Editoriale

Uraganul Halep şi lacrimile atlantice

Într-o săptămînă marcată de vorbele tăioase aruncate pe traseul Băsescu-Ponta şi retur, de fierberea iscată în jurul aurului de la Roşia Montană şi de apropierea meciului de fotbal...
04.09.2013 | 13:09
Uraganul Halep si lacrimile atlantice
ADVERTISEMENT

Într-o săptămînă marcată de vorbele tăioase aruncate pe traseul Băsescu-Ponta şi retur, de fierberea iscată în jurul aurului de la Roşia Montană şi de apropierea meciului de fotbal România-Ungaria, emoţia maximă a atins-o o altă întîmplare: eliminarea meteorologică a tenismenei Simona Halep la US Open.

Totul s-a petrecut ca într-o tragedie greacă. Simona Halep ajunsese în turul 4 al marelui turneu de la New York şi avea cale deschisă spre semifinale. Ar fi fost o performanţă colosală: accesul în careul de aşi la Openul american ar fi propulsat-o în Top 10 mondial! Dar a intevenit, brutal, destinul, cel care uneori te înalţă uluitor, alteori te doboară inexplicabil.

ADVERTISEMENT

Simona pierduse primul set cu 6-2, iar în cel secund era condusă cu 4-2. Adversara sa, italianca Flavia Pennetta, se îndrepta spre o victorie surprinzătoare, mai ales că urma la serviciu. Atunci s-a declanşat „uraganul Halep”: de la 2-4, a cîştigat trei game-uri consecutive (dintre care două break-uri) şi era pe cale să şi-l adjudece şi pe cel de-al patrulea, egalînd astfel situaţia la seturi. La 5-4 şi 40-30, Simona trebuia să mai cîştige o minge, una singură, pentru a duce meciul în decisiv. Se pregătea să servească, a bătut mingea de două ori în ciment, cînd…

Incredibil! Cerul şi-a scuturat norii, iar stropi mari de ploaie s-au prăvălit peste Complexul Flushing Meadows. Simona a încercat să se grăbească, mai avea nevoie de o minge şi încheia setul, cum să lase lucrurile aşa, neterminate? În fond, putea fi un serviciu imparabil, poate chiar un as, în trei secunde setul era gata. Dar Pennetta, vulpe bătrînă, cu zece ani mai experimentată decît dobrogeanca noastră (31 de ani, faţă de 21), a ridicat mîna spre arbitri, disperată. Gesturile ei erau grăitoare: opriţi meciul, hei, ragazzi, nu vedeţi că plouă!?

ADVERTISEMENT

Dacă venea uraganul Sandy, cu valuri de şapte metri prăvălite peste zgîrie-norii New-York-ului, nu proiecta mai multă spaimă în ochii italiencei. Mult mai devastator părea „uraganul Halep”, care-şi declanşase mecanismul nimicitor: 2-4… 3-4… 4-4… 5-4… 40-30… Iureşul româncei ducea, logic, spre un 6-4, urmat de un set 3 câştigat lejer, la fel ca în meciurile precedente. Odată pornită, Simona era imposibil de oprit. Dar Cerului i s-a făcut milă de biata Flavia şi a început să verse lacrimi atlantice.

Jocul s-a reluat după multe ore, iar Simona s-a urnit la fel de greu ca la primul început… 40-40… avantaj Halep… egalitate… avantaj Pennetta… break, 5-5… apoi Simona mai are o zvîcnire, break şi 6-5… dar italianca îşi ia break-ul înapoi, 6-6 şi tie-break. Simona începe bine, 1-0, apoi revine calvarul: 1-1… 1-2… 1-3… 1-4… 1-5… 1-6… Nu mai e nimic de făcut, tie-break-ul se încheie la 3-7. Pennetta cîştigă cu 6-2, 7-6 un meci pe care era condamnată să-l piardă, dar Cerul a vrut altfel.

ADVERTISEMENT

Mi-a părut tare rău de Simona. A fost nevoită să înceapă meciul de două ori, iar începuturile sînt momentele ei de vulnerabilitate. Meciurile precedente de la US Open stau măturie: 4-6, 6-4, 6-2 cu britanica Heather Watson, 6-2, 6-1 cu croata Donna Vekici, 6-1, 6-0 cu rusoaica Maria Kirilenko. De fiecare dată, Halep e mai bună de la un set la altul. La fel se întîmplase şi în recentul turneu de la New Haven, cîştigat glorios de compatrioata noastră. Scenariul era urmat la milimetru şi în partida cu Flavia Pennetta. Pînă cînd a început ploaia…

Păcat, mare păcat! Simona Halep avea un culoar formidabil spre semifinale: italianca Roberta Vinci în “sferturi”, după care se profilau bielorusa Victoria Azarenka şi, în finală, taifunul american Serena Williams…

ADVERTISEMENT

Halep are 21 de ani şi un viitor strălucit. Lacrimile de la US Open, cele venite din Cer şi cele iţite în ochii Simonei, vor forja un caracter puternic, un spirit de învingător. Saltul în Top 10 mondial a fost doar amînat. În următorii ani, România va avea ce n-a mai avut de pe vremea Virginiei Ruzici: o prezenţă permanentă în elita tenisului planetar.

ADVERTISEMENT