„Ungurii au avut respect pentru mine. Sînt împărţit, 50-50”

Vasile Miriuţă (45 de ani), antrenorul celor de la Ceahlăul Piatra-Neamţ, are casă la Budapesta, familia stă în capitala Ungariei, iar amintirea meciurilor jucate în tricoul naţionalei...
06.09.2013 | 13:54
Ungurii au avut respect pentru mine Sint impartit 5050
ADVERTISEMENT

Vasile Miriuţă (45 de ani), antrenorul celor de la Ceahlăul Piatra-Neamţ, are casă la Budapesta, familia stă în capitala Ungariei, iar amintirea meciurilor jucate în tricoul naţionalei maghiare sînt cele mai tari din cariera sa. Într-un interviu acordat pentru FANATIK, maramureşeanul ne-a dezvăluit că, după părerea sa, Mutu nu trebuia să lipsească din lotul României, şi a recunoscut că nu ştie cu cine să ţină diseară.

Cum comentaţi neconvocarea lui Mutu pentru dubla Ungaria – Turcia?

– După părerea mea, Mutu este un jucător care poate ajuta oricînd echipa naţională. Chiar l-am văzut cum a început campionatul în Franţa. E adevărat, n-a strălucit, dar nici echipa nu-l ajută. El are experienţă, valoare, îţi poate cîştiga un meci dintr-o singură fază, chiar dacă joacă slab pînă atunci. Dar, dacă selecţionerul nu l-a convocat, el ştie mai bine de ce a făcut-o!

ADVERTISEMENT

Sînteţi şi cetăţean maghiar! Cu cine o să ţineţi la meciul România – Ungaria?

– Sînt împărţit, 50 la 50! E adevărat, sînt român, am jucat aici, dar am mulţi prieteni şi în Ungaria, nişte oameni extraordinari. Care e mai bun, sa cîştige!

Care este povestea naturalizării în Ungaria?

– Eram în Germania cînd mi-au dat paşaportul. Aveam 32 de ani cînd m-au întrebat dacă vreau să joc pentru ei. Vă daţi seama ce respect au avut pentru mine de mi-au făcut această ofertă! M-am urcat în primul avion şi m-am dus la Budapesta. Oamenii sînt foarte buni. N-am avut nici o problemă cu ei. Politica e una, fotbalul e alta. Am casă şi la Budapesta, familia acolo locuieşte. De fapt, ei chiar au vrut să mă naturalizeze mai devreme, de pe vremea cînd eram la Ferencvaros, dar din cauza birocraţiei nu s-a putut.

ADVERTISEMENT

„Contra României am avut o întindere”

Aveţi nouă meciuri pentru naţionala Ungariei şi un gol marcat!

– Am dat golul într-un meci cu Spania. Era ziua regretatului Puşkaş. Cînd trăia, de ziua lui, se juca mereu amical cu Spania.

Cu România, în 2001, n-aţi jucat totuşi!

– Cu România am fost în lot, dar am făcut o întindere şi n-am mai jucat.

Chiar aţi avut întindere?

– Sincer, chiar am avut întindere. Chiar îmi doream să joc, dar nu s-a putut! S-a jucat în Ghencea, a bătut România cu 2-0, antrenor era Boloni.

ADVERTISEMENT

Aţi jucat în Ghencea, pînă la urmă, ca antrenor, contra Stelei, de pe banca Ceahlăului!

– Da, a fost un meci bun între două echipe bune. Mi-a făcut plăcere să mă revăd cu Laurenţiu, şi din această ipostază. Deşi, mi-aş fi dorit ca acest lucru să se întîmple mai tîrziu, nu chiar în prima etapă, cînd am pierdut cu 2-1!

„Naturalizarea lui Bicfalvi ar putea fi şansa lui”

Cum comentaţi intenţia lui Bicfalvi de a se naturaliza pentru a juca la naţionala Ungariei?

– Am auzit şi eu de treaba asta şi m-au sunat nişte ziarişti din Ungaria să mă întrebe de acest lucru. Îl ştiu pe Eric de cînd era la Steaua. Acum, ştiu că joacă în Ucraina, bine şi meci de meci! Are o tehnică bună şi dă bine la poartă! Acum, dacă el vrea să joace, de ce nu? I se dă o şansă, de ce să nu profite de ea, mai ales că are doar 25 de ani? N-ar fi nici primul, nici ultimul jucător naturalizat.

ADVERTISEMENT

Nu le purtaţi pică lui Piţurcă sau Boloni, oameni care au fost selecţioneri în perioada în care dumneavoastră aţi ales naţionala Ungariei? Nici unul nu v-a căutat…

– Nu le port pică, Doamne fereşte! ~sta mi-a fost destinul, n-a fost să fie să joc pentru România. Eu mă bucur că am avut şansa să debutez la aproape 32 de ani pentru naţionala Ungariei. Bucuria acestei realizări e mult mai importantă decît faptul că nu am putut să joc pentru naţionala ţării mele.

Bănuiesc totuşi că v-aţi dorit mult să evoluaţi în tricoul României, corect?

– Normal! Ca orice copil, care de cînd joacă în ligile inferioare, de la 15-16 ani, se gîndeşte să reprezinte ţara în care s-a născut, să i se cînte imnul… Ar fi fost frumos, dar după cum am zis, nu regret absolut nimic. Ba chiar aş face aceleaşi alegeri dacă s-ar da timpul înapoi.

 

 

ADVERTISEMENT