Un incident misterios s-a petrecut în adâncurile oceanului. Cercetătorii au înregistrat pentru prima dată un caz în care un rechin porbeagle, gestant și originar din Oceanul Atlantic, a fost atacat și mâncat de un prădător necunoscut în largul coastelor sud-vestice ale Bermudelor.
Această descoperire, publicată recent în revista Frontiers in Marine Science, ar putea avea implicații semnificative pentru eforturile de protejare a acestei specii pe cale de dispariție, potrivit Independent, citat de adevărul.ro.
Rechinii porbeagle, care populează oceanele Atlantic, Pacificul de Sud și Marea Mediterană, pot ajunge la 4 metri lungime și pot cântări până la 230 kg. Aceștia pot trăi până la 30 sau chiar 65 de ani, iar femelele ajung la maturitate reproductivă în jurul vârstei de 13 ani.
Femelele dau naștere la doar patru pui, o dată la unu sau doi ani, după o perioadă de gestație de aproximativ opt-nouă luni. Pentru a înțelege mai bine comportamentul acestora, oamenii de știință au monitorizat rechini porbeagle în apropierea Cape Cod, Massachusetts, în anii 2020 și 2022, echipându-i cu dispozitive de urmărire prin satelit.
Unul dintre acești rechini, o femelă însărcinată de 2,2 metri lungime, a fost monitorizat pentru a afla mai multe despre locurile de hrănire și zonele de importanță pentru reproducere. Însă, cinci luni după eliberare, semnalul dispozitivului a apărut brusc în largul Bermudelor, mai scrie sursa citată.
Datele indicau că rechinul înota între 100-200 m adâncime noaptea și la 600-800 m ziua, însă începând cu 24 martie 2021, dispozitivul a înregistrat o activitate neobișnuită, rechinul menținându-se între 150 și 600 m adâncime timp de patru zile, ceea ce i-a determinat pe cercetători să creadă că a fost capturat și consumat de un alt prădător.
Potrivit cercetătorilor, în acea regiune doar două specii de prădători sunt suficient de mari pentru a ataca un rechin porbeagle adult: rechinul alb și rechinul mako. Ei suspectează că atacatorul a fost un rechin alb, întrucât rechinii mako preferă adâncimi mai mari în timpul zilei, mai menționează adevărul.ro.
„Ne gândim adesea la rechinii mari ca fiind prădători de vârf. Dar, datorită progreselor tehnologice, am început să descoperim că interacțiunile dintre prădătorii mari ar putea fi chiar mai complexe decât se credea anterior”, Brooke Anderson, coautor al studiului.
„Trebuie să continuăm să studiem interacțiunile dintre prădători, pentru a estima cât de des se vânează rechinii mari între ei”, a adăugat el.