Viața din ”orașele de carton” ale Dunării. Ce amintiri stârnește românilor cel mai mare șantier din istoria recentă

Lucrările la Canalul Dunăre – Marea Neagră au reprezentat unul dintre cele mai mari șantiere din istoria recentă a țării noastre. Mulți români au amintiri legate de acea perioadă și de modul de viață din așa zisele ”orașe de carton”.

Muncitorii la Canalul Dunăre – Marea Neagră, nevoiți să locuiască în ”oraș de carton”

Canalul Dunăre – Marea Neagră a fost un proiect extrem de ambițios. Pentru a prinde contur, a fost nevoie de forță de muncă umană, dispusă să sacrifice multe, printre care și stilul obișnuit de viață.

Cât timp a durat construcția acestui canal, de-a lungul său au fost create tabere de muncitori. Acestea au primit denumirea generică de ”orașe de carton” și au fost, de fapt, locul unde mulți și-au petrecut anii tinereții.

Există multe imagini care documentează procesul de construcție al Canalului Dunăre – Marea Neagră. Fotografiile stârnesc amintiri puternice persoanelor care au trăit acele vremuri deloc ușoare.

Digi24.ro

Ultima ofertă a lui Putin pentru a face pace! Ce vrea de la Zelenski

Construcția Canalului Dunăre – Marea Neagră a început din primii ani ai comunismului. Fiind un proiect măreț, finalizarea sa a durat mulți ani, mai exact, până în 1984. În tot acest timp, muncitorii au fost nevoiți să trăiască în ”orașele de carton” și să îndure condiții grele de muncă.

Cum se desfășura viața în ”orașele de carton”

Aceste așezări renumite purtau numele de ”orașe de carton” pentru că erau temporare. În ele locuiau atât muncitori, cât și deținuții care au lucrat la construcția Canalului Dunăre – Marea Neagră.

Digisport.ro

Au publicat imaginile: ”fiul secret al lui Vladimir Putin”, văzut pentru prima dată! Cum l-au numit rușii

Casele din ”orașele de carton” erau, de fapt, barăci din lemn și carton asfaltat. Materialele precare din care erau construite nu asigurat niciun fel de izolație. Cei care trăiau în aceste barăci nu aveau utilități, iar condițiile de igienă erau unele minime.

”Era un cătun uitat de Dumnezeu, numit Lebăda. Dormitoarele aveau paturi etajate, dușuri comune, iar mâncarea era oribilă. Varza murată mirosea a canal.” sau ” La Agigea am fost cazați în orășelul de carton. Ne băteam să prindem lunile de vară, combinam utilul cu plăcutul.”, sunt o parte din poveștile foștilor muncitori.

La un moment dat, Canalul a fost vizitat și de Nicolae Ceaușescu. În ciuda faptului că unii își amintesc cât de bine au dus-o în acele vremuri, sunt și români care nu pot uita câte persoane au murit îngropate de vii de pământul care s-a surpat în timpul lucrărilor la Canalul Dunăre – Marea Neagră.