Vasile Muraru împlinește 66 de ani. Actorul, dezvăluiri intime: ”M-a lăsat în fundul gol și m-a scos în stradă”

Celebrul actor Vasile Muraru ne povestește cum a fost când l-a întâlnit prima dată pe viitorul lui coleg Nae Lăzărescu și cum reușește, împreună cu soția, să aplaneze conflictele din familie.

Vasile Muraru a împlinit 66 de ani!

Vasile Muraru împlinește astăzi, 14 noiembrie, 66 de ani. Celebrul actor care, timp de 25 de de ani, a jucat alături de Nae Lăzărescu, își amintește cum și-a cunoscut viitorul coleg și prieten, într-un interviu exclusiv pentru FANATIK.RO.

Vasile Muraru ne povestește despre copilărie și cum a fost dat afară din curte de mama lui, în fundul gol și cât de repede a devenit la liceu din timid un adevărat lider. Aflăm cum a câștigat Vasile Muraru primii bani, 19 lei, și care este secretul căsniciei lui.

Celebrul actor ne spune când a câștigat și cei mai mulți bani la Loto, cât de mult s-a rugat să nu intre primul an la teatru ca să prindă loc la clasa lui Dem Rădulescu și cum a luat nota 1 la un examen pentru că i-a suflat unui coleg.

Digi24.ro

Misterul unei crime a fost elucidat după 56 de ani. Cum s-a dat de gol autorul care nu a fost niciodată suspect în caz

Vasile Muraru, la 66 de ani: ”M-am bucurat de ei”

La mulți ani, împliniți 66 de ani ani. Au trecut repede sau v-ați bucurat de fiecare an în parte?

-M-am bucurat de ei, dar au trecut foarte repede. M-am și bucurat m-am și întristat pentru că asta e viața, nu e numai soare, sunt toate anotimpurile.

Dacă v-ați întâlni cu Vasile cel mic, ce i-ați spune acum?

-Să își urmeze drumul, să-l ajute Dumnezeu să meargă pe drumul pe care și l-a propus, să-și urmeze gândurile și visurile.

Aveți vreun vis pe care nu vi l-ați îndeplinit încă?

-Cam ce mi-am pus în cap am realizat. Îmi doresc să fiu sănătos, să fie pace că-n rest le facem pe toate.

Digisport.ro

Transformarea Serenei Williams, la 18 luni de la retragere. A anunțat că vrea să intre în alt sport

Amintiri de neuitat cu mama sa! Pedeapsa rușinoasă: “M-a scos în stradă”

Cum a fost copilăria dvs? 

-Am avut o copilărie idilică, o frumusețe, cu animale, cu cai, cu joacă non stop, aveam apa lângă noi și ne scăldăm mereu, făceam tot felul de năzbâtii. Țin minte că m-a lăsat mama să am grijă de bobocii de rață și eu m-am dus la scăldat. Am uitat de ei, au stat în soare, a venit și ploaia. Când a venit mama eram cu ei în sân și-i ‘revitalizam’. Ca ‘premiu’ m-a lăsat în fundul gol și m-a scos în stradă.

Aveam o vie și am venit într-o zi cu colegii de la școală, îmbrăcați frumos în uniforme. N-am vrut să intrăm pe poartă, ci ne-am băgat pe sub gard de unde am ieșit murdari de lut. Ce să fac, prima dată ne-am dus să facem rost de struguri.

Vasile Muraru la liceu: “La început am fost timid apoi am devenit lider”

Vă mai aduceți aminte de perioada liceului?

-A fost una din cele mai frumoase perioade din viața mea, pentru că a fost prima dată când mă duceam în oraș. În rest mergeam numai cu căruțele, duminica, la marginea orașului, doar treceam pe lângă Piatra Neamț. La început am fost timid, apoi am devenit o persoană cunoscută deoarece învățasem să imit toți actorii. Aveam prieteni bazați la liceu, adică aveam ‘spate’, la final am ajuns să fiu lider. Mai plecam de la școală să ne distrăm.

Ați copiat vreodată la vreun examen?

-Nu am copiat, dar am suflat la un examen, m-a prins profesorul și am luat nota 1.

“Eu aveam statut special, voiam să mă fac actor”

De ce teatru?

-Pentru că de la vârsta de 6 ani, când venea caravana cinematografică în sat cu filme, nu lipseam de la niciun spectacol. Țin minte că prima dată am văzut un basm rusesc și am spus că asta vreau să mă fac, actor. De la vârsta de 6 ani citeam, mă trimitea mama cu vaca la păscut, îmi luam cărțile și toată ziua citeam.

Când eram mic nu aveam nici radio, iar abia prin ’67 am avut televizor, frigider și mașină de spălat. Când am ajuns la liceu am mers la Teatrul Tineretului unde am văzut ‘Valentin și Valentina’. Ușor, ușor, cu imitațiile pe care le făceam, un coleg m-a prezentat lui Dinu Manolache. M-a luat și m-a dus la Alexandru Lazăr, un om de teatru extraordinar. Eram în clasa a 10-a. Am început pregătirea, mi-au dat un repertoriu ca să pot da la teatru. Clasa noastră era de chimie-biologie, toate fetele au dat la farmacie și medicină numai eu aveam statut special, voiam să mă fac actor.

“Seara luam aplauze, dimineața la 5 jumate dădeam cu cârpa printre paturi”

Și ați intrat din prima?

-Nu am intrat din prima, și asta tot datorită mie care m-am rugat la Dumnezeu să pic la Bibanu’ în clasă. Am vrut neapărat la clasa lui Dem Rădulescu. Am picat, am făcut armata și jucam. Seara luam aplauze, dimineața la 5 jumate dădeam cu cârpa printre paturi.

Ce e mai greu de jucat, comedia sau drama?

-Depinde cum realizezi personajul. La teatrul de revista contactul cu publicul este imediat, la teatrul de proză ai timp să te desfășori în 3 sau 4 acte, până la final tot reușești să-i convingi. Idea este că la Revistă trebuie să îi cucerești din primul moment.

Întâlnirea cu Nae Lăzărescu: “Primul om cu care m-am întâlnit în drum spre biroul directorului a fost Nae”

Cum v-ați cunoscut cu Nae Lăzărescu?

-Fusesem la Cassandra pentru spectacolele de absolvire. Au venit directorii de teatru și eu m-am dus la Comedie. Acolo directorul mi-a spus că veniseră și cei de la Revistă. Primul om cu care m-am întâlnit în drum spre biroul directorului a fost Nae Lăzărescu, pe care îl imitam de mult.

Am jucat un spectacol, ne-a pus Dinescu să facem unul împreună, și așa am devenit un nou cuplu pe Calea Victoriei. Eu voiam să fac film, nu teatru, dar, după Revoluție, Bițu Fălticineanu a decis să facă un spectacol și m-a chemat și pe mine. A venit și Nae și așa am rămas împreună.

Vasile Muraru despre ‘jumătatea’ lui: “Nae era mai boem, a trebuit să iau frâiele în mâini ca să facem treabă”

Cum ați decis să rămâneți împreună 25 de ani?

-Nae era mai boem, într-o zi am pus eu mâna pe frâie și am făcut treabă. Dacă mergeam de 100 de ori la Târgoviște, Nae nu știa cum să ajungă niciodată la Casa de cultură, dar dacă îl întrebai un text pe care-l citise când era mic, îl știa imediat pe de rost. Nu am fost niciodată apropiați cu familiie, nu cred că am prins un singur Revelion împreună. În rest eram numai în mașină, în turnee, la aveam pe ale noastre.

Vă mai aduceți aminte o întâmplare de pe scenă?

-Eram într-un spectacol și improvizam, băgăm de la noi tot felul de întâmplări doar că era imediat după Revoluție. Eram la final de spectacol și am făcut o glumă că s-a adunat lumea la intrarea în teatru și vrea să intre peste noi. Militarii, care erau sus și se uitau la noi, au sărit și au alergat pe scări să păzească teatrul de revoluționari.

Primii bani câștigați: “Am primit 19 lei și mi-am luat napolitane”

Când ați câștigat primii bani? Mai țineți minte ce v-ați luat cu ei?

-Primii bani i-am câștigat la Negrești, când am făcut o trupă la liceu și am câștigat 19 lei, partea mea. Colegii mei au plecat pe Ceahlău și au mers 14 km pe jos până acasă și mi-am luat niște napolitane.

Vasile Muraru despre căsnicie: “Soția mă atenționa că nu suntem pe scenă”

Sunteți însurat din ’79. Care este secretul unei căsnicii de durată? Când apar conflicte, cum treceți peste ele?

-Am avut noroc cu o soție deosebită, care a stat mai mult acasă cu copiii. Eu am fost mai mereu plecat, mai ales după Revoluție, veneam o dată la 10 zile acasă ca să joc la teatru. Vara stăteam mai mult împreună. Într-o căsnicie nu e numai soare și vreme bună, apar tot felul de discuții. Dar dacă există înțelegere și vorbe bune poți să treci peste orice. Familia și copiii trebuie să primeze. Când ne certam mai încercam să fac uz de talentul meu actoricesc, iar soția îmi spunea că nu sunt pe scenă și mă întreba dacă e cazul să-și ia bilet la ‘reprezentație’.

Cum este tatăl Vasile Muraru? Când erau Sânziana și Costin mici erați mai permisiv sau mai sever?

-Tot timpul am căutat să fiu lângă soție și copii. Trebuie să recunosc că ea s-a ocupat de copii, eu mai mult cu dusul la școală sau la alte activități. Nu am fost sever niciodată, Doamne Ferește, și ei au înțeles. Când erau mici făceau tot felul de năzbâtii, dar nu foarte grave.

Care a fost cel mai greu moment din viața dvs? Ce ați simțit, cum ați reușit să mergeți mai departe?

-Când au început să plece bunica, bunicul, apoi tata. A trebuit să merg mai departe, m-am luat cu treabă și am realizat că viața merge înainte, iar timpul trece foarte repede.

“Orice ai face, lumea tot nemulțumită va fi”

Ce ați face dacă ați fi, pentru o zi, președinte?

-Orice ai face, lumea tot nemulțumită va fi. Este o funcție grea care implică anumite obligații de interes național, nu exagerat dar cât de cât îți trebuie suflet pentru poporul român. Este ceva cam imposibil de realizat.

Credeți în horoscop? Citiți vreo rubrica din ziar?

-Nu am crezut niciodată, dar știu cum sunt zodiile, mai ales despre zodia mea, Scorpion. În mare parte știu și despre celelalte zodii.

Ați jucat vreodată la loto?

-Am avut perioade în care am jucat, dar la amatori, nu la profesioniști. Am și câștigat de câteva ori, cel mai mult țin minte că am câștigat 300 de lei băgând 45 de lei.

Dacă ați putea, ce greșeli din trecut ați încerca să reparați?

-Aș repara greșelile de comportament. Îmi amintesc că mai făceam mofturi cu părinții, eram un alintat. Atunci nu am realizat, nici în adolescență. Aș sta mai mult cu familia, cu copiii pentru că timpul trece și este cel mai mare dușman al omului.

Ce proiecte mai aveți până la finalul anului?

-Cu Valentina Fătu am deja 8 ani de când lucrez, am realizat în toamnă un spectacol nou, am schimbat toate reprezentarea la scenă, am modernizat cu leduri, parcă suntem la Las Vegas. Pregătim următoarea premieră, ‘Grădina cu zâmbete’, de la începutul anului. Mă bucur pentru cuplul cu Valentina, am fost primiți bine de public.

“Vasile, oricât de bun ar fi un bărbat, cred că ar trebui să faci un cuplu cu o femeie”

Ce fel de om este Valentina Fătu?

-Oamenii mi-au zis: ”Bă, Vasile, oricât de bun ar fi un bărbat, lumea tot nu-l va primi cum trebuie, așa că ar trebui să faci un cuplu cu o femeie”. Am primit diverse propuneri, dar eu o aveam deja în gând pe Valentina, mai jucasem cu ea. Nu știam însă că are atâtea calități, nu știam că știe să se implice în realizarea spectacolelor, că scrie atât de bine, este un om de teatru complet. Am întrebat-o dacă vrea, am lăsat-o să se gândească și a ieșit un cuplu minunat.