Ce a pățit o tânără din Marea Britanie care a ajuns în România fără să vrea. Pățania ei a ajuns în The Guardian. ”Data viitoare voi lua propriile decizii”

Tânăra povestește cum, obosită de orele întregi pe care i le consumă de obicei planificarea unei vacanțe și de nenumăratele posibilități dintre care ar fi trebuit să aleagă a decis să renunțe la control și să externalizeze organizarea întregii vacanțe către o agenție de turism specializată în ”călătorii misterioase”.

Un experiment a adus-o în vacanță în România

Alice Robb a explicat faptul că acest concept, al călătoriilor misterioase este din ce în ce mai popular în rândul milenialilor ca ea și și-a dorit să afle dacă se ridică la înălțimea așteptărilor.

„Eu nu zbor înainte de prânz, dacă am posibilitatea de a alege. Nu fac rezervări la companiile aeriene care percep o taxă pentru un pahar de apă.

Și nu am niciun interes deosebit pentru România, o țară pe care o asociez în principal cu gimnastica din perioada Războiului Rece și cu Andrew Tate.

Digi24.ro

Sfânta Maria Mică 2024 - tradiții și obiceiuri. Ce nu e bine să faci astăzi

Și totuși, am ajuns la Luton, la ora 7.30, într-o duminică dimineața, uitându-mă bezmetică la panoul de plecări spre București. Nu aș fi ales nimic din toate acestea – și tocmai asta a fost ideea.

Cu câteva săptămâni înainte, am completat un scurt sondaj cu privire la preferințele mele – exprimându-mi interesul relativ pentru siturile istorice, natură, stand-up paddleboarding și scufundări – și am lăsat restul la latitudinea sorții, adică a unei companii numite Journee”, scrie tânăra pentru The Guardian.

”Călătorie misterioasă” în România

Înainte de a pleca în vacanță, britanica nu a știut care este destinația sa. Așa că în perioada premergătoare călătoriei a fost optimistă.

Încântată de ideea că nu va trebui să-și facă griji legate de planificarea unui weekend prelungit, și-a pregătit câteva ținute de vară, după ce compania i-a trimis prin e-mail o prognoză meteo și o listă de bagaje și asta a fost tot.

Digisport.ro

Un actor celebru a venit în România pentru o antrenoare de fitness. Ce a urmat

„Mi-a plăcut să le spun oamenilor cu ușurință că nu voi fi disponibilă la sfârșitul lunii mai: ‘Voi fi plecată’. ‘Unde? ‘Nu știu.’ Plicul sigilat cu zborurile mele, destinația și informațiile despre hotel se afla pe masa din sufragerie ca un cadou împachetat sub bradul de Crăciun.

Compania recomandă călătorilor să maximizeze drama deschizând plicul la aeroport, dar am cedat undeva în apropiere de Watford. Aveam nevoie de un impuls, eram trează de la 6 dimineața.

Când, în sfârșit, am deschis scrisoarea și am aflat că eram în drum spre București și Brașov, eram prea obosită ca să mai simt vreo emoție.

Încercând să mă încurajez, am căutat ‘România’ pe site-ul New York Times și am început să răsfoiesc primul eseu. ‘Vin din România’, am citit, ‘o țară pe cât de neînsemnată, pe atât de blestemată, un loc care a fost scufundat în eșec de când există’.

Am decis să nu mă mai documentez și mi-am trecut telefonul pe modul avion. În conformitate cu tema călătoriei, Wizz Air m-a scutit de alegeri: între cafea și ceai (pentru că nu mi s-a oferit niciuna dintre băuturi) sau între a prioritiza confortul meu și cel al persoanei din spatele meu (pentru că scaunul nu se înclina)”, își continuă ea relatarea.

Între fantezie și dezamăgire

Tânăra a explicat în relatarea sa că astfel de companii, precum cea pe care a ales-o pentru călătoria sa misterioasă au apărut în special din dorința tinerilor adulți („consumatorilor mileniali”) de a nu fi nevoiți să aleagă, indiferent că este vorba despre alimente, produse de înfrumusețare, aplicații de dating sau călătorii. Unii dintre ei, mai explică ea, copleșiți de numărul de opțiuni, caută chiar spații unde să facă o adevărată detoxifiere digitală.

Prea mult mister însă, poate genera dezmăgiri. „Când, cu câteva săptămâni înainte de plecarea mea, compania mi-a trimis primul dintr-o serie de indicii – ‘Oamenii din destinația dvs. vorbesc o limbă mult mai veche decât engleza’ – am visat să merg în Țara Bascilor sau în Grecia. (Desigur, bugetul meu de 750 de lire sterline a fost probabil un factor în itinerariul pe care l-au conceput)”, mai scrie Alice Robb.

Deși spune că nu consideră călătoria ca pe un eșec, tânăra spune că nu a putut scăpa sentimentul că nu știa de ce se află acolo și că a fost o fantezie pe care nu ar mai repeta-o.

„Cu lista sa de bagaje (pastă de dinți, pașaport, pantofi comozi), bilete preplătite și o listă la îndemână de restaurante vegetariene, călătoria mea misterioasă a fost, în anumite privințe, ca o fantezie. Și, într-adevăr, era ceva reconfortant în a urma un itinerar planificat de altcineva, ca și cum ai uni punctele pe o hartă sau ca și cum ai fi un copil.

Și nu este vorba că excursia a fost un eșec. Am vizitat un muzeu fascinant al comunismului și am ascultat, captivată, poveștile ghidului meu turistic despre cum se trezea în zori la coadă pentru rațiile de pâine în anii 1980.

Am vizitat o librărie minunată, plină de lumină, și am cumpărat un exemplar din Dracula, pe care l-am citit în trenul spre Brașov – alternând povestea contelui vampir (inspirată din folclorul românesc) cu admiratul pădurilor și florilor sălbatice din fața ferestrei mele.

Dar nu puteam scăpa de un fel de lipsă de țintă, de sentimentul că nu știam exact de ce mă aflu acolo. Că nu eu alesesem acest lucru și că, prin urmare, eram mai puțin implicată în el”, își amintește ea.

”Data viitoare voi lua propriile decizii”

Cea mai frustrantă parte a călătoriei a venit la final, atunci când taximetristul care o ducea la aeroport a întrebat-o dacă a fost la Therme.

„’Therme?’ Nu auzisem de el. ‘Cel mai mare spa din Europa’. Aparent, era la o plimbare ieftină cu taxiul de locul unde fusesem cazată.

Este genul de loc care mi-ar fi plăcut – și despre care aș fi știut cu siguranță dacă aș fi făcut măcar 10 minute de cercetare. Atunci am vrut să lovesc… ceva. A fost un sentiment ciudat. Nu aveam pe cine să dau vina: nici pe un partener de călătorie, nici măcar pe mine însămi.

Dar asta a fost o slabă consolare când, pe bancheta din spate a taxiului, am văzut pe telefon meu fotografii ale piscinei termale în aer liber și ale barului la care ajungeai înot. Data viitoare, voi lua propriile decizii”, concluzionează Alice Robb.