Urșii polari ar putea să dispară. Ultimul refugiu al animalelor este amenințat de încălzirea globală

Un nou studiu, publicat în jurnalul Communications Earth & Environment, arată că o zonă a Oceanului Arctic, crucială pentru supraviețuirea urșilor polari, devine foarte rapid vulnerabilă în fața schimbărilor climatice.

Regiunea este cunoscută ca ”ultima zonă înghețată” și așteptările erau ca aceasta să rămână înghețată pentru mai mult timp decât alte zone de la Polul Nord.

Din păcate, o analiză recentă arată că tocmai această zonă a suferit topiri la niveluri record în vara anului 2020.

Cercetătorii spun că vânturile puternice au contribuit, alături de schimbările climatice, la declinul neașteptat al ghețurilor din această regiune.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Zona Mării Wandel, aflată în nordul Groenlandei, este parte din ceea ce oameni au denumit ”ultima zonă înghețată.” Aceasta conține straturi de gheață groase tot timpul anului.

Zona înghețată, un ultim refugiu pentru urșii polari

”Ghețurile circulă constant în zona Arctică într-un tipar bine stabilit, iar acestea ajung să se adune în zona Groenlandei și a coastei canadiene de nord”, afirmă Axel Schweiger, de la University of Washington, autor principal al studiului.

”În cadrul modelelor climatice, atunci când facem predicții pentru următorul secol, această zonă tinde să aibă cele mai mari cantități de gheață pe timpul verii”, arată cercetătorul.

Oamenii de știință consideră această zonă fiind un refugiu deosebit de important pentru mamifere marine din zona arctică, inclusiv pentru urșii polari, foci și morse.

Digisport.ro

Un fotbalist celebru și soția sa, filmați în duș. Imaginile au făcut înconjurul lumii

Urșii ce staționează în această zonă înghețată se folosesc de gheață pentru a vâna foci. Acestea din urmă construiesc un fel de vizuini pentru a-și putea crește puii pe apele înghețate.

În luna august a lui 2020, vasul de cercetare german Polarstern a străbătut Marea Wandel și a descoperit în mod neașteptat întinderi mari de apă, acolo unde ar fi trebuit să fie, de fapt, gheață groasă.

Oamenii de știință au folosit acum o combinație de imagini din satelit și modele computerizate ale ghețurilor arctice pentru a înțelege ce s-a întâmplat în regiune.

Au fost folosite, de asemenea, și măsurători din satelit din primăvara anului trecut, arătând că ghețurile din Marea Wandel au fost mai groase decât în ultimii ani.

Totuși, până în august 2020, imaginile arătau că 50% din ghețuri dispăruseră.

Vânturile puternice și încălzirea globală, responsabile pentru dispariția ghețurilor

Se pare că vânturi neobișnuit de puternice au mutat o bună parte din ghețuri în afara zonei, însă acest fenomen a fost accentuat de trendul de subțiere a gheții, cauzat de încălzirea globală.

”În iarna și primăvara lui 2020, existau zone cu gheață veche de câțiva ani ce ajunseseră acolo, însă exista și multă gheață subțire, care s-a topit mai rapid și a expus oceanul”, afirmă Schweiger, conform bbc.com.

Oamenii de știință estimează că 80% din ghețurile care s-au topit acum au dispărut din cauza vânturilor foarte puternice, iar pentru 20% ar fi responsabilă încălzirea globală.

În mod ironic, în 2019, Canada a desemnat o parte din această ”ultimă zonă înghețată” drept zonă marină protejată. A fost denumită Tuvaijuittuq, iar asta, în limba indigenilor din zonă, înseamnă ”locul unde gheața nu se topește niciodată.”

Autorii studiului afirmă că descoperirile lor indică faptul că modelele climatice actuale ar trebui reexaminate, deoarece majoritatea nu au prezis o concentrație scăzută a gheții în regiune, nici pentru 2020 și nici pentru deceniile următoare.

În plus, studiul ridică întrebări importante și cu privire la impactul unor suprafețe de apă deschise în creștere asupra mamiferelor din zonă.

”Știm foarte puține despre mamiferele marine care trăiesc în ultima zonă înghețată”, afirmă Kristin Laidre, coautor al studiului. ”Nu avem aproape deloc date istorice sau din prezent, iar realitatea este că sunt mai multe întrebări decât răspunsuri în ceea ce privește viitorul acestor populații.”