Un miracol înainte de Crăciun. Interviu emoţionant cu Dan Cucu: “Toți murim, Dinamo nu va muri niciodată! N-are cum!”

SPECIAL FANATIK
Andrei Trifan   
in Interviu
24/12/2018, 21:30
Un miracol înainte de Crăciun. Interviu emoţionant cu Dan Cucu: “Toți murim, Dinamo nu va muri niciodată! N-are cum!” GALERIE FOTO SPECIAL FANATIK
Interviu emoţionant cu Dan Cucu

Dan Cucu a împlinit 36 de ani în luna decembrie. A trecut prin clipe teribile. Senzațiile i-au rămas întipărite în suflet și în trup: “Când am simțit spaima morții, m-am rugat la Dumnezeu să nu îmi ia mințile!”

E în perioada de refacere, dar ce refacere poate fi când lupta cu o boală precum cancerul este permanentă? FANATIK s-a întâlnit cu suporterul dinamovist în fața stadionului din „Ștefan cel Mare”. Discuția a curs precum celebrul refren al galeriei: “Fie vreme bună, fie vremea rea!”. Afară era frumos. Complexul Dinamo are aura lui aparte. Dan mă așteaptă de 10 minute. Ce înseamnă însă 10 minute după ce ai luptat cu moartea? Traficul în București nu e ideal, dar se poate și mai rău…Pentru el a fost o luptă în care s-au mobilizat mai multe energii, nu doar a lui, ci şi a colegilor din PCH, a oficialilor lui Dinamo şi a suporterilor rivali. Toţi au donat, toţi au contribuit.

Îți place NOUL FANATIK.RO? Citește AICI ȘTIREA MOMENTULUI din sport!

Interviu emoţionant cu Dan Cucu. A fost crescut anti-Steaua! “Tata nu a suportat Armata!”

Facem câteva poze în fața arenei și ne retragem într-o cafenea din apropiere. „De când ții cu Dinamo?”. Zâmbește larg: „De mic copil. La meciuri am ajuns un pic mai târziu, pentru că nu sunt din București. Primele partide le-am văzut prin Moldova, la Vaslui, la Iași, la Piatra Neamț. Din familie am învățat să țin cu Dinamo. Tatălui meu nu i-a plăcut Armata și ura Steaua la maximum. Datorită lui, eu, fratele și mama a trebuit să ținem cu Dinamo. De când am început să înțeleg și eu ce e pe lumea asta, am auzit doar de Dinamo, Dinamo, Dinamo. Țin minte, așa, ca niște frânturi… Aveam câțiva ani când Steaua a câștigat Cupa Campionilor în 1986. Maică-mea ar fi vrut să se bucure, taică-miu nu putea! ‘Nu pot să țin cu ei, urăsc Steaua!’. Frântura asta mi-a rămas în cap, e proaspătă. M-am stabilit în București în 2003. Mai fusesem la câteva partide aici, venisem să văd și naționala României. Apoi, am mers constant la partidele lui Dinamo. La început era mai greu, pentru că nu aveam un anturaj care să mă lege de Dinamo. Mergeam singur, de multe ori, pe stadion. A durat ceva până m-am integrat în fenomen”.

Un miracol de Crăciun. Interviu emoţionant cu Dan Cucu
Un miracol de Crăciun. Interviu emoţionant cu Dan Cucu

Cel mai mult l-a marcat Cătălin Hîldan, unicul căpitan…

Vorbește cu pasiune. Simți că nu aruncă vorbele și că, fără nici un dubiu, crede în ceea ce spune. Este atașat de Dinamo. Este familia lui. „Ca dinamovist, cel mai mult m-a marcat Cătălin Hîldan. A fost un exemplu pentru toți. Ca fotbalist, ca om. Când eram copil, nu știam decât de fotbal. Nu am jucat la nivel profesionist, doar pe stradă. Am început să învăț istoria lui Dinamo, cine au fost Cornel Dinu, Mircea Lucescu… Am prins anii ‘90, când clubul nu o ducea deloc bine. Apoi, a fost panta ascendentă din anii 2000, cu titlurile noastre. Din 2007, lucrurile au mers tot în jos. Eu nu privesc acum Dinamo din punct de vedere al celor care conduc clubul, ci din perspectiva galeriei. În anii ‘90 a apărut ‘Nuova Guardia’, cea mai cunoscută galerie, era incredibilă la acea vreme. Era o emulație fantastică”.

“FCSB este Steaua. Pentru noi rivalitatea rămâne la fel: dușmani de moarte!”

Nu uită nici de rivalii de la Steaua. Sau de la FCSB. Totuna pentru dinamoviști. Îi vrea pe stadion: „Rivalitatea cu Steaua a fost mereu la fel: dușmani de moarte! Diferența este că noi astăzi suntem, ei nu mai sunt. Mie îmi pare rău că Steaua nu mai are forță ca galerie. A rămas nucleul vechi la FCSB, pentru că ei se ocupă de tot ce face acea așa-zisă ‘Peluza Roș-Albastră’! Cei de la Sud s-au dus după echipa din liga a patra. Sunt împrăștiați. Noi ne dorim ca ei să fie pe stadioane, la derby-uri. Sunt rivalii noștri și vor fi mereu! FCSB e Steaua pentru noi. Echipa a fost aceeași, patronul a rămas același, chiar și din galerie au rămas cei mai importanți oameni. Care să fie continuatoarea, dacă nu FCSB? De multe ori preferi să câștigi în fața rivalei chiar dacă pierzi un campionat. Mi se pare mai rușinos să mă bată Steaua, decât să ratez un titlu. Steliștii nu prea se mai afișează, nu mai au identitate și nu prea mai sunt pe stadion. Nici ei nu știu exact ce vor, se împart în prea multe grupuri și se pierd pe parcurs. Păi, ce facem? Dispar toți? Rămânem doar noi?! Performanțele nu sunt o scuză. Ți se pare că Dinamo o duce prea bine? Noi suntem aici! FCSB e continuatoarea Stelei. Grupurile alea de oameni care merg acum la meciurile din liga a patra au mers 10 ani, lejer, la partidele echipei lui Becali. Te-ai bucurat cu ei cot la cot, ai protestat, nu ți-a convenit, dar ai mers pe stadion la meciurile Stelei. Acum se numește FCSB… Nu te supăra, prietene, dar e aceeași echipă pe care o susțineai acum ceva timp!”.

“Nu știu dacă mai aveam de trăit o săptămână! Nu mai puteam mânca, beam apă doar cu paiul!”

Discuțiile despre fotbal îl fac să vibreze, iar nevoia de a fi o voce pentru ceilalți fani este vizibilă. Încearcă să fie scut pentru frații din PCH, chiar și când nu este nevoie. Pe cât de puternic este acum, pe atât de fragil a fost în urmă cu scurt timp. E momentul să vorbim despre boală. Deschid subiectul direct. E genul de persoană pe care nu e necesar să o iei pe ocolite. Cum și-a dat seama că e ceva în neregulă cu el? „Am avut niște dureri și am mers la doctor. După o serie de analize și o operație, s-a confirmat totul. Am primit vestea destul de greu. Am avut o mică depresie, dar a trecut. Nu am încercat să caut răspunsuri la întrebări de genul ‘De ce mi se întâmplă mie?’. Am luat-o ca atare. Am trecut boala pe planul doi, aceasta a fost alegerea mea. Nu am vorbit cu nimeni! Doar personalul medical cu care am intrat în contact cunoștea situația. Ultimii care am vrut să afle au fost cei din familie. Am vrut să îi protejez. Eu eram deja în Turcia când au aflat ei. Primii care au știut au fost cei din galerie, Elias și Tararache. Când au aflat s-au mobilizat extrem de rapid. Cu ajutorul domnului Bălănescu și a parteneriatului cu «Acibadem» am ajuns de urgență în Turcia. Toți m-au ajutat. Dinamo a fost pentru mine salvarea. Știam ce înseamnă cancerul. Cu doi ani în urmă avusesem o campanie pentru un alt suporter al lui Dinamo, Cătău. Știam că nu pot să rezolv cum trebuie chestia asta în România pentru că sunt probleme cu medicamentele, cu sistemul. Ori trebuie să ți le iei de «afară», ori dai de unul care încurcă una-alta… Nu aveam încredere sută la sută în sistem, deși poate că nu ar trebui să gândim așa. Eu mai aveam niște probleme personale în perioada aia, destul de grave și alea, despre care nu vreau să vorbesc. Erau destul de urâte problemele și am trecut cancerul pe planul doi. Nu aveam timp să mă gândesc la boală… Nevorbind cu nimeni despre asta, în orice anturaj ajungeam, toți se purtau normal. Asta m-a întărit foarte mult, m-a încărcat cu energie. Știam că dacă află prietenii sau cei din galerie, vor începe o campanie. Licitații, donații, să afle toată țara… Chiar nu mi-am dorit să se ajungă acolo! Dar se pare că asta a fost cea mai bună soluție. La mine a venit cam târziu pentru că nu am vrut eu să vorbesc. Am întins coarda cât s-a putut. Nu mai era loc… Eram pe ultima sută de metri, chiar mai puțin! Nu știu dacă aveam mai mult de o săptămână de trăit, am ajuns în ultimul stadiu. Nu puteam să mai mănânc, beam apă doar cu paiul Eu nu sunt plângăcios. Încerc să îmi rezolv singur problemele, nu îmi place să apelez la ajutor. Așa funcționez eu. Nu zic că am făcut cea mai bună alegere, dar nici nu o regret. Dacă ar fi să trec din nou prin această situație, aș face totul la fel”.

“Doamne, dacă vrei să mă lași, lasă-mă! Dacă vrei să mă iei, ia-mă!”

Deși destinul nu i-a fost deloc prietenos, Cucu este convins că Divinitatea l-a ajutat să treacă peste cele mai infernale momente. A avut o singură rugăminte: să își păstreze luciditatea pe tot parcursul luptei. „Toate mesajele de încurajare pe care le-am primit pe telefon, pe whatsapp, pe messenger, m-au ajutat. Stăteam și citeam întruna. Mi-au ridicat moralul la maximum. Am simțit toate energiile pozitive, toate gândurile bune. Nu sunt genul care să plângă. Un singur gând aveam. Mă rugam la Dumnezeu: ‘Ajută-mă să nu îmi pierd mințile! Nu contează cum trec! Dacă vrei să mă lași, lasă-mă! Dacă vrei să mă iei, ia-mă! Dar nu vreau să îmi pierd mințile!’. E greu. În starea aia poți să o iei razna, să te sinucizi… Cel mai greu a fost până să ajung în Turcia. Slăbisem 30 de kilograme, am avut tot felul de complicații. Plămânii nu mai funcționau, saturația era undeva la 30 la sută. Rinichiul stâng era blocat. Cele mai mari dureri atunci le-am avut. Ulterior au mai fost, dar le-am ajutat prin medicamentație. E o boală grea, parșivă… Doare în ultimul moment. Simțeam că e ceva în neregulă cu organismul meu. Depinde și de tipul de cancer pe care îl ai. Am fost pozitiv tot timpul. La ultima operație mă așteptam să fie o tumoră și de fapt era un abces. Am avut trei operații în total. Momentan nu mai fac chimioterapie. Acum plătesc din datorii. Prin prisma contractului cu Dinamo, cei de la ‘Acibadem’ mi-au mai făcut două transplanturi de celule stem. Unul costă în jur de 40.000 de euro. Pe unul l-am achitat integral, acum a rămas o parte din al doilea, mai sunt vreo 26.000. Au fost făcute în contul lui Dinamo. Dacă eram eu persoană fizică, nu puteam niciodată. De aceea se opresc și acum câte 5 lei din fiecare bilet de la meciuri pentru a plăti din datoriile vechi. La ultimul control, în septembrie, mi s-a spus că e totul în regulă și că ne mai vedem în ianuarie. În primul an trebuie să merg la fiecare trei luni pentru că e mai delicat. Dacă va rămâne la fel situația, nu voi mai lua nimic. Mi-au cerut să duc o viață normală, ca și înainte, fără nicio restricție majoră! Învingi boala altfel dacă te porți cât mai normal posibil. Sunt credincios. Persoanele care nu cred în Dumnezeu sunt rătăcite. Nu îmi spune mie că atunci când te trec spaimele morții nu te gândești «Doamne, salvează-mă!». Primul cuvânt care îți iese pe gură este Doamne. Niciodată nu m-am gândit că mor. Îmi trecea prin cap ideea că poate nu mai rămân pe aici… Dar nu la modul că hai să începem să plângem, să jelim. Am luat moartea ca pe ceva normal. Toți murim! E singura chestie de care suntem toți siguri, că o să murim la un moment dat, nu contează cum… Ești sănătos, mergi pe stradă și cazi la un moment și mori. Aia a fost”.

“Dacă nici PCH nu mai prezintă încredere, atunci cine?”

Încheiem dialogul ce a durat o oră cu proiectul „Doar Dinamo București” al „Peluzei Cătălin Hîldan”: „Noi încercăm acel proiect de tip socios. E vorba de mentalitatea oamenilor. Oamenii încă mai au reticențe. Totul pleacă de la bani, de aici pleacă scandalurile. Suma aceea minimă pentru programul socios, 48 de euro, ei se gândesc în permanență unde se duc. Cine îi administrează, ce fac cu acei bani, dar de unde știu că ajung unde trebuie? Au fost discuții și cu ăia 5 lei pe bilete care ajung pentru tratamentele mele… Mereu se pune problema banilor, iar cel mai greu se schimbă mentalitățile. Dacă te gândești bine… unde e Dinamo și unde e PCH? Ce a făcut Dinamo și ce a făcut PCH? Mi se pare că Dinamo e în viață datorită PCH! Toată lumea vorbește de noi, de ceea ce reușim să realizăm, la modul pozitiv. De coregrafii, de spectacol. Dacă nici așa nu ai încredere în noi, stai acasă, plătește-ți abonamentul la televizor, ia o bere bună, un popcorn și nu te mai plânge. Mulți aleg varianta mai ușoară, comoditatea ne omoară pe toți. Dacă nici PCH nu mai prezintă încredere, atunci cine? Din păcate, ne chinuim să supraviețuim… Cum am spus, toți oamenii mor. Dinamo, însă, nu va muri niciodată! Nu are cum!”.

“Dinamo plătește pentru greșelile făcute în trecut. Am avut o conducere care a dus clubul foarte jos. Dar și așa, un tip ca Gigi Becali nu ar putea conduce niciodată Dinamo. Nu am accepta un patron care să bage bani, dar să facă tot ce face Gigi. Noi suntem aparte, suntem altfel” – Dan Cucu

“Mergem cu Dinamo și în liga a doua dacă e cazul. Noi nu avem performanțe de 11 ani, dar suntem aici. În Liga 1 sunt echipe care au apărut de câțiva ani, noi am rămas aici” – Dan Cucu

  • 40.000 de euro costă un transplant de celule stem. Cucu a făcut două!
  • 48 de euro este suma minimă pentru care orice suporter al lui Dinamo poate intra în programul „socios” demarat de PCH pentru susținerea lui Dinamo
Îți place NOUL FANATIK.RO? Citește AICI ȘTIREA MOMENTULUI din sport!
Închide ×