Uraganul Mark Spitz, şapte titluri la o singură Olimpiadă!

Sorin Dumitrescu   
in Sporturi
08/08/2016, 16:35
Uraganul Mark Spitz, şapte titluri la o singură Olimpiadă! GALERIE FOTO

Înotătorul american Mark Spitz a fost principalul protagonist al Olimpiadei de la Munchen în 1972, cucerind nu mai puţin de şapte medalii de aur. Aceste Jocuri Olimpice de vară au rămas în istorie prin două evenimente notabile.

Unul pozitiv, pur sportiv, această uluitoare serie de şapte titluri reuşite la nataţie de americanul Mark Spitz şi un altul cu profunde conotaţii negative, atentatul căruia i-au căzut victime membri ai delegaţiei Israelului la o competiţie mondială ce trebuia să aibă loc sub semnul păcii. Totodată, în acelaşi an concernul german Audio, preluat de către Wolkswagen, a lansat pe piaţă primul model de Audi 80, serie B1, care a rămas la dispoziţia celor interesaţi pînă în 1978, cînd a lăsat locul Seriei B2.

Lovitura de la Munchen

Mark Spitz a fost primul sportiv din istoria Jocurilor Olimpice în dreptul căruia s-au contabilizat pe durata unei singure ediţii nu mai puţin de şapte medalii de aur. Abia în 2008, la Beijing, recordul său avea să fie doborît, tot de un înotător şi tot american, Michael Phelps, care a mai pus un titlu olimpic la salba de succese.
Legenda lui Mark Spitz se rezumă aproape cu stricteţe la Olimpiada de la Munchen. Atunci a venit ca un sportiv cu şanse la medalii şi a terminat în stil de mare campion, uluind lumea sportului prin senzaţionala serie de reuşite la o singură competiţie. Odată cu încheierea JO practic s-a terminat şi cariera lui Spitz, care nu a mai strălucit niciodată la vreo altă Olimpiadă.

A fost obsesia tatălui

Mark s-a născut pe 10 februarie 1950 în localitatea Modesto, din California. Tatăl său era obsedat de ideea ca fiul să ajungă un mare campion de nataţie şi practic i-a condiţionat viaţa încă din fragedă copilărie. Provenind dintr-o familie de evrei, Mark a luat primele lecţii de înot chiar de la părintele său, la vîrsta de trei ani. Apoi capul familiei Spitz a considerat că pentru cariera lui Mark ar fi mai benefică o mutare a întregului clan în Insula Hawaii, unde era, în opinia sa, un cadru propice pentru a lucra cu viitorul campion. După patru ani de exotism familia Spitz s-a mutat din nou, de această dată la Sacramento, unde Mark avea să înceapă practic drumul spre glorie, odată cu înscrierea, la vîrsta de nouă ani, la Arden Hills Swim Club. Tatăl său, severul Arnold, îl bătea zilnic la cap cu o singură frază: “A înota nu este totul, a cîştiga este”.

Santa Clara Swim Club

Pentru Arnold Spitz varianta Sacramento nu prezenta totuşi garanţia unei reţete sigure a succesului. De aceea, după numai trei ani şi-a luat din nou familia şi a readus-o de unde plecase prima dată, adică în California. Nu oriunde, ci la Santa Clara, acolo funcţiona fabrica de campioni la nataţie a Statelor Unite, prestigioasa Santa Clara Swim Club. Rezultatele au venit cu repeziciune, Mark spărgînd toate recordurile naţionale în probe rezervate juniorilor şi după o serie de performanţe, inclusiv la Jocurile Pan-americane, a fost inclus în delegaţia SUA la JO din 1968, de la Ciudad de Mexico.

Obsesia care l-a virusat

Însă mult visatele clipe de glorie nu au apărut, reuşind doar un argint şi un bronz şi cîştigînd două medalii de aur numai în probele de ştafetă. De acum obsesia de a cîştiga multe medalii, în special la Olimpiadă, l-a virusat şi pe Mark. Pînă la olimpiada de la Munchen, din 1972, a decis să se înscrie la Universitatea Indiana, unde a lucrat zilnic ore întregi împreună cu antrenorul său, Don Counsilmann. Cu toate acestea, înainte de Munchen era creditat la cel mult două medalii la individual plus cele ca şi adjudecate la ştafete, acolo unde SUA era de ani de zile invincibilă.

Evreul care a salvat Olimpiada

Munchen 1972 a rămas în istoria JO drept o pagină neagră, ca urmare a faptului că un comando palestinian a ucis doi sportivi israelieni şi a luat ostatici alţi nouă, eliberaţi numai după o operaţiune de mare amploare a forţelor de securitate germane. Ideea olimpică a sportului, de pace şi armonie între popoare, părea serios compromisă, însă a intrat în faţa reflectoarelor un alt evreu, Mark Spitz. Acesta a făcut ca polul de interes general să se mute de la tragedie la glorie. A început recitalul cu victoria de la 200 m fluture, apoi pe aceeaşi distanţă la liber. Proba favorită, 100 m fluture, a fost o joacă pentru el. A patra medalie de aur a fost cea de la 100 m liber, acolo unde se simţea cel mai puţin în siguranţă, dar nu numai că a cîştigat, însă a stabilit şi un nou record mondial.

Căutat de Hollywood

Spitz a explicat cele patru medalii de aur astfel: “După primele trei cred că în capul adversarilor mei se mai punea o singură întrebare, care dintre noi va termina pe locul al doilea”. Cele patru trofee de la individual au ajuns la şapte după celei trei probe de ştafetă în care americanii parcă s-au jucat cu adversarii. Brusc, Mark a devenit un soi de personaj ca din benzile de desene americane, fiind căutat de o grămadă de sponsori, precum şi de cei de la Hollywood. Pentru a relata corect filmul evenimentelor trebuie spus că mai întîi Spitz a uluit lumea prin numărul de medalii de aur şi apoi s-a întîmplat tragedia sportivilor israelieni. Mark, care locuia în apropiere de locul de cazare al acestora, a fost atît de şocat, încît a decis să părăsească imediat Munchen-ul, deşi toată lumea l-a rugat să rămînă pînă la final. Nu se ştie exact ce l-a determinat ca imediat după Olimpiadă să-şi anunţe pe nepusă masă retragerea din activitate.

Cum a ratat milionul de dolari

Multă lume a început să suspicioneze unele practici deloc legale din partea staff-ului lui Spitz, care i-ar fi mărit potenţialul exact cînd trebuia. Bomba a venit iarăşi din senin, înainte de JO din 1992 de la Barcelona, cînd la 42 de ani Mark a participat la calificările naţionale pentru JO, dar nu a izbutit să scoată timpii de barem. Dacă ar fi făcut-o ar fi cîştigat şi un milion de dolari premiu, bani pe care i-a promis producătorul de la Hollywood Bud Greenspan. Spitz a fost foarte aproape, i-au lipsit numai două secunde pentru a cîştiga milionul şi locul la JO de la Barcelona. O încercare similară avea să o aibă în 2008 Dara Torres, care, la aceeaşi vîrstă ca a lui Spitz, a reuşit o calificare uluitoare la JO de la Beijing, unde a obţinut trei medalii de argint.

Celebra mustaţă a la Spitz

În era în care toţi înotătorii, femei sau bărbaţi, obişnuiau să îşi radă tot părul de pe corp, Mark Spitz a surprins prin look-ul său, cu o mustaţă stufoasă. A explicat că a decis să-şi lase mustaţă deoarece un profesor îi spusese la colegiu că el nu trebuie niciodată să poarte mustaţă, fiindcă îi va creşte rar şi va fi caraghios. “A durat mult ce-i drept, patru luni, pînă a crescut, dar de atunci multă vreme nu am mai ras-o”, a spus Spitz, care recunoştea că la Munchen a intenţionat de mai multe ori să renunţe la podoaba sa. Totodată el a dezvăluit un amănunt amuzant. Întrebat de către un antrenor al sovieticilor dacă mustaţa nu-l incomodează cînd înoată, americanul a răspuns că dimpotrivă îl ajută enorm, pentru că opreşte apa să-i intre în gură şi în urechi şi astfel are mai mare viteză. Rezultatul a fost că, după această discuţie, tehnicianul sovietic a transmis mai departe cuvintele lui Spitz colegilor şi de atunci, timp de cîţiva ani, toţi înotătorii din URSS purtau obligatoriu mustaţă!

“La ce mai puteam avea aşteptări după Munchen? Mă simţeam exact ca un mare productor de automobile care crease maşina perfectă” (Mark Spitz explicînd retragerea după JO 1972)

5 campioni olimpici au reuşit să cîştige cel puţin nouă medalii de aur la JO, recordman absolut fiind Michael Phelps, cu 18 titluri între 2004-2012. Cu nouă medalii sînt Mark Spitz, Larisa Latînina, Paavo Nurmi şi Carl Lewis

Cele 7 medalii de aur ale lui Spitz la Munchen 1972

1972 - spitz 4

100 metri liber
100 metri fluture
200 metri liber
200 metri fluture
4×100 metri liber
4×200 metri liber
4×100 metri mixt

Audi 80, premiat şi el la doar un an de la lansare

Audi 80 L, 1.3 litre four-cylinder-engine, 40 kW (55 bhp), 1973

În vara anului 1972, anul Olimpiadei de la Munchen, modelul Audi 80 a debutat în Europa. Acest model a împărţit platforma tehnică cu modelul Volkswagen Passat din 1973 pînă în 1986. Audi 80 B1 a fost al doilea model al epocii moderne a Audi, fiind dezvoltat integral de inginerii germani, adoptînd soluţia de motor dispus longitudinal şi tracţiune faţă într-o perioadă în care tracţiunea spate era răspîndită la majoritatea modelelor concurente ale vremii.

Audi 80 B1 a succedat modelului Audi F103 care fusese poreclit “Bastardul” de către creatorul său, Inginerul Şef Ludwig Kraus, pentru faptul că montase unei caroserii Auto Union un motor dezvoltat împreună cu Mercedes Benz. În ziua de astăzi, succesorul modelului 80 poartă numele binecunoscut de A4, fiind în continuare unul din modelele cu mare succes.

Designul şi soluţiile tehnice folosite au fost recompensate un an mai tîrziu, în 1973, an în care Audi 80 B1 a fost încoronat drept European Car of the Year.

Ştirea MOMENTULUI

Bogdan Planic nu vrea să plece de la FCSB: “Mă concentrez 100% pe dubla cu Rapid Viena”

Orice informatie si/sau declaratie preluata din acest material se face numai cu citarea sursei FANATIK.RO si, obligatoriu, cu LINK ACTIV catre prezentul material. In caz contrar, persoanele fizice si/sau juridice care incalca drepturile de autor ale FANATIK.RO, prevazute si protejate de Legea nr.8/1996, privind dreptul de autor si drepturile conexe, sunt direct raspunzatoare legal pentru orice prejudiciu astfel cauzat.

Închide ×