News

Cum s-a transformat vacanța părinților mei din Spania într-o adevărată „misiune de repatriere” din cauza coronavirusului. REPORTAJ pe ruta Malaga – Bucureşti în plină pandemie

18.03.2020 | 16:06
Cum sa transformat vacanta parintilor mei din Spania intro adevarata misiune de repatriere din cauza coronavirusului REPORTAJ pe ruta Malaga  Bucuresti in plina pandemie
ADVERTISEMENT

Finii mei locuiesc în zona Almeria din Spania de mai bine de 15 ani și în fiecare vară când ajungeau pe la noi îi invitau pe părinții mei la ei acasă. „Hai nașule și la noi, să vedeți cum arată casa noastră, cum e viața de român în Spania. Avem plajă, castele, îmi iau eu liber o săptămână și vă plimb peste tot!” Anii au trecut, România s-a mai deșteptat și două linii aeriene operează acum ruta spre Malaga (sau, mă rog, operau până recent), fapt ce a făcut ca o excursie în Spania să fie mult mai ieftină și facilă, față de cum era în anii trecuți. La începutul lunii ianuarie, le-am luat alor mei bilete pentru Malaga chiar de ziua tatălui meu (56 de ani pe 11 martie) și cu prilejul zilei de 8 martie. Un dublu cadou care părea perfect, dar care mi-a oferit foarte multe bătăi de cap în aceste zile din cauza pandemiei de coronavirus.

Vacanța oferită cadou părinților mei a început de pe un aeroport gol

Vacanța alor mei a început marți, 10 martie. La acel moment epidemia începea să producă burtiere tot mai roșii din Italia, dar în Spania părea să fie liniște. La fel ne-au asigurat și rudele din Spania, astfel încât am decis de comun acord cu ai mei că pot pleca spre țara iberică în concediu.

ADVERTISEMENT

Aeroportul Otopeni era neobișnuit de gol. Am ajuns cu două ore înainte de îmbarcare, dar efectele coronavirusului asupra industriei de transport aerian s-au văzut cel mai bine pe cea mai mare poartă de intrare și ieșire din România.

Astfel, părinții mei au trecut de verificarea bagajelor în mai puțin de 5 minute, un fapt inedit dacă ținem cont ce corvoadă reprezintă controlul de securitate pentru pasagerii de pe aeroport.

ADVERTISEMENT

După alte patru ore, părinții mei au ajuns pe Aeroportul din Malaga, de unde au fost luați cu mașina de rudele noastre până la Balerma, o mică localitate aflată la câteva zeci de kilometri de Almeria.

Cum a decurs vacanța părinților mei în sudul Spaniei

În primele zile din vacanță, lucrurile au fost destul de liniștite. Cu toate acestea, nu prea exista lume nici pe străzile din Balerma, nici în Almeria. În primul rând, pentru că mare parte din oameni se aflau acasă, știrile din Italia începând să se intensifice și în Spania, iar în al doilea rând, pentru că mare parte din apartamentele aflate în zonă sunt deținute de germani sau englezi și sunt folosite pentru perioada de vară.

ADVERTISEMENT

Însă, cu cât a trecut timpul, atmosfera a devenit tot mai apăsătoare și în Spania, guvernul a dat semnale mixte cu privire la posibilitatea de a băga întreaga țară în stare de urgență. Chiar dacă ea nu a fost declarată de jure, măsurile au început să fie vizibile.

Vacanțele românilor în Spania, afectate de coronavirus
Știrile din Spania cu privire la coronavirus au devenit din ce în ce mai dure

Gradat, au început să ceară oamenilor să evite aglomerațiile, să nu se deplaseze în grupuri mai mari de 3 persoane, fapt ce s-a văzut imediat și în comportamentul societății iberice, de obicei destul de liniștită. Așadar, cozile pe care le-au văzut părinții mei în țară se repetau și în Spania.

ADVERTISEMENT

Drumul părinților mei spre casă a fost unul și mai dificil. Asta întrucât după declararea stării de urgență în Spania, transportul în comun a fost redus cu 60%, deplasarea între localități a fost posibilă doar în cazuri medicale și spre serviciu. Amenzile în Spania pentru ceea ce noi o numim „zădărnicirea combaterii bolilor” ajungea chiar și la 60.000 de euro, un alt motiv pentru care ibericii s-au ferit să umble liberi pe străzi.

Lungul drum din Spania până acasă

Panica în sânul familiei mele s-a instalat de luni când, din cauza măsurilor drastice impuse de autoritățile spaniole, transportul părinților mei de la Almeria la Aeroportul din Malaga a fost foarte greu de gestionat. Mai exact, autobuzele circulau doar cu jumătate din capacitatea lor și cu restricții, la un program mult mai redus. De asemenea, în mașinile personale aveau voie doar un singur om pe autovehicul.

Am întrebat oficialii de la Consulatul din Almeria, dar și pe cei de la Ambasada României din Spania cu privire la condițiile de călătorie. Dat fiind faptul că ai mei aveau un zbor de avion de prins, ar fi putut merge cu mașina personală spre aeroport. Însă ai mei împreună cu rudele noastre s-au ferit inițial să aplice această metodă, după o discuție cu Poliția din Balerma, care ne-au zis că potențiala amendă este la latitudinea oamenilor legii care ar opri mașina.

Părinții mei au mers inițial în Almeria, dar autobuzul spre Malaga a fost anulat. Astfel, finul și-a luat inima în dinți, s-au echipat cu boarding pass-urile, cu măști și mănuși chirurgicale și s-au aventurat 200 de kilometri până la Aeroportul din Malaga, după ce am primit noi asigurări atât din partea Blue Air că se va ține cursa, cât și din partea Consulatului că nu ar trebui să avem probleme, în cazul în care avem un avion de prins.

Vacanțele românilor în Spania, afectate de coronavirus
Autobuzul care ar fi trebuit să îmi ducă părinții de la Almeria la Malaga s-a anulat

De pe Aeroportul Otopeni direct în autoizolare

În cele din urmă, părinții mei au ajuns în jurul orei 16:00 la Aeroport, acolo unde au mai așteptat patru ore îmbarcarea pe cursa Malaga – București.

Ajunși în țară, au fost supuși unui chestionar sumar în care au susținut că nu au simptome și apoi au fost nevoiți să semneze un document în care își asumă faptul că vor rămâne 14 zile în autoizolare.

Fapt interesant, același lucru l-a avut de semnat și un domn care vedea din Spania, care întreba ceilalți pasageri ce document are în față. Acest bărbat ținea documentul invers, fiind destul de clar că nu cunoștea litere…

Revenind la ai mei, pe parcursul zilei de marți am stat de vorbă cu cei de la Tel Verde (0800.800.356), care  m-au anunțat că pot să vin să îi iau cu mașina, dar fără „contact social” și să port mască și mănuși chirurgicale, altfel intru și eu cu ei în autoizolare. Zis și făcut, chiar dacă nu m-a controlat nimeni când am preluat pasagerii.

Acum ai mei sunt acasă, fără simptome, într-un concediu medical prelungit. Ceea ce trebuia să fie o vacanță bine meritată pentru părinții mei, după 30 de ani de continuă muncă, s-a transformat într-un joc de-a șoarecele cu pisica cu un adversar invizibil care nu știi când te ia și cum te afectează.

ADVERTISEMENT