Un adolescent de 16 ani care a șocat opinia publică în vara trecută, după ce s-a aflat că și-a înjunghiat mortal propria bunică, dorind să-l ucidă, de fapt, pe tatăl său, și-a aflat sentința. Tribunalul Gorj l-a condamnat pe puști la trei ani și opt luni de închisoare joi, 7 mai 2026. Cum explică un avocat pedeapsa care pare mică, având în vedere fapta deosebit de gravă?
Totul s-a petrecut într-o zi de vară, în 2025, când un băiat de 16 ani a avut un conflict spontan cu părinții, sărind la bătaie la tatăl său. Cuprins de furie, adolescentul a luat un cuțit de bucătărie și s-a năpustit asupra părintelui și, pentru a-și apăra fiul, bunica tânărului (62) s-a băgat la mijloc. Nepotul femeii nu a mai ținut cont cine era în fața lui așa că i-a înfipt cuțitul în piept.
În ochii multor persoane, condamnarea la aproape patru ani de pușcărie este discutabilă, ba chiar unii spun că e prea mică, dat fiind că băiatul avea antecedente. Înainte să își ucidă bunica, potrivit presei din Gorj, a fost trimis în judecată pentru că și-a înjunghiat un coleg de liceu.
FANATIK a stat de vorbă cu avocatul Artin Sarchizian pentru a înțelege de ce a primit adolescentul această pedeapsă și dacă în cazul minorilor care comit crime legea se aplică diferit. Specialistul ne spune că, dincolo de drama profundă a acestui caz, trebuie să înțelegem că violența gravă, inclusiv comportamentul criminal, poate apărea și în cazul minorilor, iar reacția publică este una firească, așadar oamenii sunt îndreptățiți să se întrebe dacă sancțiunea e suficientă.
„Dar aici trebuie făcută o distincție foarte importantă. De multe ori, actul violent final, crima în sine, reprezintă partea vizibilă a unui proces anterior mult mai complex: predispoziții agresive, pattern-uri comportamentale deja manifestate, dificultăți de autocontrol sau tulburări de conduită. Practic, vedem doar output-ul final al unui mecanism care, de multe ori, a început cu mult înainte. Asta nu înseamnă lipsa răspunderii. Statul nu poate rămâne pasiv în fața unui omor, indiferent de vârsta autorului. Tocmai de aceea legea penală prevede sancțiuni inclusiv pentru minori.
Însă motivul pentru care regimul sancționator al minorilor este diferit ține de o realitate confirmată inclusiv de neuroștiință: zonele cerebrale responsabile de autocontrol, evaluarea consecințelor și inhibarea impulsurilor, în special cortexul prefrontal, sunt încă în dezvoltare la această vârstă. Din acest motiv, legiuitorul nu tratează un minor identic cu un adult”, explică, pentru FANATIK, avocatul.
Cu privire la durata sancțiunii, discuția e mai complexă decât pare la prima vedere, ne spune specialistul în drept. O perioadă foarte lungă de izolare poate, în anumite cazuri, să agraveze problemele comportamentale, mai ales dacă sistemul nu oferă reale mecanisme de reabilitare, adică, pe înțelesul tuturor, dacă minorul nu este ajutat cu adevărat să se îndrepte. „Pe de altă parte, o perioadă prea scurtă poate transmite ideea unei reacții insuficiente”, punctează Sarchizian.
Așadar, un adolescent nu este tratat ca un adult de către judecători, chiar dacă acesta comite o faptă atât de gravă precum omorul. În astfel de situații, ne zice avocatul, se pornește de la ideea că un copil sau un adolescent nu are discernământul pe care îl are o persoană adultă.
„În final, instanța este cea care are acces la întreg probatoriul, expertize psihologice, evaluări medicale, istoricul minorului, și este probabil cea mai bine plasată să stabilească echilibrul între sancțiune, protecția societății și șansa reală de reintegrare. Pentru că, indiferent de cât va dura măsura, acest tânăr se va întoarce la un moment dat în societate, iar adevărata întrebare este în ce stare se va întoarce”, a încheiat Sarchizian referitor la cazul din Gorj.