Suntem foarte atenți să creăm proiecte regenerabile de care să beneficieze comunitățile locale”, a declarat acesta. ”În Maroc, de exemplu, introducem programe speciale în universități pentru a recruta lucrători locali. Luăm foarte în serios acuzațiile de colonialism”.

Aceste răspunsuri oferă o imagine a diferenței de percepție dintre promotorii hidrogenului ca soluție tehnologică ”miraculoasă” și criticii acestuia. Pe măsură ce rezistența devine din ce în ce mai puternică, fie la vârful Europei, fie în comunitățile  din Sahara, următorii câțiva ani vor fi decisivi pentru a determina dacă ”aventura” hidrogenului va degenera în activități extractive sau dacă poate aduce cu adevărat o tranziție energetică echitabilă și durabilă.