Un „trio” conferențiar și trist: Steaua lui Florinel, stinsă de Milogu’ SA, Craiova din tunelul lui Papp(ă) Lapte și un meci enervant ca… Dan Petrescu

Pentru că ne entuziasmăm cu ce mai găsim prin piețele zburătăcite de caniculă, Conference League a rămas locul comun în care mai flecărim și noi cu cei de-o teapă, nu de alta, dar am ajuns la vârsta la care ne credem fotbaliști. După calificarea „en fanfare” din precedentul tur, valoarea iese la iveală precum caimacul de plastic din cafeaua braziliană de la dozator.

Păcat de revenirea lui Florinel Coman, stinsă de „Vikingii” confundați cu Bibanu’, din sceneta „Milogu` SA”! Păcat de Papp(ă) Lapte și slavă ție, Dane, că ne-ai scăpat de frisoane!

Pe „Arena Națională”, vântul a curs cu valuri de țânțari. Florinel Coman, revenit miraculos înaintea partidei cu Dunajska, promitea după golul marcat cu Viking că va deveni MVP-ul meciului. Cât de tandru s-ar fi împlinit povestea în fața tribunelor care scandau, pe drept cuvânt, „Steaua! Steaua”, numai că astrul lui Florinel s-a stins repede.

E drept, nu l-au sprijinit nici coechipierii, ineficienți, lipsiți de inspirație și terorizați de miza unui joc pe care l-au confundat cu vreun rendez-vous în grădina lui Real Madrid sau a lui PSG. Valoric, norvegienii nu „sar” mai abitir ca alde Sepsi ori Chindia. Și totuși, crisparea a părut cuvântul de ordine.

Nu interesează pe nimeni că Dică a anunțat că-l amendează pe Olaru. Nefericirea a stat în faptul că roș–albaștrii n-au reușit nici măcar să „înțepe” golul egalizator, dacă nu mai mult, să fie și ei în ton cu restul suratelor, mari consumatoare de remize.

Digi24.ro

O femeie a găsit o poșetă în care erau acte, bani și telefoane lângă gara din Arad. A luat-o și acum e reținută

Iar aceasta este inclusiv vina strategului Dică, nu doar a lui Olaru sau a celorlalți jucători care au trăit un moment nefast (vezi Tavi Popescu) și pe care, nu peste multă vreme, îi vom urca din nou în care alegorice, după o victorie răsunătoare cu Neica Nimeni, din Superliga!

Manual nordic de tras de timp, cu iz de litoral

Jenant a fost, însă, altceva. Puternicii și civilizații „Vikingi” parcă se tratau de tulpina Jariștea și își făceau la aproape fiecare fază câte un booster cu varză murată.

Pentru că românul râde și când trebuie, dar mai ales când nu e cazul, privindu-i pe norvegieni ne-am amintit de celebra scenetă cu Dem Rădulescu, intitulată „Milogu’ SA” și difuzată la începutul anilor ’90. Maestrul juca rolul unui fost securist, ajuns cerșetor, care se întâlnește cu lăutarul (Jean Constantin) cel ce, în glorioasele vremuri de prosperitate și progres, îi cântase de voie și de nevoie. Așa și cu „Vikingii” ăștia scăpătați, sau scăpați din turma lui Thor și pripășiți pe tarlaua fotbalului „revoluționat”…

Nordicii s-au așezat la plajă sub Lună, au șamponat mingea și au șters-o cu prosoapele, și-au transmis ștafeta ca la atletism, când era cazul să arunce de la margine, au ațipit la momentul schimbărilor… Nu-i de mirare că, pe vremuri, multora dintre conaționalii lor le plăcea litoralul românesc de la Mamaia, așa că au ciupit și băieții din Stavanger un chilipir de la… Tataia.

Digisport.ro

FOTO Gest golănesc, fără precedent, al unui luptător către fata din ring! Ce a urmat depăștește orice imaginație

Papp, precum mumia de la Madame Tussauds, care a înviat la pauză

Severinul a devenit, preț de o pauză de meci, platoul ratat al unui posibil succes cinematografic. „Smardoială la Madame Tussauds”, un remake după „Panică la Hollywood”, ce putea fi „turnat” într-o singură scenă, cu Paul Papp, în rol principal.

După ce a zăcut în iarbă preț de o repriză, precum personajele din Muzeul Figurilor de Ceară, mumia Papp a înviat la pauză, semn că tunelul care duce către vestiare este cutreierat de energii revanșarde.

În loc să-l urecheze pe Bancu, din pricina comiterilor sale defensive, Papp s-a proțăpit, tam–nisam, într-un adversar, atitudine care, pentru un jucător de 32 de ani, cu ștate la Echipa Națională, baletează de la stupid la incalificabil. Din păcate, însă, pentru felul în care mumia de la Madame Tussauds a înviat la pauză, este responsabil și antrenorul Mirel Rădoi.

Scopul bun nu scuză discursul șchiopătat, precum în cazul domnului Zelensky, care a uitat expresia magică „te rog” și doar pretinde. Așa și cu Mirel Rădoi, care, dincolo de hei-rupismul dat de calificarea din „dubla” precedentă, le cere jucătorilor să rupă norii, dar a uitat să-i învețe esențialul. Măcar să rămână întregi la număr pe teren, că unde-or fi mai mulți s-o lovi și mingea de vreunul, ca să intre în poartă…

Sorin Cârțu și gâlceava înțeleptului cu incalificabilul

Nu-i de mirare că Sorin Cârțu și-a luat jucărelele și a fugit acasă la pauză, iar de data asta n-a fost vorba despre proverbialele plăcinte cu varză ale doamnei Silvia. Dacă ar fi zăbovit, Cârțu l-ar fi mâncat, cu freză cu tot, pe Papp(ă) Lapte, cu Rădoi – Rățoi (ca să citez un celebru coleg dinamovist), pe post de ospătar.

Discursul antrenorului își găsește rimă atât în jocul de glezne din teren, cât și în tactica adoptată înafara gazonului. Pe la noi, la țară, chestia asta se numește „educație”…

Pentru că am amintit de gazon, o echipă care joacă acasă (mă rog, prin „sofrageria” vecinilor de bloc de la Severin) nu atacă haotic, ci după un plan logic, din care, eventual, este exclusă smardoiala din pauză, pentru că arbitrul e arbitru și-n izmene, și-n lift, și-n tunelul dinspre vestiare, iar ochii care nu se văd… se uită.

Nenorocirea pentru unii dintre fotbaliști, gen Papp, este că nici măcar golani cu ștaif nu mai sunt capabili să devină. Sunt niște Papp(ă) lapte, de nepovestit umanității. Ce-i aia să-i dai vânt unui adversar, așa, ca o domnișoară de pension, pentru că te-a șicanat în teren?

Păi, unde sunt, frățiorilor, boldurile alea ascunse la șiretul șortului, preludiul cu finalizare al salivei, deprins pe vremuri de maestrul Lăcătuș de la corifei precum Clint Eastwood și Charles Bronson, ori măcar gheata sănătoasă, aplicată-n creștet, marca Ilie Balaci, Dumnezeu să-l odihnească, pentru că tot vorbim despre Craiova? Un pic de demnitate, ce dracu’!

Dan Petrescu, anestezistul minune: N-am avut niciun frison, nicio trăire!

Maribor – CFR a fost un joc de tabinet mai plictisitor ca declarațiile lui Dan Petrescu. Îl știți voi, tipul ăla cool, enervat și enervant în afirmații, mai de fiecare dată… N-am avut niciun frison, nicio trăire. Totul a curs tern, aproape tâmp… Trăiască rezultatul, ura și la casierie!

Numai Dan Petrescu e fericit, pentru că, deși echipa lui n-a jucat nimic, măcar a „luat un punct”, cum s-ar zice pe la noi, pentru că tot are maestrul obsesia Superligii.

Tehnicianul campioanei a devenit spaima aspiranților la statutul de… conferențiar motivațional. „Nu ne pică bine schimbarea lor de antrenor”, declarase îmbufnat Dănuț, în momentul în care fusese rugat de ziariști să vorbească despre… propria sa echipă, nu despre Maribor.

Un cântec tulbure, jalnic, ca o bălăceală făcută de un cârd de pui de rață prin nămol…

Și totuși, știți care este culmea ironiei? Dan, anestezistul minune, este, din nou, pe locul întâi, într-un duel de la distanță. Cu excepția CFR-ului, celelalte „conferențiare” pleacă rupte în returul pantalonilor, în manșa a doua. Iar asta, pentru că, joi seară, toate cele trei echipe românești au jucat prost (sau/ și ineficient), deși numai la Cluj se zice… „la rezultat”.