Unde se află mănăstirea cunoscută drept ”Meteora României”. Este situată la o altitudine de 880 de metri, iar peisajul este similar cu cel al faimoasei mănăstiri grecești.
Meteora este unul dintre cele mai cunoscute ansambluri de mănăstiri din Grecia. În fiecare an, milioane de turiști merg acolo pentru a se conecta cu divinitatea. Meteora este inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO, însă, ceea ce nu știu mulți români este faptul că există o mănăstire similară și la noi în țară.
Este vorba despre Mănăstirea Cetăţuia Negru-Vodă, din apropierea localității Câmpulung Muscel. I se mai spune și ”Meteora României” și nu este de mirare, având în vedere că peisajele sunt similare.
În limba greacă, meteora înseamnă ”suspendat în aer”, iar numele nu a fost deloc atribuit la întâmplare Mănăstirii Cetăţuia Negru-Vodă. Situată la o altitudine de aproximativ 900 de metri, aceasta este considerată cea mai aspră sihăstrie românească.
Istoria acestei mănăstiri este de-a dreptul impresionantă. Aflată la doar 22 de kilometri distanță de Câmpulung Muscel, se spune că aceasta a fost ctitorită de Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I.
În jurul ctitoririi sale există mai multe legende. Unele voci susțin că Mănăstirea Cetăţuia Negru-Vodă a fost ridicată de voievodul Negru-Vodă.
Asemănător ansamblului religios din Grecia, mănăstirea din România este compusă din mai multe biserici. Mai exact, două. Una dintre ele este făcută din lemn în stilul tradițional maramureșean, iar alta este o biserică veche care a luat naștere într-o peșteră.
În fiecare an, mii de credincioși vin pentru a se ruga la icoanele Maicii Domnului de la Mănăstirea Cetăţuia Negru-Vodă. Se spune că acestea sunt făcătoare de minuni.
Icoanele cu Maica Domnului nu sunt singurele la care credincioșii se roagă pentru miracole. În vârful Cetățuia există o cruce pe care oamenii o cunosc sub numele de ”Crucea dorințelor”. Legenda spune că celor care se roagă aici li se vor îndeplini trei dorințe.
Tot legendele susțin faptul că, în prezent, încă mai sunt vizibile în piatră urmele lui Negru-Vodă și ale soției sale. Se spune că, în timp ce fugea de furia tătarilor, Negru-Voda a început să se roage și a cerut un semn care să îi arate că este ascultat. În acel moment, potrivit legendelor, stâncile au început să se topească sub pașii lor.