”Vedeam cum îmi ţâşneşte sângele pe perete!” Poveşti terifiante din comunism. Experimentul Piteşti

SPECIAL FANATIK
Robert Cristea   
în HotNews
02/12/2020, 07:00
”Vedeam cum îmi ţâşneşte sângele pe perete!” Poveşti terifiante din comunism. Experimentul Piteşti SPECIAL FANATIK
Iadul din comunism: Experimentul Pitești. Foto: colaj Facebook

Experimentul Pitești: iad în comunism. Se spune că timpul vindecă totul, dar sunt anumite episoade din istoria omenirii care nu pot fi șterse oricâte decenii ar trece. Evenimentele petrecute în penitenciarul Pitești au arătat cât de hâd și grotesc poate fi comportamentul uman. FANATIK îți spune una din cele mai tulburătoare povești din trecutul acestui popor.

Fenomenul sau experimentul Pitești a reprezentat o operațiune de ”reeducare” ce consta în distrugerea psihică a individului. Această bucată întunecată din istorie s-a petrecut sub autorizația autorităților comuniste în perioada anilor 1949-1952 la închisoare din Pitești.

Scopul experimentului a fost alungarea convingerilor și ideilor politice și religioase pe care le aveau deținuții. Se căuta alterarea personalității până la punctul obedienței și supunerii absolute. Deținuții erau torturați în moduri inimaginabile. Pentru a scăpa de chinuri erau forțați să devină călăi.

Experimentul Pitești: Tortură în comunism. Deținuții erau umiliți

Foto: colaj Facebook

Numărul celor care au fost chinuiți în penitenciarul Pitești se apropie de 5000 de persoane. A fost cel mai mare și cel mai dur program de spălare a creierului prin tortură din blocul de Est.

Deținuții, considerați dușmani ai sistemului, erau bătuți regulat și apoi siliți să se tortureze reciproc. Erau fortați să participe la sesiuni de instruire politică despre istoria Partidului Comunist Sovietic. Aceste sesiuni erau acompaniate de abuzuri fizice. Obiectivul final era ca victima să cedeze psihic, transformându-se într-un supus care se dedică total regimului comunist.

Pe lângă violența fizică, cei prinși în experimentul Pitești erau obligați să facă diferite munci umilitoare. Tortura nu avea limite. Erau puși să curețe podeaua cu o cârpă ținută între dinți. Cei care abia soseau erau loviți în timpul somnului ca să nu poată să doarmă. Masa era servită în farfurii murdare lăsate pe podea, iar deținuții erau legați cu mâinile la spate.

Foto: Facebook

Unele din relatări indică și mai mult fiara din om. Ne arată cât de sinistru, abject și ticălos poate fi comportamentul uman în anumite situații. În cadrul experimentul Pitești, cei care se împotriveau sistemului trebuiau să mănânce fecale sau erau băgați cu capul în găleți cu urină.

Iadul din comunism: Experimentul Pitești. Etapele demascării

Foto: colaj Facebook

Cei închiși în penitenciarul groazei erau obligați să-și facă demascarea. Aceasta avea mai multe faze: externă, internă, publică și finală. În prima etapă erau forțați să furnizeze informații despre oameni aflați în libertate pentru a se putea face alte arestări.

Urma demascarea internă în care trebuiau să divulge informații despre colegii din penitenciar care se opun sistemului. Astfel, persoane care se cunoșteau sau chiar prieteni erau scoși în fața tuturor și forțați să se pălmuiască până la epuizare.

Faza a patra: Deținutul devine torționar pentru a scăpa de bătaie. Iad în comunism, experimentul Pitești

După demascarea externă și cea internă, urma ”demascarea publică”. Deținutul trebuia să renunțe la orice valori personale, pasiuni, dorinţe sau ideal propriu. Renunța la familie, rude, prieteni și la credința în Dumnezeu. Într-una din poveștile ”iadului din comunsim” este menționat faptul că deținuții credincioși erau îmbrăcați ca Iisus, iar ceilalți colegi erau obligați să-i insulte.

În ultima fază a demascării, cei închiși la penitenciarul din Pitești erau forțați să conducă procesul de reeducare al celor mai buni prieteni. Deveneau astfel torționari și procesul de transformare era complet.

Ce spun foștii deținuți? ”Vedeam cum îmi ţâşneşte sângele pe perete. Îmi puneam întrebarea: E sângele meu?”

 „Am constatat că dacă nu te gândeşti sau nu reacţionezi la bătaia pe care o primeşti traversezi cu mult mai multă uşurinţă bătaia. Adică mă gândeam la altceva, nu mă gândeam că se dă în mine. De exemplu, vedeam cum îmi ţâşneşte sângele pe perete. Îmi puneam întrebarea: E sângele meu? Dar primeam imediat o a doua lovitură şi confirmarea că e sângele meu. Dar bătea mai departe. Da, da, mai durează”, spunea Emil Sebeşan, fost deținut politic, conform Digi24.

”Reeducarea era făcută așa: te batea să spui ce n-ai spus la Securitate. Te confrunta cu alții. După aia venea sa te pună să-l ajuți, ia stai și tu cu bandiții ăștia și spune-ne și nouă. Cine nu reușea la proba asta se mergea cu bătaia mai departe. Te laga, îți ridica genunchii cu o rangă, te punea pe două mese, te ridica cu o sfoară și trăgea așa ca să fie tălpile sus și te bătea la tălpi cu ranga și apoi mai sus și peste fund până te înnebunea”, declara Gelu Gheorghiu pentru ProTV.

Majoritatea deținuților din penitenciarul de la Pitești erau legionari. Alături de ei se găseau și naţional-ţărănişti, liberali sau evrei sioniști ce fuseseră reținuți de către Securitate. Erau și foarte mulți studenți. Deținuții erau împărțiți în patru categorii. În prima intrau cei reținuți fără sentință judecătorească. În a doua se regăseau cei condamnați pentru delicte minore. În următoarea categorie erau „dușmanii mai mici ai regimului”. În fine, în cea de-a patra categorie intrau opozanții convinși ai comunismului.

Prost hrăniți și ținuți în condiții degradante și nesanitare, deținuții nu aveau permisiunea să aibă contact cu lumea exterioară. Erau forțați să-și acopere ochii în momentele rare când ieșeau din celule.

 „Trebuia tu să te autodemaşti, să spui toate păcatele dacă le aveai sau nu le aveai. Şi mai mult: să fabulezi. Asta era cel mai important, să fabulezi. Şi să spui despre părinţi că au fost… să spui despre prieteni că au fost… despre cunoştinţe, despre fete că erau depravate, că erau în fel şi chip. S-a dat o amploare nemaipomenită, încât într-adevăr nu mai ştiai care o fi adevărul”, povestea pentru Digi24, Nicolae Purcărea (fost deținut politic).

Foto: Colaj Facebook

Iadul din comunism: Experimentul Pitești. În mai 1951 tortura a fost oprită după ce informațiile trecuseră de zidurile închisorii din Pitești și ajunseseră în Occident. Era pătată imaginea regimului comunist. De asemenea, luptele de putere de la vârful PCR au dus la înlocuirea ministrului de Interne, Teohari Georgescu, cu Alexandru Drăghici. S-a decis că Eugen Ţurcanu este ţapul ispăşitor.

A fost forţat să declare că a făcut totul în calitatea sa de legionar. S-a considerat că acesta voia să compromită regimul comunist al Republicii Populare Române. A fost condamnat la moarte în urma unui proces cu uşile închise. A fost executat la 17 decembrie 1954.

În total au fost condamnați la moarte 22 de inculpați, dintre care 16 au fost uciși la închisoarea Jilava în decembrie 1954. Țurcanu a fost numit responsabil pentru uciderea a 30 de deținuți și pentru abuzurile exercitate asupra altor 780.

În Experimentul Pitești au murit în urma torturilor la care au fost supuși, între 100 și 200 de deținuți. Numărul real nu este cunoscut pentru că era falsificată cauza morții în certificatul de deces.

Foto: Facebook

În interiorul fostului penitenciar s-a deschis un muzeu memorial în amintirea persoanelor care au suferit sau care şi-au pierdut viata în închisorile comuniste.

Închide ×