În episodul 89 al seriei „Olimpicii României” ne amintim de performanțele obținute de Vasile Tiță, unul dintre cei mai importanți pugiliști români. El a câștigat prima medalie olimpică la box a României, argint la Jocurile Olimpice din 1952.
S-a născut pe data de 21 februarie 1928 la București și între 1951 și 1957 a fost de șapte ori consecutiv campion național al României la box. Pe plan internațional, cea mai mare performanță avea să o obțină în 1952.
A participat la Jocurile Olimpice de la Helsinki, prima competiție majoră a carierei. Avea să ajungă până în finala turneului de box, reușind să aducă prima medalie din istoria boxului românesc la Jocurile Olimpice.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2021/06/delegatia-romaniei-la-helsinki-1952.jpg)
În prima rundă l-a învins pe William Bernard Tynan Duggan din Irlanda, iar în runda a doua a trecut în runda a doua de brazilianul Nelson de Paula Andrade. În sferturile de finală avea să vină și primul KO, cu italianul Walter Sentimenti.
Vasile Tiță a continuat șirul victoriilor cu Boris Nikolov din Bulgaria, pe care l-a învins în penultimul act prin decizie unanimă. Singurul pugilist prea tare pentru Tiță a fost atunci Floyd Patterson din Statele Unite. Americanul a învins prin knockout.
Însă, boxul românesc a început să conteze atunci la Jocurile Olimpice. Vasile Tiță a adus argintul, iar tot atunci Gheorghe Fiat reușea o medalie de bronz în concursul de la categoria 61 de kilograme. Patru ani mai târziu venea primul și singurul aur olimpic românesc la JO, câștigat de Nicolae Linca.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2021/06/vasile-tita-pe-podiumul-olimpic-scaled.jpg)
Supranumit, „Prințul din Obor”, Vasile Tiță a povestit peste ani în „Sportul Popular” întâlnirea din finala olimpică împotriva lui Floyd Patterson, cel care avea să devină un star internațional, un star al profesioniștilor:
„Am început lupta cu prudenţă, cu teamă chiar, recunosc, dar nici Patterson nu părea dispus să rişte. Studiul durând prea mult, ni s-a dat câte un avertisment pentru lipsă de combativitate. Şi atunci a început, practic, lupta care nu a durat nici 20 de secunde.
Lovit năprasnic la arcadă, am abandonat, mulţumindu-mă cu medalia de argint. Mai mult, oricum, nu puteam obţine. În schimb, mi-aş fi pus în pericol sănătatea”.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2021/06/vas.jpg)
Ultimii 10 ani ai vieții au fost dificili pentru Vasile Tiță. Din 2003 a fost nevoit din nou să lupte, de această dată cu boala Alzheimer. Și a făcut-o timp de 10 ani.
Vasile Tiță s-a stins pe 24 iunie 2013 la București, la vârsta de 85 de ani.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2021/06/vasile-tita-in-ultimii-ani-de-viata.jpg)