Unul din trei europeni votează partidele anti-sistem. Populiștii de extremă stânga sau de extremă dreapta câștigă teren

Aproape o treime dintre europeni votează în prezent pentru partide populiste, de extremă dreapta sau de extremă stânga, arată un studiu. Cu un sprijin larg pentru politica anti-sistem, care crește pe tot continentul, într-o provocare tot mai problematică pentru curentul politic dominant. O analiza efectuată de peste 100 de politologi din 31 de țări a constatat că, la alegerile naționale de anul trecut, un procent record de 32% dintre alegătorii europeni au votat pentru partide anti-sistem. Față de 20% la începutul anilor 2000 și 12% la începutul anilor 1990.

„Partidele mainstream pierd voturi, cele anti-sistem câștigă”

Cercetarea, condusă de Matthijs Rooduijn, politolog la Universitatea din Amsterdam, și publicată de The Guardian, a constatat, de asemenea, că aproximativ jumătate dintre alegătorii anti-sistem susțin partidele de extremă dreapta – iar aceasta este partea de voturi care crește cel mai rapid. „Există fluctuații, dar tendința de bază este că cifrele continuă să crească”, a spus Rooduijn. „Partidele mainstream pierd voturi; partidele anti-establishment câștigă voturi. Contează, pentru că multe studii arată acum că atunci când populiștii își asigură puterea, sau influența asupra puterii, calitatea democrației liberale scade”.

Ca un semn al măsurii în care ascensiunea extremei drepte nativiste și autoritare a deplasat politica europeană spre dreapta, cercetătorii au luat în considerare clasificarea câtorva dintre cele mai cunoscute partide de centru-dreapta de pe continent ca fiind la limita extremei drepte.

„Am discutat mult despre reclasificarea conservatorilor din Marea Britanie, a VVD-ului lui Mark Rutte (Partidul Popular pentru Libertate și Democrație) din Olanda, a partidului Les Républicains din Franța și a ÖVP (partidul Popular Austiac) din Austria”, a declarat Rooduijn. „În cele din urmă nu am făcut-o, deoarece nativismul (politică de promovare sau de protejare a intereselor locuitorilor „native” sau stabiliți în țară în detrimentul celor ale imigranților, inclusiv susținerea măsurilor de restricționare a imigrației) nu era punctul lor central. Dar am putea să o facem în viitor”.

Digi24.ro

Motivele pentru care candidatura Dianei Șoșoacă la alegerile prezidențiale a fost respinsă de CCR. Explicația unui fost judecător

234 de partide anti-establishment în întreaga Europă

PopuList (proiect care oferă o privire de ansamblu asupra partidelor populiste, de extremă stângă și de extremă dreapta din Europa) a fost lansat în urmă cu cinci ani, în parteneriat cu The Guardian. În acest an, el identifică 234 de partide anti-sistem din întreaga Europă, inclusiv 165 de partide populiste (majoritatea fie de extremă-stânga, fie de extremă-dreapta). Clasifică 61 de partide ca fiind de extremă-stânga și 112 de extremă-dreapta (cele mai multe, dar nu toate, populiste).

De obicei combinat cu o „ideologie gazdă” de dreapta sau de stânga, populismul împarte societatea în două grupuri omogene și opuse, un „popor pur” versus o „elită coruptă”, și susține că toată politica ar trebui să fie o expresie a „voinței poporului”. Partizanii populismului spun că este o corecție democratică, care privilegiază omul de rând împotriva elitelor, a intereselor și a unui sistem bine stabilit. Criticii spun că populiștii aflați la putere subminează adesea normele democratice, subminând sistemul judiciar și mass-media sau restrângând drepturile minorităților, uneori în moduri care vor dura mult mai mult decât mandatele lor.

„Voința poporului” vs elaborarea politicilor

„Pentru populiști, tot ceea ce se interpune între ‘voința poporului’ și elaborarea politicilor este rău”, a declarat Rooduijn. „Aceasta include toate acele controale și echilibre vitale – o presă liberă, instanțe independente, protecții pentru minorități – care sunt o parte esențială a unei democrații liberale”. Alături de liderul criticat al Ungariei, Viktor Orban, și de partidul de guvernământ Lege și Justiție din Polonia, mai mulți lideri și partide populiste de extremă dreapta, inclusiv Giorgia Meloni în Italia și, în regiunea nordică, partidul Finns și Democrații Suedezi au intrat recent sau susțin coaliții guvernamentale.

Altele văd ca popularitatea lor crește considerabil. Partidul Libertății din Austria (FPÖ) are un avans confortabil în sondaje la un an de la alegeri, AfD (Alternativa pentru Germania) din Germania și-a dublat cota de voturi preconizată, ajungând la 22%, și se află pe locul al doilea, în fața SPD de centru-stânga, în timp ce, în Franța, Marine Le Pen pare a fi pe cale să aibă cel mai bun parcurs pentru președinția Franței. În Grecia, trei partide nativiste și de dreaptă dură au câștigat locuri în parlament la scrutinul din iunie și, în timp ce în Spania, Vox a pierdut mai mult de o treime din parlamentari în iulie, partidele populiste și insurgente ar putea decide, la viitoarele alegeri care vor avea loc de acum până în noiembrie, guvernele din Slovacia, Polonia și Olanda.

Digisport.ro

VIDEO Un copil l-a văzut pe Gigi Becali și i-a zis direct: ”Domnu', îmi dați 50 de lei?”. Nu se aștepta la ce a urmat

Restricțiile, vaccinurile, războiul din Ucraina

O multitudine de factori se află în spatele acestei tendințe, potrivit cercetătorilor, care au analizat partidele care au obținut cel puțin un loc sau 2% din voturi la alegerile pentru parlamentele naționale din 1989 încoace. „Partidele de extremă dreapta, în special, și-au lărgit cu adevărat baza electorală și formează coaliții de alegători cu preocupări foarte diferite”, a declarat Daphne Halikiopoulou, politolog la Universitatea din York și coautor al PopuList.

„Marea lor problemă a fost întotdeauna imigrația. Aceasta este încă prezentă, dar preocupările culturale nu reprezintă acum decât o mică parte din electoratul lor. Au depășit cu mult acel nucleu de susținători, capitalizând pe o întreagă gamă de sentimente de insecuritate ale ale alegătorilor, se diversifică”. Restricțiile sanitare  și vaccinurile au fost caii de bătaie pentru unii, așa cum sunt, din ce în ce mai mult, discuțiile despre războiul cultural – gen, istorie, simboluri ale identității naționale – și criza climatică. Alții s-au agățat de criza costului vieții și de războiul Rusiei împotriva Ucrainei.

„Dispuși să schimbe democrația pentru altceva”

Oamenii care votează acum pentru extrema dreaptă sunt cei „care nu obișnuiau să o voteze și de la care nu te-ai aștepta să o facă: femeile în vârstă, alegătorii din mediul urban, clasa de mijloc educată”, a spus Halikiopoulou. „Ei sunt dispuși să schimbe democrația pentru altceva, cum ar fi: știu că acest lider este autoritar – dar cel puțin va aduce stabilitate economică”.

Andrea Pirro, un alt coautor al studiului și politolog la Universitatea din Bologna, a declarat că o parte din vină o poartă curentul politic dominant – marile partide de centru-dreapta și centru-stânga. „A existat o detașare progresivă față de cerințele societății”, a spus el. „O percepție conform căreia aceste partide au devenit în esență organizații care caută funcții, posture importante, care nu răspund la preocupările oamenilor obișnuiți și care sunt atât de des învinuite pentru problemele lor. Partidele anti-sistem se prezintă ca fiind răspunsul, iar alegătorii sunt din ce în ce mai dispuși să acorde o șansă alternativelor inedite”.

„Dinamica competiției politice se schimbă”

În aproape toate țările europene, presiunea exercitată asupra centrului-dreapta tradițional, în special, pentru a coopta propunerile politice de extremă dreapta, mai ales în ceea ce privește imigrația, a devenit extremă, radicalizarea centrului-dreapta însemnând că se evaporă „cordonul sanitar” care l-a separat mult timp de extrema dreaptă. „Dinamica competiției politice se schimbă”, a declarat Halikiopoulou.

Odată cu succesul vine și rivalitatea, notează cercetătorii. Partidele anti-establishment și de extremă-dreapta se divizează și se înmulțesc: la alegerile franceze de anul trecut, de exemplu, polemistul Eric Zemmour a lansat un partid pentru alegătorii care o considerau pe marine Le Pen prea moale. Cas Mudde, un profesor de afaceri internaționale de la Universitatea din Georgia, care a formulat definiția larg acceptată a populismului, a declarat că sprijinul de bază pentru partidele anti-sistem, în special pentru cele de dreapta radicală, nu a crescut prea mult.

„Ceea ce a crescut este grupul de alegători care au toleranță față de acestea”, a spus el. „Cei care, spre exemplu, nu ar vota pentru Le Pen în primul tur al alegerilor prezidențiale franceze, dar o fac în al doilea tur. Acel grup a crescut foarte, foarte mult”. Cercetătorii de la PopuList nu fac predicții electorale și nu este clar cum anume va evolua creșterea bruscă a cotei de voturi anti-establishment. Unii analiști spun că temerile că Europa „cade în extrema dreaptă” sunt exagerate. Aceștia spun că centrul politic este mai rezistent decât sugerează sondajele și rezultatele alegerilor.

„Ar putea fi vârful aisbergului”

Mujtaba Rahman, de la Eurasia Group, a declarat că partidele de centru-dreapta „adoptă poziții mai dure în ceea ce privește clima, imigrația și drepturile LGBTQ, dar există limite în ceea ce privește succesul pe care îl poate avea acest lucru”. Între timp, a spus el, „majoritatea partidelor de extremă-dreapta s-au mutat decisiv spre centru în ceea ce privește politica economică și externă, precum și în ceea ce privește opiniile lor despre UE”.

Deriva centrului-dreapta spre extrema dreaptă își va găsi în cele din urmă limitele, a susținut Rahman, menționând performanța recentă slabă a partidului Vox în Spania. La alegerile europarlamentare de anul viitor, el a prezis o altă majoritate centristă. „Este puțin probabil ca deplasarea spre extrema dreaptă să fie panaceul pe care îl cred multe partide”, a spus el. Mudde a fost mai puțin optimist. Societatea s-a schimbat, sapune el. Integrarea ideilor radicale de dreapta a dus la o radicalizare a centrului; toleranța față de dreapta radicală – în rândul elitelor și al publicului – a crescut în mod clar. Granițele și consensurile de lungă durată s-au rupt.

„Uitați-vă la conservatorii din Marea Britanie”, a spus el. „În discursul și retorica lor, ei aparțin de dreapta radicală. Și, pe măsură ce curentul dominant se radicalizează, dreapta radicală trebuie să meargă mai departe, să ofere ceva diferit, să iasă în evidență”. Creșterea sa nu va fi liniară sau nesfârșită, a spus Mudde, dar el nu vede nici un plafon natural. „Asta presupune o stabilitate, care nu există, nici în societate, nici în politică. O cotă de vot anti-establishment din partea unuia din trei alegători ar putea fi vârful aisbergului”