Un material extrem de folosit în viața de zi cu zi, pe cale de dispariție. Cum poate fi salvat

Lumea ar putea să rămână fără cauciuc natural. Bolile, schimbările climatice și scăderea globală a prețurilor au pus în pericol aprovizionarea cu cauciuc natural la nivel mondial.

Criza a fost acutizată de pandemie, deoarece comenzile au scăzut ceea ce a dus la o prăbușire a prețului cauciucului natural, producătorii orientându-se către cultivarea palmierilor pentru producerea uleiului de palmier.

Cercetătorii caută acum soluții pentru o producție sustenabilă de cauciuc natural având în vedere o specie de păpădie și un arbust care crește în zone deșertice ca surse alternative de cauciuc natural, a căror exploatare ar satisface cererea, protejând în același timp pădurea tropicală.

Cauciucul natural este pe cale de a se epuiza

Cauciucul natural este un material dur, flexibil și extrem de rezistent la apă. Este prezent în viața noastră cotidiană de la anvelope la tălpi de pantofi, garnituri pentru motoare și frigidere, prezervative sau îmbrăcăminte. În ultimul an, a jucat un rol esențial în pandemie fiind utilizat la producerea echipamentelor de protecție personală purtate de personalul medical din întreaga lume.

Digi24.ro

Cazul ciudat al miliardarului german care și-ar fi înscenat moartea ca să fie împreună cu amanta rusoaică la Moscova

Cauciucul este considerat a fi o marfă atât de importantă la nivel global încât este inclusă pe lista UE de materii prime critice.

Oamenii de știință atrag atenția că, din păcate, există semne că lumea ar putea să rămână fără cauciuc natural. Bolile, schimbările climatice și scăderea prețurilor au pus în pericol aprovizionarea cu cauciuc natural. Acum cercetătorii caută o soluție înainte de a fi prea târziu.

Cum a ajuns cauciucul natural în pericol?

Cantitatea de cauciuc natural necesară la nivel global – în jur de 20 de milioane de tone pe an – este produsă aproape în totalitate de fermieri care lucrează mici terenuri din pădurile tropicale. Milioane dintre acești muncitori exploatează plantații în Thailanda, Indonezia, China și Africa de Vest, îndepărtând cu atenție scoarța de pe copaci pentru a extrage o sevă albă lăptoasă care este modelată în foi și uscată la soare. Acești fermieri furnizează 85% din necesarul de cauciuc natural din lume.

Mai mulți factori pun în pericol această aprovizionare fragilă.

Originar din pădurea tropicală braziliană, arborele de cauciuc – Hevea brasiliensis – nu mai este cultivat comercial în țară din cauza prevalenței mălurei sud-americane a frunzelor, un agent patogen catastrofal care a ucis industria cauciucului din țară în anii 1930. O carantină strictă a ținut boala în America de Sud pentru moment, dar sosirea în Asia este considerată a fi aproape inevitabilă.

Digisport.ro

Ilie Năstase a văzut "bijuteria" de 2,8 milioane € a lui Ion Țiriac și a făcut gluma zilei

Între timp, fermierii din alte părți ale lumii se confruntă cu agenți patogeni locali, cum ar fi boala rădăcinilor albe și alte tipuri de mălură a frunzelor care au făcut saltul din plantațiile de palmier învecinate. Schimbările climatice și-au făcut de asemenea, efectul – producția de cauciuc din Thailanda a fost afectată de secete și inundații în ultimii ani, acestea din urmă răspândind și mai mult microbii care cauzează boli în regiunile în creștere.

O cerere în creștere de cauciuc și un deficit de aprovizionare ar trebui să fie o veste bună pentru fermieri, deoarece ar face ca cauciucul să devină mai profitabil de cultivat. Din păcate, nu este cazul. Prețul cauciucului este stabilit de îndepărtata Shanghai Futures Exchange, unde brokerii speculează valoarea acestui material alături de aur, aluminiu și combustibil. Datorită acestui aranjament, prețul cauciucului pe tonă poate varia de trei ori de la o lună la alta, iar în ultimii ani s-a menținut la valori foarte mici.

Această situație pune în pericol și mai mult aprovizionarea cu cauciuc. Prețurile mici îi obligă pe fermieri să-și supra exploateze copacii pentru a obține mai mult cauciuc, slăbind plantele și făcându-le mai susceptibile la boli. Prețurile mici au descurajat, de asemenea, plantarea de noi arbori pentru a îi înlocui pe cei ajunși la sfârșitul duratei lor de viață comercială, iar mulți fermieri au abandonat plantațiile în totalitate.

Eleanor Warren-Thomas, cercetător la Universitatea Bangor, Țara Galilor, a studiat dinamica plantațiilor de cauciuc: „Uleiul de palmier și cauciucul natural aduc aceiași bani pe unitate de teren, dar aportul de forță de muncă este mai mare pentru cauciuc. Deoarece prețul cauciucului este în scădere, fermierii trec de la producerea de cauciuc la vânzarea cherestelei pentru profit pe termen scurt și trec la cultivarea palmierilor pentru ulei”, spune ea, potrivit BBC.

Efectul pandemiei asupra producției de cauciuc natural

Acești factori combinați înseamnă că lumea se află acum într-un moment în care oferta de cauciuc natural nu ține pasul cu cererea. La sfârșitul anului 2019, Consiliul internațional pentru cauciuc tripartit a avertizat că aprovizionarea globală va scădea cu un milion de tone (900.000 de tone) în 2020, aproximativ 7% din producție. Apoi pandemia a lovit.

Cererea s-a redus imediat și kilometrii parcurși cu mașina – măsura cheie pentru cererea finală de cauciuc – au scăzut pe măsură ce țările au intrat în carantină. Dar cererea de cauciuc a revenit curând. Când au ieșit din carantină, chinezii au cumpărat un număr mare de mașini noi, datorită temerilor legate de siguranța transportului public. Iar modele similare de comportament sunt așteptate la nivel global.

Deși cauciucul sintetic poate fi produs din produse petrochimice, cauciucul natural are proprietăți unice pe care aceste materiale sintetice nu le pot reproduce: mănușile din latex sunt mai rezistente la rupere decât cele din nitril, în timp ce anvelopele de aeronave folosesc cauciuc natural pentru elasticitatea ridicată și rezistența la căldură, care se pot acumula prin frecare în timpul aterizării.

O altă parte a problemei este că lucrătorii migranți, responsabili de colectarea cauciucului, încă nu pot trece frontierele, astfel încât copacii rămân neexploatați. Și fabricile care prelucrează cauciucul în produse utilizabile s-au oprit câteva luni în primăvara anului trecut. Dar problema cea mai mare este că lipsurile sunt rezultatul unor probleme structurale profunde, care nu sunt ușor de rezolvat. Acest lucru a stimulat căutarea măsurilor de urgență care ne pot salva de o criză a cauciucului.

Ce soluții ar fi la criza cauciucului natural?

Răspunsul evident ar putea fi plantarea mai multor arbori de cauciuc. Și odată ce lipsa de cauciuc începe să se acutizeze și prețurile cresc, fermierii vor fi stimulați să defrișeze pădurea tropicală tropicală pentru a planta mai mulți arbori de cauciuc. Deși plantațiile de ulei de palmier au primit mult mai multă atenție, plantațiile de cauciuc pot fi la fel de periculoase pentru pierderea biodiversității.

O creștere a prețurilor determinată de creșterea cererii în China în 2011 a dus la defrișări masive în Asia de Sud-Est, pe măsură ce guvernele au eliberat terenuri împădurite pentru a face profit. Numai în Cambodgia, plantațiile de cauciuc au fost responsabile pentru un sfert din toate defrișările. Cu toate acestea, va trece mult timp până când acești copaci vor fi gata de exploatare – procesul de creștere durează șapte ani.

Creșterea randamentului plantațiilor existente ar fi o altă soluție. „În Indonezia, există o mare oportunitate de a crește randamentul”, spune Katrina Cornish, profesor de materiale bioemergente la Universitatea de Stat din Ohio din SUA.

O opțiune este de a aplica etefon copacilor, o substanță chimică care stimulează arborele să producă mai multă sevă de latex. Dar prea mult din acest agent poate ucide copacii, făcându-i pe unii fermieri să renunțe la utilizarea acestuia.

O altă opțiune este de a renunța complet la Hevea brasiliensis. „Creșterea producției trebuie completată de alternative, nu de Hevea”, spune Cornish. Universitatea de Stat din Ohio face parte din programul de excelență în alternativele din cauciuc natural (PENRA), un parteneriat industrial dedicat evitării crizei care se apropie. Acolo, cercetătorii explorează plante care ar putea interveni pentru a înlocui arborele de cauciuc.

Una dintre plantele care fac obiectul cercetării este Taraxacum kok-saghyz, o specie de păpădie, cultivată de ruși atunci când aprovizionarea cu cauciuc asiatic a fost amenințată în timpul celui de-al doilea război mondial (SUA au experimentat-o ​​și ca cultură de cauciuc de urgență).

Păpădia kazahă produce aproximativ o zecime din cantitatea de cauciuc pe acru pe care o produc arborii de cauciuc care este extras prin zdrobirea și presarea rădăcinilor sale. Dar este gata de recoltat în trei luni și produce cantități mari de semințe, facilitând replantarea și extinderea producției.

Anul trecut, institutul german de cercetare Fraunhofer ISC a dezvăluit o anvelopă numită Biskya, din prescurtarea germană pentru Cauciuc sintetic Biomimetic. Fabricată din cauciuc de păpădie, compania susține că are o rezistență superioară la uzură față de cauciucul tipic. La OSU, Cornish și colegii ei dezvoltă varietăți și tehnici de cultivare – inclusiv hidroponie și ferme verticale – pentru a ajuta ca acest cauciuc de păpădie să devină o realitate comercială. În cadrul sistemului lor, rădăcinile păpădiei umplute cu sevă pot fi recoltate de cinci ori pe an.

De asemenea, atrage interesul guayule, un arbust lemnos care crește în deșerturile care se învecinează cu SUA și Mexic. Lipsiți de cauciuc în timpul celui de-al doilea război mondial, SUA au folosit guayule pentru producție. Deși este similar din punct de vedere chimic cu cauciucul natural, nu conține proteinele care provoacă alergii la latex.

În cadrul Proiectului de Urgență pentru Cauciuc, o mică armată de oameni de știință și muncitori s-a străduit să cultive 13.000 de hectare de guayule, care în scurtă vreme producea în jur de 400 de tone (393 tone) de cauciuc în fiecare lună. Arbustul are nevoie de doi ani pentru a produce prima sa recoltă, dar prin tăieri de regenerare se poate ajunge la o recoltă anuală după aceea. Odată cu sfârșitul războiului, însă, programul a fost abandonat pe măsură ce cauciucul asiatic ieftin a revenit pe piață.

Astăzi, doar două companii produc cauciuc comercial din guayule, inclusiv Yulex, care oferă un costum de scafandru parțial din guayule prin intermediul companiei de îmbrăcăminte Patagonia. Producătorul de anvelope Bridgestone menține un teren experimental cultivat cu guayule de 114 hectare în Arizona, din care a produs primele anvelope în 2015. A fost asistat de gigantul petrolier italian Eni, care menține un teren de testare a guayule în Sicilia.

Urgența de a intensifica aceste eforturi provizorii va deveni mai acută. Cererea globală de cauciuc natural va continua să crească, în special pe măsură ce națiunile în curs de dezvoltare se vor îmbogăți. „Mașinile reprezintă cea mai mare cotă de pe piața cauciucului și, dacă fiecare familie africană ajunge să aibă două mașini, asta înseamnă o mulțime de cauciuc”, spune Cornish.

Marii cumpărători de cauciuc luptă pentru producție sustenabilă și preț minim fix

Mulți dintre marii cumpărători de cauciuc, inclusiv Bridgestone, Continental și Goodyear, s-au înscris la Platforma Globală pentru Cauciuc Natural Durabil, care interzice cumpărarea de cauciuc cultivat pe terenuri recent defrișate. O campanie este în desfășurare pentru a introduce un preț minim fix pentru cauciuc. La fel ca schemele de comerț echitabil pentru cafea și cacao, acest lucru ar garanta existența micilor fermieri din țările în curs de dezvoltare și ar contribui la asigurarea aprovizionării cu cauciuc.

Sosirea mălurei sud-americane a frunzelor în Asia ar face din aceste preocupări un punct discutabil. Cornish susține că, dacă cel puțin 10% din cauciucul utilizat la nivel mondial ar proveni din surse alternative, acestea ar putea fi mărite rapid în cazul unei astfel de urgențe.

Doar Arizona are peste trei milioane de hectare (11.600 mile pătrate) de teren deșertic adecvat pentru cultivarea de guayule. Cornish spune că criza cauciucului este o oportunitate rară de a atrage investiții în aceste alternative.

“Avem suficientă sămânță de păpădie pentru a planta 40 de hectare de fermă verticală și 3.000 de hectare de guayule, dar avem nevoie de fonduri pentru a o face”, spune Cornish. “Avem nevoie de unii dintre acești miliardari care să se implice. Consecințele asupra lumii dezvoltate dacă recolta nu reușește sunt de neconceput.”