Timp de peste 100 de ani, Ţara Românească şi Moldova au fost conduse de domnitori fanarioţi, membri ai aristocraţiei greceşti din cartierul Fanar. Tot aici se află şi Palatul Dimitrie Cantemir din Istanbul, transformat între timp în muzeu, dar care în prezent este închis. FANATIK îţi prezintă, înaintea barajului cu Turcia, un reportaj din cartierul care a lăsat o puternică amprentă în istoria României.
Departe de agitaţia şi gălăgia centrului Istanbulului se află o mică comoară, o oază de linişte care te transpune automat spre alte meleaguri. Cu străzi colorate, cu mici bistro-uri şi cafenele, dar cu multă istorie, cartierul Fanar este locul zero de unde s-a născut Epoca Fanariotă. În plus, tot aici se găseşte Palatul lui Dimitrie Cantemir.
După ce Constantin Cantemir, domn al Moldovei între 1685 şi 1693, a murit, fiul acestuia, Dimitrie, a fost proclamat domn, însă Înalta Poartă nu l-a confirmat în această poziţie. Următorii ani i-a petrecut la Istanbul, unde a fost capuchehaie (garant al fidelităţii domnitorului faţă de otomani), şi a construit un palat pe terenul unei clădiri neterminate de Şerban Cantacuzino. Aici a locuit Dimitrite Cantemir până în 1710, când a fost pus pe tronul Moldovei.
Palatul s-a deteriorat ulterior şi din complex au mai rămas doar zidurile. La începutul anilor ’70, autorităţile locale au efectuat lucrări de restaurare a clădirii, iar în 1973, la împlinirea a 300 de ani de la naşterea lui Dimitrie Cantemir, a fost dezvelită o placă comemorativă şi un basorelief. Pe 25 iunie 2007, Traian Băsescu a inaugurat Muzeul Dimitrie Cantemir, însă acesta este în prezent închis, iar conform Institutului Cultural Român, decizia a fost luată din cauza unor probleme la structura clădirii.
În 1453, după ce otomanii au cucerit Constantinopolul, aristrocraţia greacă şi populaţia creştină s-au retras în cartierul Fanar. După ce anii au trecut, membrii acestor familii au reuşit să obţină influenţă politică, averi considerabile şi ocupau funcţii importante. Punctul de cotitură este reprezentat de numirea lui Panaghiotis Nikoussios ca dragoman (translator) al Porţii.
Chiar dacă secolele au trecut şi palatele au dispărut, arhitectura zonei a păstrat izul grecesc. Pe străzile întortocheate ale Fanarului poţi găsi case viu colorate, mici bisericuţe şi o linişte în contrast cu agitaţia pe care o găseşti la aproape fiecare pas în Istanbul. În inima cartierului se găseşte liceul Fanar, unde domnitorii fanarioţi au învăţat carte.
Pe străzile din Fanar, turiştii pot găsi diferite cafenele sau mici restaurante şi, indiferent de vremea de afară, mesele sunt mereu ocupate. În plus, cele câteva magazine de bijuterii sau suveniruri artizanale au o ofertă net superioară celor din centrul Istanbului, iar multe din aceste afaceri sunt de familie.
Între 1711, în cazul Ţării Româneşti, sau 1716, în cazul Moldovei, şi până în 1821 domnitorii fanarioţi erau numiţi de la Istanbul să ocupe funcţia de domn. Astfel, pe tron s-au perindat Nicolae Mavrocordat, Constantin Mavrocordat, Matei Ghica, Grigore Callimachi, Scarlat Grigore Ghica, Mihai Suțu sau Nicolae Mavrogheni. Unii dintre aceştia au fost, pe rând, atât domni ai Ţării Româneşti, cât şi ai Moldovei.
Practic, timp de peste 100 de ani, cele două teritorii au fost conduse de membri ai familiilor Callimachi, Cantacuzino, Caradja, Ghica, Mavrocordat, Mavrogheni, Moruzi, Rosetti, Şuţu sau Ipsilanti. Pentru a obţine domnia, aceştia plăteau sume importante şi de multe ori se împrumutau pentru a plăti.
Ajuns în Ţara Românească sau în Moldova, domnitorul fanariot creştea excesiv taxele pentru a plăti birurile către Imperiul Otoman, dar şi pentru a înapoia banii împrumutaţi pentru obţinerea scaunului domnesc. De-a lungul Epocii Fanariote, în cele două teritorii au fost numiţi 31 de domni din 11 familii diferite.
Epoca Fanariotă s-a încheiat în urma insurecţiei lui Tudor Vladimirescu, dar şi după ce familiile fanariote au jucat un rol important în revoltele grecilor de după 1820. În primăvara anului 1822, delegaţii din Ţara Românească şi Moldova au fost trimise la Istanbul pentru a cere numirea domnitorilor pământeni, ceea ce s-a şi întamplat. Grigore al IV-lea Ghica a fost numit Domn al Ţării Româneşti, în timp ce Ioniță Sandu Sturdza a preluat tronul Moldovei.