Actorul Silviu Mircescu, vedeta din Clanul, nu a spus nimănui atunci când a decis să dea la actorie. Ne povestește când și-a făcut primul tatuaj și recunoaște că a fost un rebel.
Silviu Mircescu, vedeta din Clanul, împlinește astăzi 35 de ani. Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK ne vorbește despre regretele lui și ne spune ce-și dorește, cu adevărat, de ziua lui. Silviu Mircescu ne dezvăluie detalii neștiute despre perioada adolescenței și mărturisește că nici azi nu știe cum de s-a făcut actor.
La mulți ani, Silviu. Sincer, ce-ți dorești cel mai mult de ziua ta?
-Mulțumesc foarte mult pentru urări! Îmi doresc să rămân același pe tot parcursul meu pe acest pământ.
Cum îți petreceai ziua în copilărie? Ce cadouri primeai de la părinții tăi?
-Îmi făceam ziua de naștere cu vecinii și prietenii în clasica petrecere acasă. Primeam tot felul de cadouri. Sincer nu-mi aduc aminte, dar erau alte vremuri și eram recunoscători pentru orice primeam. Și eram fericiți!
Mama îți pregatea tortul tău preferat?
-Mama, bineînțeles, îmi făcea și îmi face și în ziua de astăzi tortul meu preferat, de ciocolată.
Care simți că este cea mai mare realizare a ta în acești 35 de ani pe care-i împlinești?
-Cea mai mare realizare, până la acești 35 de ani, e copilul meu. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru minunea pe care mi-a oferit-o! Și că e sănătos și deștept și toate cele.
Cum erai la 18 de ani și cum ești azi? Ce simți că ai câștigat și ce ai pierdut în tot acest timp?
-Mi-am pierdut bucuria cu care trăiam la 18 ani pentru că m-am maturizat foarte mult. Am foarte multe pe care trebuie să le fac, responsabilități și am uitat să mă mai gândesc și la mine…
Cum te simți în echipa Clanul? De cine ești cel mai apropiat sufletește?
–În echipa Clanul sunt apropiat sufletește de absolut toată lumea! Începând cu oamenii din spatele camerelor, producători și bineînțeles colegii actori. Clanul înseamnă FAMILIE.
O întamplare haioasă sau mai puțin haioasă de la filmări îți amintești?
-Au fost foarte haioase secvențele din dubă când eu eram la volan și colegii în spate. Nu vreți să știți ce se întâmpla când puneam frână (râde, n. red.).
De ce teatru? Când ai decis că asta e calea pe care vrei s-o urmezi?
-Nu știu nici în ziua de astăzi de ce teatru… Nu eu am ales, el m-a ales pe mine. Ăsta mi-a fost drumul. Eu doar fac pe cât posibil în fiecare zi să nu-mi dezamăgesc destinul! Sper eu ca îmi iese, asta numai voi puteți să decideți.
Ce au spus ai tăi cand i-ai anunțat că vrei să devii actor?
-N-am anunțat pe nimeni la început. Am dat pe ascuns. Am vrut să văd dacă sunt făcut pentru asta și iată ca o fac de 15 ani!
Când ai simțit cea mai mare bucurie, profesional vorbind? Dar cea mai mare dezamăgire?
-Bucurii am avut multe de-a lungul carierei. La fiecare premieră de spectacol, la fiecare serial făcut, la fiecare film făcut. Fiecare probă luată pentru un proiect, fie televiziune, fie teatru sau cinema. Dar cea mai mare dintre toate a fost în momentul în care am fost angajat la Teatrul Național București.
Ce rol simți că ți se potrivește mai bine, cel de good guy sau de bad guy?
-Pot să le fac foarte bine pe amândouă. Dar recunosc ca îmi place mai mult să fiu rolul negativ! ( râde, n. red).
Îți mai aduci aminte când ai cunoscut-o pe soția ta? Cine pe cine a cucerit?
-Am invitat-o la un spectacol de-al meu. Așa ne-am cunoscut. De aici trageți voi concluziile.
Cum este tăticul Silviu? Relaxat, mai panicat?
-Tăticul Silviu s-a născut să fie tătic. Îmi vine mănușă rolul ăsta. Mă bucur de el în fiecare zi!
Care este activitatea preferată pe care o faci cu fiul tău?
-Plecăm cu orele și uităm să ne mai întoarcem acasă!
Ce îți mai aduci aminte din perioada liceului? Erai cel mai timid sau cel mai rebel?
-În perioada liceului eram cel mai rebel. De mic am cochetat cu partea artistică. De mic mi-am făcut tatuaje, purtam cercei în ambele urechi, aveam tot timpul un element în plus față de ce se cerea la uniforma școlii.
Dar mulțumită directoarei mele eram lăsat în pace. Asta pentru că-mi făceam treaba foarte bine la festivalurile de teatru, muzică sau dans.
Mai ții minte când ai câștigat primii bani? Și pe ce i-ai cheltuit?
-Primii bani pe care i-am câștigat, și asta mă refer din meseria de actor, au fost de la o reclamă în anul întâi. Din ei mi-am cumpărat niște haine de om normal pentru că aveam numai oversized (râde, n. red.).
Îți mai aduci aminte când ți-ai facut primul tatuaj? Câte ai acum?
-Mi-am făcut primul tatuaj pe la 17 ani, un tribal, în cartier cu băieții. Am foarte multe. Nu le știu numărul.
Îți place să gătesti? Care sunt preparatele care-ți ies cel mai bine?
-Da, gătesc. Ouă în toate felurile și cel mai bine îmi ies cartofii prăjiți! Și nu glumesc!
Care a fost cel mai greu moment din viața ta?
-Cel mai greu moment din viața mea a fost când mi-am pierdut tatăl. Cu ajutorul familiei și prietenilor mei am reușit să trec peste. Bineînțeles că acolo, undeva în adâncul sufletului, a rămas rana aia care nu se va vindeca niciodată, dar timpul ne ajută să păcălim treaba asta.
Ce nu știe lumea despre tine și ai vrea să spui azi?
-Că în ciuda aparențelor sunt o persoană foarte sensibilă.
A existat vreun moment în viața ta cand celebritatea ți s-a urcat la cap?
-Nu mi s-a urcat niciodată celebritatea la cap! Nu știu ce înseamnă asta. Sunt același Silviu Mircescu, din orașul Pucioasa, care a pornit în călătoria asta grea a vieții să fie cineva, dar care nu a uitat și nu o să uite niciodată de unde a plecat!