Războiul din Ucraina, tensiunile din jurul Taiwanului, rivalitatea cu SUA și cu Uniunea Europeană readuc în prim plan metodele de dezinformare ale Chinei. Vechea „armă magică” a lui Mao este folosită în mass-media din statele democratice, cu scopul de a prezenta o imagine pozitivă a Beijingului și în general a „lumii multipolare” pe care o invocă atât China cât și Rusia – de fapt un spațiu unde ambele autocrații vor să-și păstreze metodele de conducere antidemocratice și antioccidentale și să-și alinieze politic în spatele lor statele mai mici .
Pe fondul pregătirilor pentru prezentarea unei legi care vizează finanțările din afara UE, un expert al Comisiei Europene afirmă că abordarea Chinei în ceea ce privește operațiunile de influență se „consolidează”. China își intensifică eforturile de a influența politica și opinia publică din UE, dar o mare parte a blocului comunitar nu vede sau se face că nu vede ce se întâmplă, a declarat un consilier special al Comisiei Europene. China face de mult o propaganda împotriva Uniunii Europene, încercând să submineze unitatea transatlantică și să promoveze viziunea Beijingului asupra afacerilor mondiale, a declarat Ivana Karaskova, un academician ceh și specialist în influență externă.
Karaskova o consiliază pe vicepreședintele Comisiei Europene, Vera Jourova. Dar, începând din 2019, abordarea Chinei față de UE s-a „înăsprit” pe măsură ce își intensifică propaganda directă prin intermediul așa-numiților ”diplomați războinici lupi”. În egală măsură și finanțarea secretă a grupurilor de reflecție, a instituțiilor academice și a organizațiilor non-profit, a spus ea. Iar țările din blocul comunitar, în special cele din afara Europei de Est, ignoră sau nu sunt dispuse să vadă amploarea acestor operațiuni, a adăugat Karaskova.
”În unele țări, gradul de conștientizare a operațiunilor de influență chinezești este ridicat, deoarece au un istoric de acțiuni susținute de Rusia. În alte părți, este o negare completă”, a spus ea. ”Este foarte inegală situația în ceea ce privește gradul de conștientizare. Sunt unele țări în care discuția despre aceste operațiuni ale Beijingului nu are loc deloc”. Întrebată ce părți ale continentului sunt cel mai puțin informate cu privire la influența chineză, Karaskova a adăugat: ”Întreaga Europă de Vest nu se uită în această direcție. Și totuși, există cazuri care sunt atât de evidente”.
Ca unul dintre cele mai evidente exemple de încercări chinezești de influențare a opiniei publice europene, Karaskova a citat cazul a două posturi de radio comerciale din Republica Cehă care au primit în mod regulat conținut, inclusiv scenarii pre-scrise, de la China Radio International, un radiodifuzor de stat. Acestea au fost folosite pentru programe de 30 de minute cu un conținut aparent inofensiv, care, cu toate acestea, reflectau punctele de discuție ale statului chinez pe teme sensibile precum Taiwan, insula autonomă pe care Beijingul o revendică ca fiind a sa și pe care o amenință că o va prelua cu forța dacă este necesar.
Mai mult de o mie de episoade ale programului au fost difuzate fără ca posturile să dezvăluie vreodată legătura lor cu China Radio International. Abia atunci când directorii posturilor de radio respective au fost confruntați în aprilie, în urma publicării unui raport de cercetare întocmit de Karaskova, au încetat discret să mai difuzeze aceste programe. Întrebat în legătură cu situația, Miroslav Pycha, directorul general al posturilor de radio HEY și COLOR, a respins ideea că stațiile difuzează propagandă chineză, afirmând că acestea transmit ”subiecte complet apolitice”.
Arhivele radio nu conțin niciun episod al emisiunii în cauză, de la începutul lunii aprilie. Pycha a refuzat să spună dacă emisiunile au fost anulate, adăugând: ”În prezent discutăm când și cum va continua emisiunea, așa cum am făcut-o și în trecut”. El a criticat, de asemenea, raportul lui Karaskova, spunând că aceasta a procedat pe baza unor ”presupuneri eronate”. ”Fără să ni se acorde nici un spațiu pentru a ne explica, am fost etichetați în mod scandalos drept ‘tentacule ale propagandei chinezești în direct’, în ciuda faptului că suntem un radio muzical apolitic”, a adăugat el.
Karaskova nu a fost de acord. ”Nu a fost vorba de propagandă directă, în sensul că spuneau că președintele chinez Xi Jinping este cel mai bun lider de pe planetă. Dar un număr foarte mare de episoade lăudau PCC”, a spus ea, referindu-se la Partidul Comunist Chinez. Avertismentul lui Karaskova vine în contextul în care Comisia Europeană se pregătește să prezinte un pachet legislativ de ”apărare a democrației” care vizează combaterea tentativelor străine de subminare a democrației și a intereselor UE. În discursul său privind starea Uniunii Europene din 2022, președintele Comisiei, Ursula von der Leyen, a indicat exemplul Universității Libere din Amsterdam – care anul trecut a întrerupt un flux de finanțare chineză în urma unei investigații – ca exemplu al modului în care China lucrează pe ascuns pentru a modela opinia publică, notează Politico.
Ca parte a acestui pachet, Comisia urmează să prezinte un proiect de lege care ar obliga organizațiile din UE să dezvăluie ce țări din afara blocului comunitar le finanțează. Deși Statele Unite au Foreign Agents Registration Act (FARA), iar Australia are Foreign Influence Transparency Scheme Act (FITSA), planul european – numit provizoriu Transparency Act – este mai restrâns, potrivit mai multor oficiali ai UE, precum și experților care au văzut versiuni recente ale planului, care au cerut să nu fie numiți pentru a discuta liber despre activitatea internă.
Legea europeană ar viza mai degrabă organizațiile decât persoanele fizice, prevăzând o amendă administrativă nedefinită pentru orice organizație care nu își raportează sursa de venit. Dar grupurile non-profit au criticat afirmând că propunerea ar permite unor lideri precum premierul ungar Viktor Orban să ia măsuri drastice împotriva organizațiilor pro-democratice (dintre care multe sunt finanțate de SUA), încurajând în același timp autocrații să folosească legi similare pentru a reprima disidența în străinătate.
În Georgia au izbucnit proteste împotriva propriei sale legi privind agenții străini la începutul acestui an – un alt exemplu despre cum Europa ar trebui să fie atentă la subiectul interferențelor străine, spun ONG-urile. Dar Karaskova a răspuns că țările autocrate nu vor aștepta permisiunea Europei pentru a lua măsuri împotriva surselor străine de finanțare – și că UE se confruntă cu o provocare tot mai mare în ceea ce privește operațiunile de influență nedetectate. „Am asistat la o înflorire a ONG-urilor și a grupurilor de reflecție cu finanțare chineză”, a spus ea.
Pe lângă faptul că alocă mai multe resurse pentru a modela discursul UE, se pare că Beijingul își unește din ce în ce mai mult forțele cu actorii din Rusia pentru a promova subiecte de discuție favorabile atât Moscovei, cât și Beijingului – de exemplu, citând surse chinezești în presa de stat rusă și viceversa. Întrebată dacă UE riscă să pună botniță punctelor de vedere alternative, Karaskova a declarat că publicul ar trebui să fie liber să acceseze diferite surse, dar că ar trebui să știe și cum sunt finanțate aceste puncte de vedere. ”Europa este cu adevărat deschisă. Este timpul să nu se ridice bariere, ci să se facă lumină asupra destinației reale a fluxurilor financiare și a scopului acestora”, a spus ea.
Multă vreme s-a putut spune că, spre deosebire de Rusia, China a căutat să fie iubită și nu temută, că a vrut să seducă, să proiecteze o imagine pozitivă a sa în lume, să stârnească admirație. Beijingul nu a renunțat la seducție, la atractivitatea sa și la ambiția sa de a modela standardele internaționale, iar pentru Partidul Comunist a rămas esenţial să nu piardă teren. În același timp, însă, China își asumă din ce în ce mai mult rolul de infiltrator și de coerciție.
Operațiunile sale de influență au devenit considerabil mai dure în ultimii ani, iar metodele sale seamănă din ce în ce mai mult cu cele folosite de Moscova. Acesta este un „moment machiavelic”, cum îl numesc observatorii, în sensul că partidul-stat pare să creadă acum că, „este mai sigur să fii temut decât iubit”. Acest lucru corespunde unei „rusificări” a operațiunilor de influență chinezești – nu degeaba președinții Xi Jinping și Vladimir Putin au declarat că parteneriatul China-Rusia este „fără limite”.
Operațiunile de influență ale Beijingului în străinătate au două obiective principale, care nu se exclud reciproc: pe de o parte, seducerea și subjugarea publicului străin prin prezentarea unei narațiuni pozitive despre China, ilustrată de patru narațiuni în special („modelul” chinezesc, tradiția, bunăvoința și puterea); pe de altă parte, și mai presus de orice, infiltrarea și constrângerea. Infiltrarea are ca scop pătrunderea lentă în societățile adverse pentru a împiedica orice încercare de a acționa împotriva intereselor partidului.
Coerciția constă în extinderea treptată a diplomației „punitive” sau „coercitive” într-o politică de sancțiuni sistematice împotriva oricărui stat, organizație, societate sau individ care amenință interesele Partidului. Ambele practici se desfășoară, în general, prin intermediul unei rețele nebuloase de intermediari. Aceste practici vizează în special următoarele categorii: diaspora, mass-media, diplomația, economia, politica, educația, think-tank-urile, cultura, manipularea informațiilor. Principalii actori implicați în operațiunile de influență ale Chinei sunt emanații ale Partidului, statului, armatei și diverselor companii și structuri