FCSB a terminat turul pe locul 1 după 5 ani de… alte locuri. Valeriu Argăseală are parte, ca toată conducerea și jucătorii echipei lui Gigi Becali de Sărbători fericite și, în consecință, are… inspirație. Inspirație poetică, președintele FCSB fiind cunoscut pentru poeziile sale.
Înainte de a citi ultima creație a lui Valeriu Argăseală, vă reamintim că atunci când FCSB termina pe primul loc turul de campionat, în 2014, câștiga și ultimul titlu de campioană, după returul din 2015, sub conducerea tehnică a lui Costel Gâlcă.
Era al treilea campionat câștigat consecutiv, performanță care nu se mai repetase din anii ’90 (1993-1998, 6 titluri consecutive). După care campionat 2014-2015 au urmat 4 sezoane în care FCSB a terminat competiția pe locul 2…
Poezia de Sfântul Ștefan a lui Valeriu Argăseală, recunoscut pentru versurile sale inspirate, este una în tonul vremurilor pe care le trăim, triste din cauza nenorocitului de coronavirus SARS-CoV-2 care a potopit Pământul….
Ultima versificație a președintelui FCSB evocă amintiri amare din alte vremuri, cu farmecul lor, totuși, în ciuda greutăților care le asupreau, altele decât actuala atotstăpânitoare teroare a pandemiei de COVID 19 care ne-a dat tuturor viețile peste cap și ne-a obligat la cele mai triste Sărbători de la Cel de-a Doilea Război Mondial încoace…
FANATIK vă oferă în exclusivitate poezia compusă de Valeriu Argăseală într-o zi a Sfântului Ștefan, 27 decembrie 2020, care ne-a găsit – și ne-a lăsat! – izolați departe de rude și prieteni care poartă acest nume… Urmează un Revelion de pandemie la fel de trist…
La cârciuma din vechiul sat
La cârciuma din vechiul sat
Clienții vechi se adunau
Să afle ce s-a întâmplat
Sau ce e nou și nu știau.Când ușa scârțâia alene,
Făcând lumină pe podea,
Mai apărea încă un nene,
Venit în cârciumă să bea…Și toți aveau puse pe masă
O sticlă-n mijloc și pahare,
Cu toate că aveau acasă
Și vin, și țuică fiecare…Mirosul greu de motorina
Se ridica din dușumea,
Dar asta nu oprea să vină,
Vechiul client la mat să bea.Perdeaua veche din fereastră
De-atâta fum se-ngălbenise,
Și numai o mușcata-n glastră,
Nu știu de ce se înroșise.Toți începeau cu „Hai noroc!”,
Primul pahar se descânta
Să poată să mai facă loc
Și celor care vor urma.Se discuta apoi de vreme,
De câte oi mai au ciobanii,
De fotbal și de alte „teme”,
Și ce-au mai zis americanii…La un moment cu toți vorbeau,
Dar cine îi mai asculta…
Și ultimul pahar îl beau,
Dar nimeni nu se ridica.Și când se-ntrerupea lumina,
O lumânare se-aprindea
Și căutau a cui e vina
Că niciun bec nu mai ardea…Era un colț uitat de lume
Și doar acolo se putea
S-asculți tot ce voiau a spune
Și ce frumos se povestea…Rămâne cârciuma uitată
Nedrept ca prima întâlnire…
Că dacă ar fi fost o fată
Pe veci ar fi avut iubire…