Vasile Ardeleanu, omul nenorocit de „Fiara” Marius Lăcătuș în Ghencea acum 20 de ani, s-a ascuns în Moldova la doar 45 de ani! Foto

SPECIAL FANATIK
Cristi Coste    Eduard Popa   
in Steaua
04/01/2019, 21:43
Vasile Ardeleanu, omul nenorocit de „Fiara” Marius Lăcătuș în Ghencea acum 20 de ani, s-a ascuns în Moldova la doar 45 de ani! Foto GALERIE FOTO SPECIAL FANATIK

„Am vrut să mă ridic să-l iau la bătaie pe Lăcătuș, dar piciorul drept mi se bălăngănea.” Fostul fundaș al Bacăului își mestecă amarul existenței alături de mama sa, în satul părinților, consumând producția proprie de vin și jucând, încă, fotbal pe coclauri, acolo unde fac show Galbenii lui Giani Căpușă

Pe 21 aprilie 1999, viața i s-a schimbat. Tot ce și-a dorit și a visat în fotbal a fost aruncat la coș într-o secundă de groază. Vasile Ardeleanu, omul care a simțit pe pielea lui intrarea nenorocită a lui Marius Lăcătuș, în acel Steaua – FCM Bacău 2-1 de început de primăvară, nu și-a mai revenit niciodată. A stat un an și s-a întors pe teren pentru încă cinci ani.

Marius Lăcătuş l-a vizitat la spital pe Vasile Ardeleanu
Marius Lăcătuş l-a vizitat la spital pe Vasile Ardeleanu

Ceasul rău, minutul 13…

Pentru el fotbalul adevărat s-a terminat în momentul ăla de groază. Se fac acuș 20 de ani (vorba hâdă a tribunei: Uite acuș, acuș, acuș / … Lăcătuș!) de la accidentul de pe Ghencea. O seară ca oricare alta, în care, povestește Vasile, „nici nu trebuia să fiu pe teren. Se accidentase Marius Gireadă și am intrat eu. Apoi, minutul 13…” Ceasul rău…

Vasile Ardeleanu șade pe prisma casei părintești din satul Cârligi, comuna Filipești. Cam 25 de kilometri de Bacău, drumul spre Roman… La un moment dat faci stânga. Și o iei ușor, treci calea ferată, intri în sat… Știm unde trebuie să ajungem. Am fost și în urmă cu o lună, când am localizat casa lui Vasile Ardeleanu, dar atunci nu fusese omul acasă… Am vorbit doar cu mama lui… Am promis că ne întoarcem… Am revenit…

„Am vândut tot în Bacău și sunt de 13 ani aici, la casa părintească”

Știu că ați fost și m-ați căutat. Mi-a zis maică-mea… Fără filmări, fără nimic… Nu mai vreau. Ce să mai aștept eu de la viață? Îmi văd de treaba mea. Vreau să am grijă de mama. Doar ea mi-a mai rămas. Tata s-a prăpădit în 2010, la cinci ani după ce m-am mutat aici cu ai mei. Am vândut tot în Bacău și am venit la Cârligi. Sunt deja 13 ani. Ce rapid trece totul!”, vorbește Vasile. Noi nu îl întrerupem…

Îl lăsăm să se simtă în elementul lui. Să se adapteze, deși e greu și pentru el, și pentru noi să o facem. Sunt minus 5 grade afară. Și nu putem intra în curte sau în casă, „că nu e aranjat totul cum ar trebui pentru oaspeți de la București…” Așa că stăm și povestim mai bine de jumătate de oră în gerul aspru al iernii moldave.

„Poate ajungeam fotbalist mare… Am ajuns la spital cu piciorul în mână…”

Totul fuge de la o amintire la alta. Vasile, sau Marcel cum îl strigă sătenii care trec pe uliță prin fața noastră, se descarcă. Cică îi spuneau „Mutu” când juca. Omul nu e deloc așa. Își dă și el seama că îi face bine să vorbească. Să povestească. Să desfășoare cu încetinitorul mosorul unei vieți și al unei cariere care s-au scris după cum a vrut seara de aprilie 1999. Sărim de la una la alta, dar ne învârtim în jurul aceleiași probleme, fractura de acum 20 de ani. Fractura care a fracturat un destin.

Brusc, Vasile parcă trăiește iar faza. „Să știi că am vrut să mă ridic și să-l iau la bătaie pe Lăcătuș. Ăla a fost primul impuls. Dar mi-am dat seama imediat că nu pot… Piciorul drept mi se bălăngănea…” În fața noastră, el revede faza pe retină… Iar, iar, iar… „Mă căutaseră înainte niște echipe din București. Nu mai spun care acum… Ce mai contează? Acolo s-a terminat totul… Poate ajungeam fotbalist mare, poate nu… Am ajuns, însă, la spital cu piciorul în mână…

Singurul „venin” la adresa lui Lăcătuș: „Am văzut că e pe la echipa aia din liga a patra”

Ne uităm la el. Îl cercetăm atent. E loc de melodramă aici, dar nu e cazul. Nu se vede nicio lacrimă. Sunt doar părerile unui om care s-a resetat atât cât i-a permis noul drum în viață. A șters și a uitat totul. L-o fi și iertat pe Lăcătuș? „Am stat două săptămâni în spital. Mi-a plătit Lăcătuș toată internarea. Dar de atunci nu l-am mai văzut. Și nici nu mă interesează de el… Să fie sănătos! Am văzut că e pe la echipa aia de liga a patra… Nici măcar n-au promovat… I-a bătut Rapidul...” Ups. Vasile Ardeleanu e informat. Se simte puțin venin îndreptat spre „Fiara” care l-a nenorocit, dar nimic mai mult… Venin… uman. De înțeles.

Celebrul autograf de la Mihai Constantinescu. „A venit la mine la spital cu soția. Și acum am discul acela”

Mai rămânem câteva secunde la acele două săptămâni din spital. Operația și ce a urmat. Sunt multe detalii despre care nu s-a scris și nu s-a vorbit deși au trecut 20 de ani.

Uite ceva ce nu am spus până acum. A venit foarte multă lume să mă viziteze. Chiar și celebrul Mihai Constantinescu. Și el, și soția lui au venit la mine, la spital! Am rămas surprins când i-am văzut. Ea era foarte frumoasă, avea niște ochi mari pe care nu îi uit. Mihai Constantinescu mi-a dat autograf pe un CD. Îl am și acum. Nu o să vând discul ăsta niciodată! E poate cea mai frumoasă amintire a mea”, povestește Vasile și ochii săi albaștri se înseninează.

100 de kile la 1,92m! „Sunt vână tare!”

Așa a fost să fie! Nu vreau să acuz pe cineva. Așa a fost scris. E important că am trecut peste toate. Vreau să fiu sănătos și să am grijă de mama. Doar pe ea o mai am”. Se emoționează iar, povestind. E un munte de om și acum. „100 de kilograme la 1,92 metri. Mă țin bine. Sunt vână tare!” Curiozitate de înțeles. Cu ce trăiesc Vasile și mama lui aici, la Cârlogi? De unde bani? Cât e pensia? „Eu nu vorbesc despre bani. Ne descurcăm! Muncesc în curte, îmi ajut vecinii, nu ne plângem de milă”, parează el. Mai mult de 5 milioane pensie? „Bine, hai, p-acolo, dar crede-mă, suntem bine, sănătoși. Mama mai are probleme de-astea de-ale vârstei, dar în rest…

Vasile Ardeleanu, omul nenorocit de „Fiara” Marius Lăcătuș în Ghencea acum 20 de ani, s-a ascuns în Moldova la doar 45 de ani! Foto (1)
Mama lui Vasile Ardeleanu

Încă o neîmplinire. „Nu am divorțat, dar soția a plecat în Italia. Mai vorbim de una, de alta…”

Da, în rest? Știam că era căsătorit… Nu am auzit nimic despre soția sa… Testăm ușor terenul să nu facem vreo gafă… „Aaa, nu sunt divorțat, deși ne-am despărțit. Ea a plecat la muncă în Italia, dar să știi că vorbim destul de des. Mă mai sună, mă mai întreabă de una, de alta… Ce pot să spun? Din păcate nu am avut copii… Nu s-a putut… Sau mai exact s-a putut, dar nu s-a vrut… Cam așa arată viața mea acum… Aici, la țară, cu mama, cu vecinii, cu ai mei”.

Povești cu Galbeni la liga a patra. „Am vrut să bag arbitrul în portbagaj! N-am mai rezistat la atâta hoție!”

Provocare. Dar mingea o mai bați, Vasile? „Ce vorbă-i asta? Joc și acum la Galbeni. În liga a patra! Sunt două serii aici în Bacău, nu avem pretenții de promovare, dar ne simțim bine. Antrenor e Vasile Șoiman, fostul mare fotbalist, iar eu trag cu ai mei. Cu Gireadă, cu Giani Căpușă! Păi dacă vedeți ce sprinturi bagă Giani la vârsta asta… Și acum ar avea loc printre ăștia de astăzi! Ce meciuri și ce fotbal e la liga a patra!

S-a mai deschis o cutie de povestiri. „Mamă, mamă, ce ne fură unii când nu pot să ne bată! Păi în toamna asta, au prelungit un meci vreo 10 minute până ne-au dat gol. Ne-au bătut cu 2-1. Așa nervi aveam că am vrut să bag arbitrul în portbagaj. Nu mai rezistam la atâta hoție! Dar și ăsta e farmecul fotbalului la sat, în județ…

Halagian, omul care juca poker cu Sechelariu cu banii de amenzi ai băieților

Minus 5 grade afară! Se lasă seara. „Să vă mai spun una și cu Halagian, că mie tare mi-a plăcut de el. Nu ne-a tras de urechi nici când ne prindea fumând în autocar… Făcuse un sistem de prime și amenzi cu noi. Ne dădea de la el din buzunar 100 de dolari primă la victorie, iar noi îi plăteam 50 de dolari amendă când luam bătaie. Ne cam codeam noi când era de dat bani, dar îi plăteam. O dată ne-a făcut mare gălăgie să-i dăm mai repede amenzile… Nu știam noi de ce era așa agitat… I-am dat banii și am aflat câteva zile mai târziu… Îi trebuiau urgent pentru că avea partidă de poker cu regretatul Sechelariu… Celebrele lor partide de poker, unde Sechelariu mai și pierdea jucători… Mai ales în fața lui Pinalty de la Piatra Neamț”. Ce povești! Ce ger!

„Nu a rămas nicio zgârietură. Nimic! Ca și cum nu mi-aș fi rupt piciorul!”

Vrem să vedem și cum arată piciorul drept. Cicatricea. Amintirea. „Nu mai există așa ceva. Nu am nimic. După ce m-am recuperat era ca și cum nu mi-aș fi rupt piciorul! Nimic, nimic, nicio zgârietură măcar… Și nici frică nu am avut până m-am retras în 2005. Am pus piciorul la minge la fel ca și înainte. Cum îl pun și acum cât mai joc… Și mai joc… Că-mi place fotbalul. Iar după meci stăm cu băieții și mai bem o bere, mai tăiem un porc, mai tăiem o oaie… Trăim…” File de poveste, de viață reală. Semnat: Vasile Marcel Ardeleanu.

Vasile Ardeleanu, omul nenorocit de „Fiara” Marius Lăcătuș în Ghencea acum 20 de ani, s-a ascuns în Moldova la doar 45 de ani! Foto (3)
Vasile Ardeleanu arată piciorul pe care i l-a rupt Marius Lăcătuş
  • 1 an a stat pe bară Vasile Ardeleanu după drama din aprilie 1999, dublă fractură transversală de tibie și peroneu cu rupere de ligamente
  • 120 de kilograme este greutatea la care a ajuns Vasile imediat după operație. Înainte să revină pe gazon, în 2000, a dat jos 40 de kilograme într-o lună: „Nu-mi dădeau să mănânc decât carne fiartă… Nici măcar un pahar de bere!”

 

 

 

Îți place NOUL FANATIK.RO? Citește AICI ȘTIREA MOMENTULUI!
Închide ×

FANATIK.RO utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a FANATIK.RO cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie.

Am înțeles