Vești bune despre sfârșitul pandemiei. Efectele imunizării ar putea dura chiar și ani de zile

Două noi studii arată că imunitatea în fața coronavirusului durează cel puțin un an de zile și s-ar putea extinde pe întreaga durată a vieții. Noile cercetări ar trebui să liniștească temerile celor care cred că protecția va fi una de relativ scurtă durată.

Aceste două studii arată că oamenii care au trecut prin boală și s-au recuperat, iar ulterior au fost imunizați, nu vor mai avea nevoie de o doză suplimentară. În schimb, persoanele vaccinate care nu au fost infectate vor trebui să facă și această doză extra.

Celule esențiale din măduva osoasă

Ambele studii au analizat pacienți care au trecut prin boală cu aproximativ un an înainte de cercetare. Într-unul dintre aceste studii, publicat în jurnalul Nature, se arată că celule care păstrează o ”amprentă” a virusului se găsesc în număr mare în măduva osoasă. Acestea ar putea trimite la luptă anticorpi, atunci când este nevoie de ei.

Al doilea studiu este analizat în vederea publicării în același jurnal. Cercetătorii de aici au descoperit că aceste celule de memorie de tip B continuă să se dezvolte și să se întărească pentru cel puțin 12 luni după infecția inițială.

Digi24.ro

O femeie a găsit o poșetă în care erau acte, bani și telefoane lângă gara din Arad. A luat-o și acum e reținută

”Cercetările sunt în concordanță cu alte lucrări care sugerează că imunitatea dobândită de pe urma infecției sau a vaccinării este una de durată”, afirmă Scott Hensley, imunolog la University of Pennsylvania.

Studiul poate ameliora temerile cu privire la faptul că imunitatea este trecătoare. Dr. Hensley subliniază că obișnuitele coronavirusuri care cauzează răcelile clasice au mutații mult mai mari de-a lungul anilor. Astfel, protecția în fața acestora ține mai degrabă de variația virusurilor și nu de imunitate în sine.

Celulele care pot combate și alte variante ale virusului

Se pare că celulele de memorie de tip B, apărute în urma infecției cu SARS-CoV-2, care primesc și ajutorul vaccinului, sunt atât de puternice încât pot combate chiar și variante ale virusului, conform lui Michel Nussenzweigh, imunolog la Rockefeller University, conducător al studiului despre maturizarea memoriei.

Rezultatul, însă, s-ar putea să nu fie același și în cazul celor vaccinați care nu au făcut boala. Asta se întâmplă deoarece memoria imunității este, cel mai probabil, organizată diferit după imunizare, comparativ cu cea după infectării cu virusul.

Digisport.ro

FOTO Gest golănesc, fără precedent, al unui luptător către fata din ring! Ce a urmat depăștește orice imaginație

Asta înseamnă că oamenii care nu au trecut prin boală ar putea nevoie de o a treia doză de vaccin, iar dr. Nussenzweig spune că ”asta vom afla foarte, foarte curând.”

Atunci când întâlnesc un virus, celulele B produc anticorpi în cantități mari. După ce infecția acută e combătută, un număr restrâns de celule ajung în măduva oaselor, trimițând în corp, constant, cantități mici de anticorpi.

Cercetătorii conduși de Ali Ellebedy, de la Washington University, au analizat sângele a 77 de pacienți la intervale de trei luni, începând cu o lună după infectarea cu coronavirus.

Nivelul de anticorpi a scăzut rapid la patru luni după infecție și a continuat să scadă lent în următoarele luni – rezultatele sunt similare cu cele descoperite de alte studii.

Unii cercetători au considerat că această scădere e un semn de declin al imunității, dar alți experți spun că exact această scădere este necesară. Anticorpii din sânge aproape dispar după infecție, iar celulele B rămân în măduvă, gata să iasă la atac când e nevoie.

Echipa lui dr. Ellebedy a obținut mostre de măduvă de la 19 persoane, la șapte luni după infectare. În cazul a patru persoane, celulele B nu au fost detectabile, sugerând că unii oameni, chiar dacă sunt infectați, nu for avea un răspuns imun foarte puternic.

Vaccinarea sporește dramatic protecția, chiar dacă ai trecut prin boală

Asta arată că oamenii care au trecut prin boală ar trebui, totuși, să se vaccineze, pentru a beneficia de protecție.

Un studiu important din 2007 a arătat că anticorpii pot, cel puțin în teorie, să supraviețuiască decenii și poate chiar dincolo de durata de viață a unui om, sugerând prezența celulelor de memorie de tip B. Acest nou studiu, desfășurat de echipa lui dr. Ellebedy, arată o dovadă rară a existenței acestor celule.

Echipa doctorului Nussenzweig a analizat modul în care se maturizează celulele B de-a lungul timpului. Au analizat sângele a 63 de persoane ce trecuseră prin infecție cu un an înainte. Majoritatea avuseseră simptome ușoare, iar 26 aveau făcută cel puțin o doză de vaccin Moderna sau Pfizer.

Anticorpii de neutralizare, necesari pentru a preveni o reinfectare, erau la valori constante între șase și 12 luni, în vreme ce alți anticorpi, mai puțin importanți au dispărut gradual.

Pe măsură ce celulele B evoluează, anticorpii produși capătă abilitatea de a neutraliza mai multe variante ale Covid-19. Această maturizare poate rezulta dintr-un mic segment al virusului, capturat de sistemul imunitar.

La un an după infectare, capacitatea de neutralizare în cazul pacienților ce nu au fost vaccinați era mai redusă, cea mai scăzută rată fiind în cazul variantei din Africa de Sud.

Vaccinarea amplifică semnificativ nivelurile de anticorpi, confirmând rezultatele unor studii anterioare. Vaccinurile au crescut capacitatea de neutralizare de aproximativ 50 de ori.

Cu toate că unele persoane care au trecut prin boală nu doresc să se vaccineze, nu există garanții că imunitatea dobândită astfel va fi suficientă de-a lungul anilor, mai ales în cazul apariției unor noi tulpini.

Rezultatele studiului lui dr. Nussenzweig arată că oamenii trecuți prin boală și ulterior vaccinați vor avea un nivel ridicat de protecție, chiar și fără o a treia doză.

”Arată exact cum ne-am dori să arate un răspuns sănătos al celulelor B”, a declarat Marion Pepper, imunolog la University of Washington, conform nytimes.com.

Experții sunt de acord că imunitatea va arăta diferit în cazul persoanelor care nu au avut boala în trecut. Lupta împotriva unui virus real este diferită față de răspunsul la o singură proteină virală, introdusă în corp de vaccin.