Data de 27 mai 1987 a rămas în istoria României datorită unui eveniment notabil. Iată unde sunt poziționate, de fapt, cele 3 blocuri din București mutate pe timpul lui Ceaușescu. 8 ore a durat întreaga operațiune, oamenii nefiind evacuați din apartamente.
Nicolae Ceaușescu a avut numeroase idei și planuri, multe dintre acestea fiind puse în aplicare. În Capitală fostul președinte comunist a decis să mute trei imobile care „ieșeau” din alinierea generală din acea zonă.
Acestea se aflau între străzile Tunari şi Aurel Vlaicu. Decizia a fost luată pentru a lărgi drumul la patru benzi de circulație pe sens. Una dintre acestea era destinată tramvaielor. Procesul a durat aproximativ 8 ore.
Soluția s-a dovedit economică în raport cu costul demolării și reconstrucției unor clădiri asemănătoare. Așadar, primul bloc, cu 7 etaje, a fost mutat pe roți pe 27 mai 1987. Totul a durat 7 ore și 37 de minute, conform informațiile relatate în cartea „Translația construcțiilor” de Eugeniu Iordăchescu.
Blocul nu a fost mutat foarte departe, ci pe o distanță variind între 8 și 14 metri. Același lucru s-a întâmplat și cu celelalte clădiri din București. Blocul avea o greutate de 7.600 de tone, o înălţime de 17 metri şi lăţimea de 12 metri.
A fost ridicat cu ajutorul unor prese puternice și apoi așezat pe cărucioare speciale ce au fost trase pe căile de rulare de nişte trolii programate. De asemenea, inginerii de pe vremea lui Ceaușescu au montat în punctele-cheie ale construcției senzori de mare precizie.
Practic, cele două clădiri, rezultate în urma dezlipirii blocului, au fost mutate aproape 70 de metri pe diagonală. Celelalte două clădiri din București aveau 4.000 tone și 7 etaje, respectiv 2.400 tone și 5 etaje).
Cele două imobile din Capitală au fost despărțite la 55.75 metri. Blocurile au fost relocate împreună cu locatarii, în afară de cei de la parter. Oamenii au avut în permanență utilitățile pornite, cum ar fi apă curentă, canalizare, energie electrică, gaze, ascensor și telefon.
Presa românească de la acea vreme nu a trecut cu vederea evenimentul despre relocarea celor 3 blocuri din Capitală. Jurnaliștii au dezvăluit că oamenii din respectivele clădiri au ieșit pe balcoane pentru a vedea operațiunea.
Se pare că unii își savurau cafeaua în timp ce se desfășura mutarea de amploare. În altă ordine de idei, relatările arată că proiectul, utilajele și tehnologia de relocare a blocului au fost fabricate doar în uzinele din România.
„Am avut un avantaj, la vremea respectivă, nu am fost dărâmați și nu am fost mutați în alte case, dar totul s-a transformat în dezavantaje enorme și suferim. Nimeni nu știe că acest bloc a avut un subsol extrem de bine garnisit, cu centrală proprie, cu fochist, cu o curticică în care exista o ghenă de gunoi, cu flori, cu o bucățică de gard.
După ce tot blocul a fost tras pe role, acest subsol a rămas, firește, pe bulevard, a intrat în lărgirea bulevardului, iar noi am fost trași în spate. Blocul acesta, când a trebuit să fie mutat 14,40 de metri, s-au făcut săpături înspre locul terminus, unde suntem acum.
S-a betonat tot acest parcurs, iar subsolul – unde lucra tanti Jeana, fochista, care m-a crescut, fiindcă părinții trebuiau să meargă la serviciu – și curticica respectivă au rămas pe vechiul amplasament.
Blocului i s-a construit un stativ dedesubt, exact așa cum se întâmplă în cazul unui ou care este pus în cofrag, dar cu prețul dispariției subsolului”, a explicat arhitecta Cristina Popovici, care locuiește în blocul din str. Aurel Vlaicu nr. 166, pentru gandul.ro.