Sport

Pasiunea secretă a boierului Valeriu Iftime, patronul de la FC Botoşani: „Când vin aici, îmi vine să las baltă fotbalul!” Foto exclusiv

Valeriu Iftime a dezvăluit pentru FANATIK cum arată oaza sa de linişte, locul unde fuge de nebunia de zi cu zi, dar şi marea sa pasiune în care investeşte bani grei.
04.01.2022 | 17:41
Valeriu Iftime şi marea sa pasiune, caii
ADVERTISEMENT

Patronul celor de la FC Botoșani, Valeriu Iftime, are de câțiva ani oaza sa de liniște, unde fuge de nebunia din jur. A investit peste 1 milion de euro în locul unde a copilărit soția sa Valentina, la 35 de kilometri de oraș. Valeriu Iftime a reușit să-l găsească pe ultimul nepot din Canada al familiei Moruzi, George Moruzi de 82 de ani, cu care a încheiat o afacere de suflet de 600.000 de euro.

Aproape nimic despre fotbal. Aproape totul despre viață, afaceri și timp liber. Cam în această notă a venit ideea de a realiza un reportaj pe final de an cu patronul celor de la FC Botoșani, Valeriu Iftime, cel care are o pensiune de vis la 35 de kilometri de Botoșani. Spre nord, spre Dorohoi, mai că ne străduim să nu călcăm granița cu Ucraina…

ADVERTISEMENT

Dan, omul care se ocupă de toți caii președintelui: „Nea Valeriu, am adus doi mânji din Germania!”

Pensiunea are deja vechime. Se cheamă „Cai de vis”, tocmai pentru că Iftime are aici și o herghelie de care se simte foarte atașat. Ajungem la fața locului cam în același timp. Ne întâmpină Dan, omul care se ocupă de toți caii președintelui. E aici împreună cu un potcovar care a venit pentru Mia și pentru Viviana, două dintre exemplarele din grajd.

„Sunt 13 cu totul”, ne informează Dan, dar există „sosiri” de ultimă oră. La întrebarea „cum merge treaba, Dan”, omul lui Iftime anunță triumfător. „Nea Valeriu, totul e bine! Am mai adus doi mânji din Germania. Haideți să-i vedeți!”.

ADVERTISEMENT

Marius Croitoru are calul promis dacă ia titlul cu FC Botoșani!

Iftime trece pe la toate exemplarele sale cabaline. Le dă să mănânce, le mângâie, le vorbește. Ajunge și la calul pe care i l-a promis antrenorului său, Marius Croitoru.

„E chiar pe bune, i-am zis lui Marius că e al lui dacă ia titlul cu Botoșaniul!”, dezvăluie patronul. Care vrea ca totul să fie original, iar povestea locului să ne-o spună la o plimbare cu sania prin pădurile din jur.

ADVERTISEMENT
Valeriu Iftime
Valeriu Iftime şi unul dintre caii din propria herghelie

Seara când se gândea să lase baltă fotbalul!

Dan leagă doi armăsari albi la sanie și ne pornim la drum. Cu o observație. „Dane, cam bătrână sania asta a noastră. Ce e de făcut?” „Nu vă faceți griji”. Și chiar nu ne-am făcut. O pornim pe trasee numai de Dan știute. Iar Valeriu Iftime începe destănuirile.

Facem ochii mari chiar de la primele cuvinte. „Mi-a trecut prin cap într-una din serile trecute să las baltă fotbalul! Vreau să scriu o carte pe domeniul meu și pentru asta trebuie să mă închid în bibliotecă. Dar e greu! M-a prins microbul”. Caii trag parcă fără efort, pădurea e superbă, alb peste tot… Mistreții au lăsat urme în unele locuri, căprioarele s-au ascuns… Începe povestea… Nu e la gura sobei, e în inima pădurii de iarnă…

ADVERTISEMENT
Valeriu Iftime
Mia, unul dintre caii lui Valeriu Iftime

„Pe 1 mai 2007 am făcut aici prima săpătură”

„E ceva deosebit tot ce s-a întâmplat pe aceste locuri minunate. Soția mea a copilărit în zonă, cu conacul în mijlocul satului. Prin 2006, 2007, băiatul nostru cel mare, Vlad, era la facultate și-i plăceau caii. De fapt lui îi plăceau caii de mic. Așa că am luat aici, la Vârful Câmpului, vreo 10 hectare și pe 1 mai 2007 am făcut prima săpătură.

Nu am avut noi în plan ceva foarte clar la început, am zis să avem niște cai, să venim pe aici, să avem o casă de vacanță. Ani de zile am stat așa, veneam cu prietenii, iarna – sănii, vara – distracție, dar am văzut că pierdem bani. Am investit cu tot cu pământ sute de mii de euro, chiar peste un milion de euro, o să vedeți din poveste, dar constatam la final de an, când trăgeam linie, că dă cu minus. Nu era în regulă…”.

Soția mea îndrăgește foarte mult turismul pentru copii, ea ocupându-se de treaba asta. Copiii vin și învață aici, călăresc, fac o grămadă de lucruri pe care le faci la țară, mănâncă doar din ferma proprie” – Valeriu Iftime

Tabără de vară pentru copii în ultimii ani

„Din 2012, am început să ne gândim cum să rentabilizăm tot ce avem aici. Băiatul meu cel mic, Șerban, s-a ocupat foarte serios din acel moment. Am cumpărat și mai mult pământ și ne-am apucat de agricultură, agricultură. Am făcut pensiune turistică. Formula era să se facă ceva astfel ca 10 copii să vină aici în tabără. De atunci, în fiecare vară aici vin câte o săptămână 10 copii, în perioada 15 iunie – 15 septembrie. În afară de 1-15 august, când e ocupat, pentru că stau eu cu familia :)”.

Cum a început povestea hergheliei de la Vârful Câmpului, acum Pensiunea „Cai de vis”

„Caii i-am adunat unul câte unul. Pe Kali, de exemplu, l-am luat în 2007. Am adus cai de la Suceava, de la Dumbrava, apoi de la Sâmbăta de Jos, de la tot felul de herghelii. Nu prea mergeam eu după cai, băieții mei se ocupau de asta. Îi cumpărau cu 3.000, 5.000 de roni… Nu costau mai mult… Încet-încet, pretențiile au început să crească. În ultimii ani am început să mă ocup serios de cai… De cai de concurs, de cai de rasă pentru sărituri peste obstacole”.

Valeriu Iftime

Primul concurs la Cluj cu un pur sânge arab i l-a adus în față de Arpad Paszkany!

„Prima dată am fost la un concurs la Cluj, chiar în primul an când am promovat cu Botoșaniul în prima ligă. Cu ocazia aia l-am văzut prima oară și pe Arpad Paszkany, patronul de la CFR Cluj. Țin minte și acum că participasem la concurs cu un pur sânge arab, care e tare pe viteză, dar sare greu la obstacole. Avea și picioarele subțiri și i se înfundau, săracul, în nisip. Chiar și așa a ieșit foarte bine la concursul acela, dar mie îmi era rușine și am zis: «Gata, ne apucăm să câștigăm concursuri!»

An de an am început să caut cai. Cumpăram, vindeam, cumpăram, vindeam, iar și iar. Acum mă ajut cu Dan, unul dintre oamenii de mare încredere pe care ai am aici la pensiune. El e și sportiv, astfel că e implicat sută la sută în tot ce înseamnă herghelia noastră. Vin aici uneori numai ca să văd caii”.

Formula care trebuie să întrețină bijuteria: te pui și cumperi 200 de hectare de pământ!

Dar ceea ce sună extrem de interesant este istoria acestui loc parcă binecuvântat de Dumnezeu. Cui i-a aparținut, cum a reușit Iftime să devină proprietar la o asemenea bijuterie de locație.

„E foarte interesant istoricul așezământului. Am dat de originea boierului, de familia Moruzi. Descendenți ai familiei au început să vândă pământ în zonă. Așa am ajuns să citesc istoria lor. Sunt și două conace, primul făcut în 1880, unde se spune că a fost și Cuza, dar și Ferdinand, conac pe care l-am cumpărat noi în mijlocul satului. Dar costă mult întreținerea unui conac. Am făcut o chestie foarte interesantă și am ajuns la următoarea formulă: îți trebuie 200 de hectare ca să ții un conac: lemne, energie, mâncare. Am plecat de la formula asta, am cumpărat 200 de hectare tocmai pentru a nu ne mai costa nimic întreținerea lui… Acum deja totul merge pe plus”.

Valeriu Iftime
Oaza de linişte a lui Valeriu Iftime

Vlad și Șerban, cei doi băieți ai mei, au făcut amândoi energetică și lucrează în companiile din grupul Elsaco. Nu au plecat în străinătate, deși o puteau face… Chiar Vlad glumea și spunea că ar trebui să fiu cel mai fericit tată pentru că el putea fi în America, iar Șerban în Japonia… Și îmi cereau, dacă ar fi avut nevoie, 10.000 de euro și trebuia să le trimit în secunda doi, altfel mă punea mama lor la zid!” – Valeriu Iftime

Strategia viitoare a locului: „Haideți să ne întoarcem la valorile satului românesc!”

„Pe axa aceasta Botoșani – Mihăileni, casa mamei unde s-a născut Enescu, avem un proiect cultural interesant. Acest proiect ține de renașterea meșteșugurilor satului, tâmplărie, metalurgie, fierărie, tot felul de lucruri de-astea. Încercăm să creăm niște locații în care o dată pe vară, cu niște lectori, să promovăm aceste meserii rurale tocmai ca să dăm mai multă utilitate și acestei locații unde suntem noi acum și vorbim de conace, de herghelii, de pământuri și de istoria Moruzi”.

Aici a concertat Analia Selis, aici s-a inventat „Borcanul de ficțiune”, girat de actorul Adrian Pădurariu!

„Familia mea nu trăiește din asta. E doar o preocupare pentru sănătatea noastră, a celor din jur, iar acum ce este aici se întreține singur. E un loc senzațional! Am făcut și cinci tabere de pictură, am adus doctoranzi de la Cluj, eu am susținut financiar tot, iar la final am făcut expoziții și s-au vândut lucrările lor. Am avut un spectacol aici cu Analia Selis, care cântă tango-uri, fosta soție a lui Răzvan Suma. Am avut un concert de violoncel și cu Răzvan Suma, făcut în curte, pe iarba verde… Am avut și o tabără de cinematografie aici… Băiatul meu cel mare, Vlad, cum vă spuneam, a făcut un concurs de scenarii numit «Borcanul cu ficțiune», totul pornit din viața satului. Au venit niște scenariști, mentor a fost Adrian Pădurariu, care este prieten cu Vlad, cu noi…”.

Valeriu Iftime
Caii sunt îngrijiți zilnic de oamenii lui Valeriu Iftime

Locul unde e doar omul și natura. Plus caii…

Sania iese ușor din liziera pădurii, se apropie de pensiune. Dan îi felicită pe cei doi armăsari albi. Îl întreabă pe „nea Valeriu” dacă-l așteaptă în week-end, chiar dacă se aude că vor îngheța pietrele. Nea Valeriu spune că vine, sigur. E locul unde e el și natura. Plus caii… Plus aerul curat…

Noul cartier general al familiei Iftime. „Conac cu cărămizi aduse cu boii la 1880 de la Galați și tâmplărie de lemn fără cuie”

„O să mă mut probabil aici, în zonă, la cele două conace boierești. Zece hectare în mijlocul satului, plajă la Siret! Din fericire nu a fost monument istoric ca să mă oblige să-l renovez. Conacele se dărâmau. Eu l-am găsit pe boierul care era în Canada, George Moruzi, ultimul nepot. Avea vreo 82 de ani acum vreo șase ani când l-am cunoscut eu. Am luat legătura cu el și i-am spus că repar ce e acolo, mai ales la acoperișuri, și să-mi dea banii când îl vinde. La cele două conace a fost la un moment dat și un spital de plămâni, apoi unul de psihiatrie. Dar rămăsese totul în paragină. George Moruzi a rămas impresionat de ce i-am propus și a zis că mi-l vinde mie direct.

Mi-a cerut 600.000 de euro. E o singură curte și două conace, cum îți spuneam. Primul conac a fost făcut cu cărămizi aduse cu boii, pe la 1880, de la Galați. Are tâmplărie de lemn în care nu e niciun cui! Nu-ți vine să crezi ce bine s-a păstrat… Al doilea conac s-a făcut pe la 1910. Unul are 900 de metri pătrați, celălat o mie și ceva… Acolo mut toată familia, chiar dacă o să avem intrări separate, dar o să avem și un loc comun, de protocol, așa numitul salon oval”.

ADVERTISEMENT