Un fost jucător din SuperLiga, interviu terifiant despre fuga din Iran: „Vedeam cum cad bombe! Mi-au cerut mită să trec în Turcia”. Exclusiv

Internaționalul nord-macedonean Stefan Ashkovski (34 de ani), care a evoluat timp de 3 ani (din 2019 până în 2022) în SuperLiga României, la FC Botoșani și Sepsi, a dezvăluit într-un interviu oferit în exclusivitate pentru FANATIK modul în care a părăsit Iranul, țară care a fost atacată recent de SUA și Israel. Fotbalistul de bandă semnase în ianuarie cu Mes Rafsanjan, grupare din prima ligă a Iranului.

Povestea incredibilă a lui Stefan Ashkovski, fotbalistul iranienilor de la Mef Rafsanjan

Stefan Ashkovski a reușit să părăsească Iranul după o „aventură” incredibilă, iar acum se află în țara natală, alături de familie. Experimentatul fotbalist a dezvăluit cum a plecat din Iran, iar acesta a vorbit și despre viitorul său, luând în calcul inclusiv o revenire în fotbalul românesc.

– Stefan, ai trecut prin cele mai dificile momente din viața ta în Iran…

– Da, pentru că a fost ceva total neașteptat. Știam că se va întâmpla ceva, dar nimeni nu ne-a spus că vor ataca atunci. Noi ne pregăteam pentru meci. Aveam meci sâmbătă și în dimineața meciului un coleg mi-a spus că Trump a atacat, dar nu am crezut. Mereu glumea cu mine despre război, dar apoi mi-a spus: „Nu, de data asta chiar au atacat!”. Și am fost șocat: „Wow, ce voi face acum?!”.

– Ce s-a întâmplat apoi?

– Clubul meu, Mef Rafsanjan, a fost anunțat de federație că meciul nu se mai joacă și am fost anunțați că tot spațiul aerian a fost închis și că trebuie să mergem 15 ore cu autobuzul către Teheran. Am plecat cu echipa și când am ajuns m-am dus repede să îmi împachetez lucrurile și am așteptat ca cineva să mă ducă la granița cu Turcia. Dar la acel moment nimeni nu m-a ajutat și nu știam ce să fac pentru că viza mea expirase de 5 zile și era o mare problemă. Macedonia nu are ambasadă sau consulat în Iran. Deci eram pe cont propriu.

Digi24.ro

LIVE TEXT Rezultate alegeri în Ungaria 2026: ce arată primele date parțiale și numărătoarea în timp real

Fostul jucător al lui Sepsi s-a trezit cu viza expirată în mijlocul războiului din Iran

– Nu au încercat să te ajute? 

– Am sunat la club și mi-au zis că o să rezolve într-o oră dacă le trimit pașaportul. N-am putut să mănânc sau să dorm în toată perioada asta pentru că eram prea stresat. Apoi mă sună și îmi spun că nu pot să mă ajute pentru că totul e închis și nu îmi pot reemite viza. A fost foarte greu să îmi recuperez pașaportul pentru că era hotelul unde se afla patronul echipei. Am luat o motocicletă cu un iranian și așa mi-am luat pașaportul pentru că pur și simplu nu aveam cum să ajung.

Digisport.ro

Reacție-fulger în Grecia: Răzvan Lucescu a refuzat "ordinul" lui Ivan Savvidis și a plecat din țară!

– Deci te-au lăsat de izbeliște…

– Da. M-am întors la apartament și am văzut că pleca autocarul celor de la Persepolis. Clubul lor a organizat evacuare pentru jucători către granița cu Turcia. I-am întrebat dacă pot să merg cu ei și mi-au spus că e plin. Am rămas înmărmurit. Eram pe stradă când au plecat și pur și simplu nu mai știam ce să fac. Prietenul meu, jucătorul Jasir Asani m-a ajutat. Avea un șofer care mă putea duce. El locuia lângă apartamentul meu și mi-a spus: „Nu îți face griji, Stefan. Vom găsi un șofer pentru tine”.

Stefan Ashkovski, ajutat de un iranian să traverseze Iranul cu mașina

– Câți kilometri erau până la granița cu Turcia?

– Prea mulți. 16 ore de condus! Sunt peste 1.500 de kilometri. E extrem de departe. Prietenul meu mi-a spus că nu găsește niciun șofer care să mă ducă până la graniță pentru că toată lumea era speriată din cauza atacurilor Israelului și SUA. Cine ar fi riscat să mă ducă pe mine o asemenea distanță pe timp de război? Ne gândeam că poate nu vom găsi nici combustibil. Până la urmă, a vorbit cu cineva.

– Deci erai într-o situație limită…

– Chiar da. Și într-un moment s-a întors la mine și mi-a zis: „Stefan, știi ceva, Jasir Asani mi-a spus să am grijă de tine și asta voi face. Dă-mi o oră să îmi fac bagajele și să îmi iau soția și copiii și vom merge împreună cu tine”. Am rămas fără cuvinte. Ce înseamnă umanitatea în asemenea momente! Tipul ăsta iranian pe care nu îl cunoșteam să mă ajute într-o asemenea situație. Nu voi uita asta toată viața mea. Practic și-a pus familia în pericol pentru mine.

Stefan Ashkovski, dezvăluiri uluitoare despre războiul din Iran

– Cum a fost drumul? Ai fost în pericol?

– Foarte lung și stresant. Am condus pe rând eu cu el. Autostrada era blocată așa că am luat-o pe alte drumuri. Conduceam și vedeam cum cad bombe! În Rafsanjan nu au fost probleme, doar în Teheran și spre granița cu Turcia. Am văzut bombe pe stradă în Tavriz, la 600 kilometri de frontiera cu Turcia și sunetul extrem de puternic la impact: „Boom!”. Majoritatea atacurilor au fost însă în Teheran. Toată lumea încerca să plece de acolo, drumurile erau aglomerate și armata iraniană era peste tot. Imediat după ce SUA a atacat a fost tăiat internetul și nu puteam comunica deloc.

– Ce s-a întâmplat când ai ajuns la graniță?

– Totul s-a transformat într-un coșmar pentru mine. M-au dus într-o cameră, le-am dat pașaportul și au văzut că mi-a expirat viza: „Trebuie să mergi înapoi la Teheran să îți reînnoiești viza”. Aici a fost momentul în care mi-a fost cu adevărat teamă. Le-am explicat că nu e posibil: „Cum să mă întorc acum? Sunt 15 ore de condus, e prea departe, e război”.

Jucătorul nord-macedonean, torturat psihic de poliția de frontieră iraniană

– Cum au reacționat?

– „Nu ne pasă! Trebuie să duci la Teheran, trebuie să pleci de la frontieră”. Le-am spus clar că nu pot să plec de aici: „E război, nu pot să îmi reînnoiesc viza!”. Ei continuau să spună că nu îi interesează și că nu le pasă. Norocul meu a fost că la graniță am reușit să am semnal la internet și soția mea a sunat un prieten turc de la Ambasada Macedoniei de Nord în Turcia. Iranienii știau turcă, așa că tipul ăsta s-a putut înțelege cu ei.

– Cum au decurs negocierile?

– Deci Umit Kasum, acest turc de la ambasadă, a încercat să le explice că sunt cețățean macedonean și că trebuie să mă ajute să ajung în țara mea. Au zis că nu îi interesează și că nu mă pot ajuta cu nimic și că regulile sunt reguli pentru toată lumea: „E război, ce putem face? Poate trebuie să plătească ceva”.

A trebuit să îi mituiască pe iranieni pentru a ajunge în Turcia 

– Deci ți-au cerut pe față șpagă să te lase să treci granița.

– Da. Am spus că nu e nicio problemă, că plătesc, nu există preț pentru libertate. Vreau doar să ies din Iran și am închis telefonul, credeam că se rezolvă. Apoi mi-au spus iar: „Ieși afară, din cameră, întoarce-te la Teheran!”. „Dar i-ai spus tipului ăsta că trebuie să plătesc”. „Nu, nu. Nu ne pasă. Pleacă de aici!”.

– Și ce ai făcut?

– L-am sunat din nou pe Umit Kasum de la ambasadă. Au negociat și a spus că se rezolvă, dar va trebui să plătesc și mă lasă să trec. Au închis telefonul și mi-au spus din nou: „Ieși afară!” Pur și simplu mă torturau. În final, l-am sunat din nou și tipul de la ambasadă s-a enervat și i-a amenințat: „Dacă nu faci ceva pentru el, o să dau niște telefoane și s-ar putea să aveți probleme”. Le-am dat bani și m-au lăsat să trec.

– Cât ai plătit?

– Nu vreau să spun asta. Chiar nu pot să îți spun. Mulți bani, dar nu contează când e vorba de viața ta. Nu e important asta. Deci voiau mită ca să mă lase să trec. Din păcate am avut ghinionul ăsta cu viza. Vreau să spun însă că m-am simțit extraordinar în Iran și în general iranienii sunt oameni foarte buni. Nu mă așteptam la așa ceva. Oamenii sar în ajutor și consider că în presa internațională nu avem imaginea adevărată asupra Iranului.

Stefan Ashkovski, dezvăluiri despre viața din Iran 

– Deci nu regreți că ai ales să mergi în Iran?

– Nu, nu, nu. Nici măcar o secundă! Sunt oameni foarte calzi și am avut o viață frumoasă acolo. Totul e foarte ieftin, mâncarea e foarte bună, nu am avut nicio problemă și nu m-am simțit niciun moment în pericol.

– Îi datorezi enorm acestui iranian care te-a condus până la graniță…

– Da, chiar am vrut să îl iau cu mine împreună cu familia lui, dar i-a fost teamă că nu se va mai putea întoarce niciodată în Iran și că restul familiei ar putea avea probleme. A rămas într-un oraș la granița cu Turcia.

Experiența din Iran îl va marca pe Ashkovski pentru tot restul vieții 

– Tot ce mi-ai povestit e ca o poveste de film…

– Da, o mare lecție pentru mine. Uite că poți să reușești prin forțele proprii atunci când ai mai mare nevoie. Nu trebuie să aștepți pe cineva să te ajute, ci viața te va ajuta până la urmă. Viața e cea mai importantă, iar banii și nimic altceva nu contează. Am primit multe mesaje din România de la foști colegi. Am reușit doar pentru că acest șofer iranian m-a ajutat. Altfel nu știu cum aș fi putut să ies din țară. Nu aveam nicio șansă să îmi reînnoiesc viza. Plus că drumul a fost foarte dificil pentru că era multă lume, puncte de control ale armatei, am oprit, cred, de 10 ori pe drum. Eu am încercat să gândesc pozitiv și mă gândeam doar să încerc să mă salvez.

– Ce era în mintea ta atunci când ai trecut granița în Turcia?

– O mare eliberare. Am trecut pe jos. Tipul de la ambasada Turciei care m-a ajutat mi-a chemat un taxi și am așteptat timp de o oră undeva unde nu era absolut nimic, zici că era capătul lumii! M-a dus trei ore până la aeroport. Am zburat spre Istanbul și apoi către Skopje. Totul am reușit pe cont propriu. Echipa mea nu m-a ajutat cu nimic. Nu știu ce aș fi făcut dacă nu aveam bani cash la graniță să îi mituiesc. Au fost trei oameni acolo care s-au jucat cu mine și au profitat de situația mea.

Cum a trăit familia fotbalistului clipele de coșmar 

– Colegul tău din Coreea de Sud ce a făcut?

– Ambasada Coreei de Sud din Teheran l-a ajutat să iasă din Iran. I-au trimis mașină care l-a scos din țară prin Turkmenistan. Era periculos în Teheran, mai ales pentru un străin. Ce puteam să facem acolo?

– Soția ta cum a trăit totul?

– A fost foarte greu, copiilor nu am putut să le spunem nimic. Mă gândeam mereu la ea și la cei doi copii, mai ales că nu știam nimic de ei și nu puteam comunica. A fost pur și simplu fericire pură când am putut să îi aud vocea și când am ajuns acasă și am putut să o îmbrățișez și să îmi văd copiii. De-abia mă transferasem în Iran și nici nu îmi adusesem prea multe lucruri. Bine că nu apucasem să îmi iau și familia cu mine. Nu am dormit niciodată atât de bine. E ceva incredibil să pui capul pe pernă alături de cei dragi după ce ai trecut prin așa ceva. Am dormit foarte multe ore.

Ce șanse sunt să continue să joace în Iran 

– Crezi că poți să îți mai continui contractul?

– În momentul ăsta nu se știe nimic. Am vorbit cu un coleg de echipă, dar e greu să comunici pentru că internetul nu funcționează acolo în continuare. Ajunsesem doar de o lună și mi-am lăsat mare parte din lucruri acolo. Probabil FIFA va decide că toți jucătorii străini vor deveni liberi de contract. Nici nu știu dacă îmi voi primi salariul. Așa s-a întâmplat și în Ucraina când a început războiul.

– Deci cât a durat toată aventura asta în încercarea de a părăsi Iranul?

– Deci am plecat sâmbătă și am reușit să ajung acasă abia marți noapte. Practic am fost trei zile pe drum. Din păcate nu cred că va fi un război de câteva zile, ci de o durată mai lungă. Asta e viața fotbaliștilor. Pleci undeva și nu știi ce se poate întâmpla. Nu îmi pare rău și viața merge înainte.

– Crezi că se retrag de la Cupa Mondială?

– Eu sunt convins că nu vor juca. Așa am înțeles. Nu prea văd cum ar putea să joace.

Stefan Ashkovski nu exclude o revenire în SuperLiga

– Ce vrei să faci acum? Te gândești să revii în România?

– Da, vreau să îmi găsesc o nouă echipă. M-aș întoarce pentru că la Botoșani și Sepsi am jucat cel mai bun fotbal din cariera mea, iar copiii mei au crescut în România. Nu cred că voi continua în Macedonia de Nord, iar în Iran va fi dificil să revin, nici nu mai am viză, nu mai pot intra în țară.

Bugete nelimitate în fotbalul iranian

– Cum e viața în Iran?

– O viața extraordinară, localuri ca în Dubai. Extrem de ieftin, combustibil, totul. Orașul în care eram eu era unul dintre cele mai liniștite și sigure din Iran. Chiar nu m-am simțit niciodată în pericol. Proteste au fost mai mult în Teheran, în rest nu au fost oameni uciși pe străzi sau chestii de genul ăsta.

– Cum e fotbalul în Iran?

– Nu e rău. În România e mai tehnic, în timp ce acolo e mult mai tehnic, însă cluburile au mult mai mulți bani. Echipele cele mai importante au bugete nelimitate. Sunt o țară extrem de mare și de bogată.

• 92 de meciuri a strâns Stefan Ashkovski în Superliga României
• 40 de selecții are fotbalistul la echipa națională a Macedoniei de Nord