Valentin Ceaușescu, „eminența cenușie” din umbra Stelei ’86, „miuțarul” și omul care l-a repus în drepturi pe Boloni. Exclusiv

Pe 7 mai se împlinesc 35 de ani de la noaptea magică de la Sevilla, acolo unde Steaua București a devenit Campioana Europei. Dincolo de eroii din teren, „eminența cenușie” care a stat în umbra „viteziștilor” a fost Valentin Ceaușescu. În cartea intitulată „Din culisele Supercampioanei”, colonelul Constantin Brancu vorbește despre implicarea lui „Vale” în destinul Stelei anilor ’80, începând cu miuțele la care participa și continuând cu repunerea drepturi a lui Loți Boloni, după un episod controversat.

Colonelul Constantin Brancu s-a aflat în conducerea clubului „militar” (cum i se spunea pe atunci, Stelei), în perioada 1981 – 1985. A strâns în tolba cu amintiri o mulțime de mărturii, care contribuie la scrierea istoriei fotbalului românesc. Fiul său, vedeta TV Cristian Brancu, ne povestea, în trecut, cum tatăl lui a asistat la consolidarea acestui „team”, începând cu sosirea lui Emerich Ienei, în Ghencea. Însă, dincolo de jucători și de antrenori, Brancu senior s-a aflat în contact permanent cu Valentin Ceaușescu, personaj pe care mulți îl consideră drept „primul manager adevărat din fotbalul nostru”.

În capitolul intitulat „Valentin – „Prietenul fotbaliștilor””, Constantin Brancu a notat: „Echipa evolua din ce în ce mai bine, prevestind succesele ei ulterioare. În această etapă, a început să vină din ce în ce mai des la stadion Valentin Ceaușescu. Viziona meciurile în tăcere. În pauze, participa la discuțiile de rigoare, ce se purtau la o cafea, în legătură cu calitatea jocurilor, valoarea și evoluția fotbaliștilor, de către factorii de conducere din minister (Constantin Olteanu, Vasile Milea – pe atunci șeful Marelui Stat Major (…), Ilie Ceaușescu, eventual Victor A.Stănculescu și alte personalități. (n.r. printre care Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor și Dan Claudiu Tănăsescu). Din pasiune pentru Steaua și fotbal sau din alte motive, numai el știe, Valentin s-a apropiat tot mai mult de echipă”. Acesta a fost doar începutul…

Karatistul „Vale” a jucat miuța, după telefonul lui Puiu Iordănescu

Ulterior, fiul lui Nicolae Ceaușescu devenise nelipsit din anturajul roș-albaștrilor. Ba chiar se spune că ideea ca Iordănescu să joace în finala de la Sevilla i-a aparținut. „Venea nu numai la fiecare meci, dar și la sediul secției de fotbal, de la stadion, cu care prilej urmărea cu multă atenție preocupările și frământările de la echipă, interesându-se de procesul de antrenament. La început periodic, iar după aceea, aproape în fiecare zi. Atunci nu se amesteca în treburile interne ale clubului, dar asculta cu interes problemele care se ridicau privind viața fotbaliștilor. În același timp, îl interesau aspectele esențiale ale activității secției de fotbal și ale clubului. Pe cele mai sensibile le discuta cu Ion Alecsandrescu”, a povestit colonelul Brancu.

Digi24.ro

Un cuplu care a cumpărat un conac vechi de 400 de ani a descoperit sub podeaua din bucătărie o comoară

Dincolo de aceste discuții „cu circuit închis”, Valentin Ceaușescu „punea osul” și la miuțe. Constantin Brancu a descris filmul evenimentelor: „Știindu-l amator de mișcare a apărut ideea de a se iniția așa – zisele miuțe, la care să fie antrenat și el. Așa se face că, într-una dintre seri, primesc telefon de la Puiu Iordănescu. Îmi propunea să organizăm astfel de jocuri, în sala de sport a clubului. În afara antrenorilor, restul participanților erau niște băieți (verificați, cred) aduși de Florentin Marinescu, prietenul și instructorul de karate al lui Valentin. „Vale”, cum îi zicea Marinescu, îl aducea de fiecare dată la astfel de întâlniri și pe „Duțu” Costraș, fiul adoptiv al lui Chivu Stoica, amic și vecin cu el”.

Se spune că, de multe ori după aceste partide, în casa lui „Duțu” Costraș, o vilă cu scară interioară și cu piscină în care se spune că ar fi locuit și Alexandru Bârlădeanu, se purtau discuțiile despre meciurile de fotbal și despre forma jucătorilor Stelei, dar și ai Echipei Naționale.

O discuție cu Mircea Lucescu, despre prezența lui Tudorel Stoica la Națională

Printre „miuțari” se afla, de multe ori și Mircea Lucescu, antrenorul Echipei Naționale, la acea vreme. În acele momente, se despica firul în patru și nu erau deloc evitate chestiunile sensibile. Ba din contră… „De pildă, un subiect nelipsit era problema prezenței lui Tudorel Stoica la Echipa Națională. Valentin aducea în discuție și jocul de bridge (un hobby al său) și necesitatea înființării unei federații cu acest profil. În discuții ținea foarte mult la ideile sale, predominante fiind cele în legătură cu fotbalul, deși nu întotdeauna avea argumentele necesare”, și-a amintit autorul cărții la care facem referire.

Poate cumva curios, deși este un mare amator de fotbal, Valentin Ceaușescu nu era și un foarte bun jucător, iar Constantin Brancu a menționat: „Cât privește jocul propriu-zis, el nu știa să joace foarte bine fotbal, era chiar rigid, simplist, dar suficient pentru a participa la mișcare. Începea jocul în atac și apoi se retrăgea în poartă. După aceste meciuri, se consumau bere și Pepsi Cola”.

Digisport.ro

FOTO Au apărut primele imagini: Ion Țiriac a primit ”bijuteria” după 5 ani! ”Nu întrebați cât costă, că e obscen”

Între școala lui Bumbescu și vizita la Elena Ceaușescu, pentru iertarea… soției lui Boloni

Ani buni, s-a bătut monedă pe faptul că Valentin Ceaușescu îi sprijinea în dese rânduri pe jucători. Tatăl lui Cristi Brancu a detaliat acest subiect: „El ajuta, dar numai în urma unor insistențe repetate, la rezolvarea problemelor unor fotbaliști. În perioada respectivă o făcea foarte rar și numai atunci când depășeau posibilitățile clubului. Spre exemplu, în chestiunea clarificării situației școlare a lui Bumbescu, care venise de la Scornicești, s-a lăsat greu convins să se implice, deși Inspectoratul de învățământ al Județului Olt era condus de mătușa lui, sora lui Nicolae Ceaușescu, soția lui Vasile Bărbulescu. Până la urmă s-a rezolvat, dar cu multe dureri de cap, atât pentru noi cât și pentru jucător”.

Au fost, însă, situații în care Ceaușescu junior a intervenit „operativ”, în probleme limită, iar cea mai complicată a fost legată de situația lui Loți Boloni. „Într-una din zile, a venit la stadion Constantin Olteanu și ne-a spus: „Chemați-l pe Boloni, dați-i toate drepturile pe care le are de luat și comunicați-i că, din acest moment, nu mai este jucător al echipei Steaua, probabil nici al Echipei Naționale!”. Am rămas încremeniți, pentru că el devenise o piesă importantă în angrenajul echipei. Motivul nu ni s-a spus. Am aflat, însă, imediat, că soția sa, Klara, care se afla la Tg.Mureș, făcuse o cerere pentru a pleca în Ungaria, unde avea o moștenire. Boloni știa ceva de ea. (…) Stăteam îngândurați, nu știam cum să procedăm!”, a rememorat autorul cărții „Din culisele Supercampioanei”.

Iată, însă, cum a fost rezolvată problema lui Boloni: „În acel moment a apărut Valentin Ceaușescu. Evident, a rămas surprins de știrea aflată și de starea noastră. Ne-a întrebat ce s-a întâmplat. I s-a explicat imediat totul, el sugerându-ne să stăm de vorbă cu jucătorul pentru a afla și părerea lui. Misiunea aceasta i-a revenit lui Ienei. Boloni a dat dovadă de „înțelepciune”, promițând că va da un telefon soției. Valentin a plecat (după părerea noastră la Elena Ceaușescu) și a revenit după aproximativ două ore, comunicându-ne că jucătorul reintră în toate drepturile la Steaua și la Echipa Națională. De altfel, peste câteva zile, a făcut deplasarea în străinătate cu formația reprezentativă, unde a evoluat bine”.

„Eu le-am făcut semn să plece, dar cu Cupa n-am nimic!”

De asemenea, s-a discutat foarte mult, mai ales „în Epocă”, așa cum era numită „perioada ceaușistă”, despre implicarea fiului șefului statului în timpul meciurilor. Constantin Brancu a făcut lumină și în acest caz: „În timpul jocurilor, fuma tot timpul, era agitat și se manifesta uneori prin gesturi care atrăgeau atenția tribunei. Mai intervenea uneori când i se părea că situația devine foarte încordată. Iată un episod. Jucam un meci de campionat cu Dinamo, pe stadionul „Național” (n.r. fostul „23 August”) și adversarii noștri începuseră jocul cam tare, apelând și la unele durități, existând pericolul accidentării jucătorilor”.

Iată și cum s-au liniștit „ostilitățile”: „Valentin i-a spus la pauză președintelui clubului dinamovist de atunci, Nicolae Petriceanu, să se ducă la echipă și să le comunice că „dacă mai continuă așa și nu se potolesc, va proceda la fel și Steaua și va ieși un masacru”. Nu știu dacă această intervenție a influențat hotărâtor, dar meciul a continuat în condiții normale, fiind până la urmă un joc frumos”.

Evident, dintre amintirile maestrului Brancu nu putea lipsi atât de discutata finală de Cupă cu Dinamo, din 26 iunie 1988, atunci când arbitrul Radu Petrescu a anulat golul marcat de Balint. Deși nu s-a numărat printre spectatorii acelei partide, colonelul Brancu a explicat cum au decurs acele momente tensionate, în care, deși în general „se comporta ca un Sfinx”, fiul dictatorului a exagerat.

„Valentin a comis abuzul de a sugera echipei, printr-un semn făcut cu mâna din tribună, să părăsească terenul, ceea ce a pus clubul Steaua într-o situație foarte delicată. Firesc, sportivii dinamoviști au luat Cupa (Moraru, personal), dar a doua zi, prin intervenția „competentă” a lui Emil Bobu la Federație, ea a fost atribuită Stelei. După Revoluție, Clubul Steaua a trimis trofeul înapoi. Situația a fost jenantă și fără precedent. După opinia susținătorilor ei, Steaua putea să câștige Cupa fără ajutorul lui Valentin, cu o condiție: să fi jucat prelungirile. Valentin avea să mărturisească mai târziu, într-un cerc restrâns de amici: „Da, este adevărat, eu le-am făcut semn să plece, dar cu Cupa n-am nimic!””, a notat scriitorul citat.

Contre cu unchiul Ilie Ceaușescu: „Crezi că eu sunt glugă de coceni?”

Unchiul lui Valentin, generalul Ilie Ceaușescu, era, de asemenea unul dintre personajele aflate „la butoanele” grupării din Ghencea. Interesant este că, într-o vreme, între cei doi intervenise o răceală, greu de explicat. De altfel, acesta este și unul dintre motivele pentru care fiul lui Nicolae Ceaușescu nu intervenea atât de des în „politica” Stelei, pe cât s-a crezut.

Constantin Brancu a evocat și un moment care scoate în evidență „răceala” care intervenise între cei doi Ceaușești: „Prietenul său (n.r. al lui Valentin), Duțu, de profesie inginer, venea des la club și se apropiase de băieții din echipă. Avea multe relații în țară și era destul de „umblat” prin străinătate. La un moment dat, l-a rugat pe Valentin să intervină pentru a fi angajat la club, la cabinetul tehnic, unde exista aparatură modernă și funcția era liberă. (…) Însă, încadrarea trebuia făcută cu știința lui Ilie Ceaușescu. Valentin n-a vrut să i se adreseze acestuia (era în perioada în care nu discutau între ei, când se întâlneau la meciuri), însă a sugerat că trebuie să mă ocup eu de această problemă”.

Continuarea nu a fost deloc… veselă. „Considerând că era o idee utilă pentru club (compartimente pentru relații cu publicul existau la marile cluburi din lume și, după câte am fost informați, erau destul de eficiente), am dat curs ideii, prezentându-i-o lui Ilie Ceaușescu. I-am spus că era ideea lui Valentin. Ilie a reținut propunerea, n-a respins-o, dar nici n-a aprobat-o. În legătură cu omul în cauză avea și un „argument” scris, probabil întocmit de organele speciale. Întrucât Valentin tot „pistona”, am revenit la Ilie Ceaușescu și am insistat, fapt ce l-a deranjat, spunându-mi cu supărare: „Crezi că eu sunt glugă de coceni pentru voi?”… Care „voi” era lesne de înțeles. Iar problema nu s-a rezolvat”, a povestit scriitorul, în lucrarea sa.

A prevestit câștigarea Cupei Campionilor Europeni

Indiferent dacă a fost un personaj apreciat sau hulit, Valentin Ceaușescu are locul său în istoria fotbalului românesc. Acum nu ne aflăm la momentul „analizelor”, ci ne găsim în faza rememorării, la ceas de sărbătoare, pentru că, indiferent de clubul cu care simpatizăm, câștigarea Cupei Campionilor Europeni rămâne un moment unic, pentru România. Interesant este că, potrivit lui Constantin Brancu, Valentin Ceaușescu a prevestit, cumva, această performanță…

„După ce am câștigat titlul de campioni, Valentin își exprima părerea (deși atunci echipa nu era o vedetă) că Steaua va urca serios pe treptele performanței. Încerca să creadă că vom ajunge în fazele superioare ale Cupei Campionilor Europeni, ceea ce, la drept vorbind, atunci era un gând îndrăzneț, dar care, până la urmă, s-a adeverit”, a încheiat autorul volumului „Din culisele Supercampioanei”.

În loc de epilog. Cristi Brancu, despre prietenul tatălui său: „N-avea un aer dictatorial, era un tip distins și educat!”

Pentru finalul acestei povești, legată de afinitatea lui Valentin Ceaușescu pentru Campioana Europei, ne-am întors în zilele noastre. Vedeta TV Cristi Brancu este fiul autorului cărții la care am făcut referire pe parcursul acestui articol. Stelist din fragedă copilărie, Cristi mergea, împreună cu tatăl său, la meciurile disputate în Ghencea și avea privilegiul să urmărească partidele din cabina de transmisie, alături de regretatul Cristian Țopescu. „A fost un lucru care m-a ajutat enorm, în carieră”, a declarat Cristi, în exclusivitate pentru FANATIK.RO.

Referitor la Valentin Ceaușescu, realizatorul TV a povestit: „L-am întâlnit la stadion, dar nu numai. În acea perioadă, mare stelist era și fiul demnitarului Chivu Stoica. În casa acestei familii i-am întâlnit pe Cristian Țopescu, pe Horia Moculescu și pe alți „împătimiți” de fotbal și, evident, suporteri roș-albaștri. Venea și Valentin Ceaușescu, dar acolo se strângeau multe personalități. Stăteau de vorbă până târziu, iar noi, copiii, mergeam la etaj, să ne jucăm. Erau serate la care participau oameni distinși. Valentin era un tip discret, cu foarte mult bun simț. De altfel, studiase în străinătate și asta se vedea”.

Se pare că fiul lui Nicolae Ceaușescu nu suferea de cultul personalității. „Valentin nu avea nimic din aerul dictatorial al tatălui său. Era un tip destins și distins, care n-a făcut niciun fel de exces. Doar dacă știai că este băiatul lui Ceaușescu și că poate deschide orice ușă din România îl puteai privi altfel… Referitor la implicarea lui la Steaua, acum să fim sinceri. Exista o rivalitate între Ministere, astfel că el devenise un apărător logic al clubului militar, așa cum era și fratele său, Nicu Ceaușescu, pentru Sportul Studențesc. În toiul acelor dispute, Valentin era necesar. Sigur, a existat momentul acelei finale de Cupă cu Dinamo, dar acolo discuțiile s-au purtat la un nivel chiar mai înalt. Important este că, pe vremea aceea, se adunau toate forțele pentru a face din fotbalul românesc o forță europeană, ceea ce s-a și întâmplat. Valentin Ceaușescu era în mijlocul fenomenului, dar nu se dădea ora exactă după el. Mai mult se băgau generalii”, a încheiat Cristi Brancu.