Alexandra Tudor recunoaște că este blondă natural și că multă lume o întreabă dacă nu poartă lentile de contact. Chiar dacă are niște ochi superbi, nu așa l-a cucerit pe soțul ei.
Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, frumoasa jurnalistă Alexandra Tudor ne povestește despre perioada de 6 ani când nu a mai apărut pe sticlă. Aflăm cum i-a schimbat viața Sonia, fiica ei și cum a ajuns să lucreze în televiziune. Alexandra Tudor ne spune cum și-a cucerit soțul și ce înseamnă, pentru ea, să fii o persoană celebră.
Tu ai ales televiziunea sau ea pe tine?
-Mereu am spus că televiziunea m-a ales și nu eu pe ea pentru că, la 19 ani când m-am angajat prima dată într-o televiziune, nu prea știam încotro să mă îndrept. Eram anul 2 la facultate de comunicare și relații publice și habar nu aveam ce voi face după absolvire.
Așa că atunci când a venit o propunere să merg să lucrez și să învăț o meserie în TV am zis da imediat. Era o oportunitate pe care nu mulți o au. Mi-a plăcut în spatele camerelor, am văzut cum se lucrează și am rămas. Dar tot în fața camerelor cred că mi-a fost sortit să fiu.
Ai regretat vreodată alegerea făcută?
-Niciodată. Cred că un job de la 9 la 17 nu mi-ar fi potrivit. Am încercat, nu mi-a plăcut (râde, n. red.).
Profesional vorbind, când ai avut cel mai bun moment din carieră? Dar cel mai rău?
-Cred că cel mai bun moment a fost reîntoarcerea mea pe sticlă după 6 ani de pauză, când nu credeam că o să se mai întâmple. A fost un nou început și sunt recunoscătoare că s-a întâmplat asta pentru că îmi lipsea televiziunea.
Iar cel mai apăsător moment s-a petrecut în momentul în care aproape o redacție întreagă a fost disponibilizată după niște schimbări în grila de programe a postului unde lucram de 7 ani. A fost dificil pentru mine să nu îmi mai găsesc un loc nicăieri, timpul trecea și eu băteam pasul pe loc, simțeam că nu o să mă întorc în tv.
Doar că Dumnezeu avea alte planuri și mi-a trimis-o pe Sonia. Am putut să am grijă de ea în primii ani de viață fără să-mi fac griji că trebuie să mă împart între viață profesională și cea personală.
Lumea televiziunii nu e roz. De câte ori te-ai izbit de invidie, de răutate? Cum ai reușit să trăiești împreună cu lucruri mai puțin plăcute?
-Cred că depinde foarte mult cum privești problema. Dacă mă invidiază cineva înseamnă că ceva fac bine și sunt peste ceea ce sunt ei. Nu invidiază nimeni, niciodată pe cineva inferior lui.
Eu trăiesc împăcată cu răutăcioșii pentru că nu prea mă interesează ce cred alții despre mine. Mă interesează părerea familiei mele, a celor apropiați, a prietenilor, poate a unor colegi. În rest, pentru cine ar trebui să mă consum? Pentru niște oameni care nu știu mare lucru despre mine?! Ar fi inutil.
Pari o femeie calmă, calculată. Se mai întâmplă să te și enervezi?
-Calmă sunt doar în timpul jurnalului de știri pentru acolo chiar e nevoie. Nu ar fi în regulă să ți-o ia inima razna sau să ți se învârtă ideile în cap în mod haotic. E nevoie de concentrare și de control.
În restul timpului sunt un vulcan. Mă enervează foarte multe lucruri: prostia omenească, anomaliile societății, traficul, nepăsarea autorităților. Cu cât avansez în vârstă îmi dau seama că am din ce în ce mai puțină răbdare.
Dacă ar fi să ștergi ceva din trecutul tău, la ce lucru sau întâmplare ai renunța?
-La nimic. Nu am avut o viață grea astfel încât să-mi doresc să elimin vreo întâmplare. Ca să nu mai spun că trebuie să facem pace cu trecutul și să privim spre viitor.
Cum este mămica Alexandra? Cât de mult te-a schimbat Sonia?
-Cred că experiența de părinte este cea mai completă și complexă aventură din viața unui om. O experiență care îți schimbă cu timpul percepția asupra lumii și asupra propriei persoane.
Așa că și eu am devenit mai răbdătoare, dar și stresată, mai optimistă, dar și mai fricoasă în ceea ce privește viitorul. Mai calmă, dar și războinică dacă o nedreptățește cineva pe fetița mea. Practic…ca orice părinte (râde, n. red.).
Care este cel mai greu lucru cu care a trebuit să te obișnuiești, după ce ai născut?
-Cred că oricărui părinte i-a trecut prin minte această idee, că nu mai ești responsabil doar pentru propria persoană. Asta și lipsa somnului!
Ai trecut vreodată prin depresia post natală?
-Din fericire nu am trecut prin această problemă…
Îți mai aduci aminte cum l-ai cunoscut pe Dan, soțul tău? Sincer, a avut vreo șansă în fața ochilor tăi superbi?
-Sigur că îmi amintesc. Ne-am cunoscut prin intermediul unor prieteni comuni. Dar nu cred că ochii l-au dat gata ci debitul meu verbal (râde, n. red). Am vorbit multe și nevrute și cred că asta i-a plăcut la mine. Nu avea cum să se plictisească la câte lucruri îi povesteam.
Dacă se mai întâmplă să vă certați, care din voi cedează primul?
-El, pentru că e mai înțelept. Eu sunt mai încăpățânată.
Cum e soția Alexandra? Speli, gătești, dai cu aspiratorul?
-Fac de toate. Pe partea de curățenie mă mai ajută o doamna de 2 ori pe luna, dar în rest eu mă ocup de tot.
Îți place să gătești? Care sunt preparatele care-ți ies cel mai bine?
-Îmi place foarte mult să gătesc și o fac parcă dintotdeauna. Și fără modestie îți spun că toate preparatele îmi ies super gustoase. Uite, nu mă omor cu deserturile, dar fac un tiramisu de te lingi pe degete.
Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Cum ai reușit să mergi mai departe?
-Cel mai greu moment nu a venit încă și nici nu îmi doresc. Sigur, au mai fost întâmplări nefericite și a trebuit să-mi iau un timp că să diger și să-mi găsesc resursele de a trece peste.
Important este să nu rămânem ancorați în nefericire căci viață e prea scurtă și prea frumoasă ca să nu profităm de ea. Chiar și aspectele mai puțin plăcute pot aduce lecții importante de învățat.
A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a urcat la cap?
-Faptul că te recunoaște cineva pe stradă sau la supermarket nu înseamnă că ești celebru. Să fim cinstiți, în ziua de azi și dacă faci 2-3 videouri pe platformele sociale poți deveni celebru.
Nu m-am considerat niciun moment altfel decât un om care are un job în televiziune care presupune apariția în fața unor camere video.
Ești o femeie foarte frumoasă. Te-a ajutat acest lucru în viață sau te-a mai și încurcat uneori?
-Ca să fiu cinstită sigur că m-a ajutat, mai ales în domeniul asta. Oamenii vor să vadă niște chipuri plăcute când se uită la televizor. Dar dacă doar asta ai de oferit, frumusețea nu o să te ducă prea departe. Plus că devine plictisitoare când nu e atașată unei minți antrenate.
Apropo de frumusețe, de câte ori pe săptămâna se trezește cineva să te întrebe dacă ochii tăi sunt naturali sau ai lentile?
-Se mai întâmplă, da. Mai nou primesc întrebări și despre culoarea părului și la ce stylist mă aranjez. De câțiva ani încoace Vali Alexandroae se ocupă de părul meu, dar la culoare nu a umblat niciodată. E blondul meu natural.
Dacă ar fi s-o iei de la început, profesional vorbind, ce greșeală nu ai mai repeta?
-Nu aș mai fi atât de reținută. Cred că aș fi mai încrezătoare în forțele mele, mai curajoasă și ceva mai tupeistă. Regret că am fost de multe ori timidă și nu am avut încredere în mintea mea. Aș fi putut face mai multe, probabil.
Dacă te-ai întâlni acum cu Alexandra cea mică, ce sfat i-ai da?
-Să fie puternică, să aibă încredere în ea, să citească mult și să fie liniștită că o să fie bine.