Cum ar fi fost viața nepoatei singurului cosmonaut român, Dumitru Prunariu, dacă o boală nu i-ar fi răpit zâmbetul? După 10 ani de la pierderea fiicei sale, mama Codruța rupe tăcerea și dezvăluie durerea, lupta și momentele de neuitat din ultimele clipe împreună.
Fiica lui Dumitru Prunariu face dezvăluiri tulburătoare despre ultimele momente petrecute alături de fiica sa, Arina. După ce s-au întors dintr-o scurtă vacanță la mare, fetița a început să aibă frisoane, semn al unei stări de rău care avea să se agraveze rapid. În scurt timp, simptomele au devenit tot mai severe, iar Arina a fost diagnosticată cu meningită, o infecție extrem de gravă care i-a afectat organismul într-un mod fulgerător.
Mama ei povestește cu greu cum starea micuței s-a deteriorat în doar câteva ore, iar lupta cu boala s-a dovedit a fi o cursă contracronometru. Amintirile despre aceste clipe dramatice sunt încă vii și pline de emoție.
„Pe timpul nopții, Arina a făcut febră, pe care nu am putut să i-o scad cu niciun chip. Starea s-a alterat, iar ceea ce m-a făcut să sun la salvare a fost apariția convulsiilor, pe care le-am și menționat dispecerei cu care am vorbit. Nu știam exact dacă sunt convulsii. Nu mai văzusem niciodată ca să pot să le identific cu siguranță, dar știu că m-au speriat și m-au făcut să sun la 112.
Nu știu în cât timp au venit, dar știu că, atunci când au intrat în casă, Arina și Andrei erau amândoi la ei în cameră. Andrei dormea în patul de sus și Arina era în patul de jos. Lumina de pe hol era aprinsă și am întrebat echipajul de pe ambulanță dacă e destulă lumină pentru consult sau să o ducem pe Arina în sufragerie, ca să putem aprinde lumina fără să-l trezim pe Andrei. Doctorița mi-a răspuns că nu este necesar să o mutăm și i-a făcut consultul în patul din dormitor”, a mărturisit Codruța Prunariu, conform totuldespremame.ro.
Într-un moment critic al nopții, mama Arinei a observat o schimbare alarmantă pe corpul fiicei sale, iar detaliile dramatice ale acelei clipe au fost povestite cu durere.
„Spre dimineață, când i-am mai schimbat un prosop, am observat pe corpul ei o pată vineție, care se extindea văzând cu ochii. Arina mi-a spus că simte că o arde corpul. A fost momentul în care l-am trezit pe bunicul, care ațipise pe canapeaua din sufragerie, iar acesta a sunat medicul de familie. Am fost îndrumați să ne urcăm urgent în mașină și să mergem la spitalul Matei Balș.
Îmi amintesc faptul că am îmbrăcat-o cu greu și sumar pe Arina pentru că îmi spunea că nu suportă atingerea hainelor. I se învinețise aproape tot corpul și îi era frică, pentru că nu știa ce e cu ea. S-a uitat la mâna ei dreaptă și a întrebat de ce este vânătă și dacă este și pe față la fel. La camera de gardă ne-au izolat imediat și foarte repede Arina a fost dusă pe targă la terapie intensivă. Bunicul a plecat înapoi, acasă, să stea cu Andrei”, a mai povestit fiica singurului cosmonaut român care a ajuns în spațiu, Dumitru Prunariu.
În clipele cele mai grele, eforturile medicilor au fost esențiale, iar susținerea lor a adus speranță unei familii aflate în pragul disperării.
„Doamna doctor Anca Drăgănescu (căreia nu cred că am reușit să îi mulțumesc vreodată pentru ceea ce a făcut pentru Andrei, așa că îi mulțumesc acum din toată inima mea de mamă) a mobilizat imediat toate cadrele medicale. În urma analizelor, îmi aduc aminte doar că a venit la mine plângând și mi-a spus că nu știe dacă o poate salva, pentru că tot sistemul era prăbușit și nu are pe ce lucra.
Când a auzit că Arina mai are un frate, mi-a spus să sun și să îl aducă bunicul de urgență la spital, ca să îi fie administrat un tratament preventiv. Îmi aduc aminte că, la un moment dat, l-am sunat pe tatăl Arinei (eram divorțați de 2-3 luni și tatăl ei plecase de acasă) și nu am putut să îi spun decât să vină de urgență ca să o mai prindă în viață. Din păcate, el era plecat din București și a ajuns în acea după-amiază, târziu, direct la morgă”, a mai spus aceasta.
Momentul în care speranța a început să se stingă a fost unul sfâșietor și imposibil de descris în cuvinte. Mama Arinei povestește cu o durere profundă cum, medicii au făcut tot ce le-a stat în putință: au intubat-o și au aplicat manevre de resuscitare prelungite, luptând cu disperare să o țină în viață.
Însă, în spatele acestor eforturi, într-un colț al camerei, pe pervazul unui geam, ardea o lumânare mic. Această poveste tulburătoare relevă nu doar suferința unei familii, ci și puterea disperată a unei mame care, în fața unei tragedii, s-a agățat de orice fir de speranță, chiar și atunci când toate semnele arătau că totul este pierdut.
„Am realizat că nu mai am nicio speranță în momentul în care din ochiul drept al Arinei s-a prelins o lacrimă de sânge… Nu mi-am luat atunci la revedere de la ea, pentru că inima mea nu credea că o voi pierde, deși mintea îmi spunea că nu se mai poate face nimic. Au intubat-o și au făcut manevre de resuscitare mult timp… dar pe pervazul unui geam ardea, cu o flacără mică, o lumânare”, sunt vorbele pline de durere a unei mamei.