Editoriale

„Sfântul Gheorghe”, bușon la bușon cu respirația lui Gigi: Iluzie pentru FCSB, grație pentru CFR!

„Fecesăbiuța” nu a meritat egalul în meciul cu CFR-ul. Pe echipa magnatului-antrenor a salvat-o „pandemia” șansei, dar neștiința jocului n-a iertat Rapidul, în meciul cu Craiova. Unde este dreptatea? La Cluj!
24.01.2022 | 01:00
Sfantul Gheorghe buson la buson cu respiratia lui Gigi Iluzie pentru FCSB gratie pentru CFR
Valentin Gheorghe, autorul unui gol de „aur” pentru roș-albaștri (sursa hepta.ro)
ADVERTISEMENT

Am văzut două derby-uri, în final de săptămână apatică, și câteva lucruri sunt clare: CFR are stofă de campioană, Valentin Gheorghe are stofă de erou, iar frustrații Gigi și Meme își pot da abonamente, reciproc, la terapia „bușon la bușon”.

Dacă la Craiova – Rapid s-a pus problema unui raid al contagiozității, la FCSB cu CFR nu s-a pus în discuție decât legenda lui Rocky, care îl învinge, zi de zi, pe prietenul lui înstelat, Apollo Creed. Cum Rocky l-a ”bătut” în primul film, cu un egal, cumva nemeritat pe Creed, adică pe cel mai bun din ring, așa și „becaliții” au căzut în lături, victorioși, pe juma’ față de cât își imaginau propagandiștii Gigi și Meme.

ADVERTISEMENT

Sfântul V.Gheorghe a readus transpirația pe frunțile antrenorului FCSB, în ultima secundă a izvorului păgân de gândire milostivă a preavoslavnicului Gigi! Să vezi și să nu crezi! Să joci prost un meci întreg și să-ți bată Dumnezeu în poală, când îți faci crucea de apoi! Așa baftă, bușon la bușon cu infirmitatea sorții, mai greu de văzut!

Titlul de campioană nu se joacă, se amână! Iluzia FCSB ține de „șamanlâcurile” lui Gigi

Nesimțirea bucureșteană, despre care Constantin Brâncoveanu scrie, în memoriile sale  „cea mai scumpă și mai puturoasă valahă obsesie, vecină cu curul caprei ungurești și cu politichia polonă este arta vorbei muntenești”, își dă răgaz și în fotbal, făcându-ne să credem că, dincolo de pandemia care ne înfășoară, mai avem o „pandemie” în Ardeal, care s-ar lega de titlurile răspopiților bucureșteni.

ADVERTISEMENT

În realitate, Clujul este capitala fotbalistică a acestei țări, că ne place, ori ba. Sfântu’ Gheorghe, pe numele lui de botez-îndrăgostit de gol „Valentin”, n-a făcut decât să amâne un deznodământ, pe care îl cunoaștem cu toții. Indiferent de șamanlâcurile lui Gigi, lu’ alde Meme și de ale altor papagali vorbitori de care zootehnia campionatului nostru are nevoie pentru „a se vinde”, FCSB nu este decât alfabetul Braille, pe care trupa lui Dan Petrescu dănțuie în draci, cu rictusul firesc produs de sosul picant al „cramberilor șogorești” (n.r niște cârnăciori absolut excepționali,,,) și cu superioritatea corporatistului care a găsit un popor de jupuit, pe nevăzutelea, dar pe simțitelea.

Indiferent cu ce echipă ținem, este obligtoriu să pricepem că, în această parte a vieții noastre fotbalistice, „ăi de la 1907, rămân cei mai puși pe fapte”.

ADVERTISEMENT

Referindu-mă strict la meciul din această seară, am realizat că FCSB („Steaua”, le place unora… dar nu e aceea…) este o echipă ternă, cu un antrenor vag. Chinuit, limitat și șters. Ceea ce nu se poate spune despre CFR Cluj. CFR are o echipă slabă, la nivel european, lehamite în țară, dar incomparabil mai eficientă decât ciurucurile de prin restul curții. Cum explicăm acest paradox? Simplu. Prin educația de învingător.

Cuplul mistic-comic Gigi & Meme reintră în scenă

Nu e de ajuns să-l ai pe V.Gheorghe ca să nu te faci totalmente de râs într-un meci. E doar probabil să-ți dea Debeljuh două goluri, unul dintre ele cu ceafa, ca să-ți amintești tu, june fundaș FCSB-ist, cu aere de „Națională”, cât de liber era (spre exemplu) în acel moment moșul Deac.

ADVERTISEMENT

Afuriselile parpanghelice ale lui Florin Tănase ( n.r „Numai nouă ni se putea întâmpla asta!”) sunt dezlipite din arealul frustrărilor propagate, ani la rând, de cuplul mistic-comic Gigi&Mimi. Realitatea este clară. FCSB joacă prost, Gigi nu mai face parte din „jocurile” de pe vremuri, dar lătrăii săi își justifică salariile. Și cam atât.

Dar Gigi va „lucra” pentru titlu, va mărșălui cu pifanul Meme pe maidan, în formație de defilare, pentru că, nu-i așa, tot ce nu e dovedit, nu e ilegal…

Singura șansă a FCSB de a cuceri titlul este să dea colț șopronului, să se ducă băieții deștepți la vestiar, să scoată telefoanele care nu există, să apeleze la forurile care n-au existat și să mașinărească valizele despre care nicio instituție morală și independentă nu va avea vreodată știință.

Cu CFR Cluj n-am avut parte de un derby, ci de o reglare de conturi. Și de o respirație „bușon la bușon”, ca să-i mai treacă babardacului din Pipera impresia prăpăstioasă, iar pe ăia de la Cluj să-i mângâie greierii de cât de amabilă e viața cu ei.

Derby-ul s-a „vaccinat” la Craiova. Fără speranțe la titlu….

În schimb, un derby firesc s-a petrecut sâmbătă seară, dar acolo a învins frumusețea, împotriva bolii…

Universitatea Craiova nu mai câștigase de șapte etape, astfel că era logic să se încleșteze într-o luptă de graniță cu ea însăși, în partida cu Rapid.

Înaintea jocului, cele două echipe aveau același număr de puncte, fiind despărțite doar de golaveraj. O asemenea diferențiere era, însă, la mijloc de drum, precum doar un soi de dâră de rouă, într-o dimineață grăbită. Mai e mult până departe și, deocamdată, atât Craiova, cât și Rapidul stau la mâna altor puteri, până să se bucure de calificarea în play-off.

În jocul de pe arena „Ion Oblemenco”, Universitatea Craiova n-a avut de înfruntat doar Rapidul, o echipă mereu arțăgoasă, ci și spectrul infirmeriei, aglomerată de cazurile de infectare cu virusul COVID-19. În urmă cu două zile, FANATIK anunța că, după ce Dan Nistor a fost și el testat pozitiv, oltenii au încercat să amâne jocul, dar s-au lovit de refuzul LPF.

De multe ori părem mai catolici decât Papa, numai că nici fotbalul nu este o religie și nici, Doamne ferește, forul lui Gino n-o fi vreun Vatican. Până la urmă, mai bine că Liga tutelară n-a lăsat lenea să atârne ciucure pe fotbaliști, pentru că am văzut un meci echitabil, între valorile de „bine ” și „ok”. În schimb, după FCSB cu CFR, intelectualul Gigi se tocmește și acum cu „”, la telefonul lu’ Digi, să-i zică lu’ bă Gabi, lu’ bă Ioane, cât de maltratată a fost echipa ‘mnealui.

Din punctul de vedere al Craiovei, știm cât de benefică este, în asemenea situații, o „recuperare tip hei-rup”. Cu siguranță că menirea fotbalistului este să tragă la șaibă în iarba verde, dar situațiile de criză pot fi tratate, uneori, cu o oarecare clemență. Una peste alta, dacă tot s-a hotărât ca meciul să se joace în ziua stabilită, măcar am sperat să privim un derby pe măsura orgoliilor celor două combatante. Ceea ce s-a și întâmplat, iar Craiova a câștigat merituos.

Titlul la București? După COVID-ul următor…

Pentru lătrăii de la FCSB (despre care aud că scandau în tribune numele lui… Edi Iordănescu!), instanța de recurs s-a aflat la centrul terenului de prin etapa 1. Cu tot Sfântul V.Gheorghe, care a scăpărat pe contraatac, FCSBezmetica nu are mutră de titlu. Nici anul acesta, iar cum se prefigurează astrele, nici după Covidul următor.

FCSB nu are echipă, nu are un antrenor coerent și, după ultimele aplauze, se pare că nu mai are nici fotbaliști, ci doar o seamă de jucători.

În două derby-uri am văzut o singură învingătoare: Universitatea Craiova. Țuica e mai iute de picior decât desfrunzirea timpurie a șamanului metaforelor Mihai Iosif. La fel se petrec lucrurile și cu iluzia poetică numită „FCSB”. Dacă te crezi trotineta școlii de război, pupi pamfletele lui Meme, țuști simbria lui Gigi Bu(f)fon (ăla românu’, că au și italienii, altul, dar e campion mondial), iată că la fotbal nu „se pune” plimbărica disgrațioasă a lui Narcis, în fața oglinzii…

ADVERTISEMENT