Sport sângeros 3. Pentru fiul lui Zmărăndescu, viaţa e mai grea în afara „cuştii” MMA!

După ce aţi văzut în „Sport sângeros 1” cum a cîştigat fiul lui Cătălin Zmărăndescu primul titlu din cariera sa de luptător MMA (citiţi aici prima parte a interviului!), şi aţi aflat din „Sport sângeros 2” de ce a dat Mihai fotbalul pe lupte după 9 ani la Steaua şi la West Ham United (citiţi aici a doua parte a interviului!), veţi citi în continuare despre viaţa deloc comodă, deloc „în puf, cum crede toată lumea” a lui Mihai, ce-i place în afara luptelor, cu ce echipă ţine, ce maşină îşi doreşte, ce-i place cel mai mult să mănânce sau ce îşi doreşte de la… Moş Crăciun.

Cătălin Zmărăndescu explică filozofia sa de antrenor dur, de fapt filozofia sa de viaţă, cum vrea să-l sprijine în viitor pe junior, ce mâncare îi place cel mai mult şi a „desconspirat” ce îl interesează mai mult pe Mihai în afara cuştii de competiţie, de la psihologie la cine a construit, de fapt, piramidele din Egipt, de la adevăraţii conducători ai lumii la justificarea existenţei… sconcsului pe pământ!

Viaţa lui Mihai, fiul lui Cătălin Zmărăndescu, în afara cuştii MMA

Eşti un om norocos, Mihai Zmărăndescu?

Mihai: Pot să spun că da. Norocos de oameni.

Cătălin: Spune el că e norocos pentru că e un om foarte, foarte bun, dar ia întreabă-l de situaţia lui… Nu ştiu dacă o să vrea să vorbească… Eu încerc să-l ajut cât pot, dar nu e cum spun unii că mă dau banii afară din casă, nu… Ce am fost pe vremuri, am fost pe vremuri, ce sunt acuma, sunt acuma. E diferenţă totală. Mă bucur că sunt aşa acum, mă bucur că nu mai am puterea financiară dinainte, mă bucur că am devenit alt om. M-am schimbat mult, ca şi comportament, şi ca om, şi ca orice….

Nu poţi să te bucuri că puterea ta financiară a scăzut…

C: Să fiu cinstit prefer mai puţini bani şi mai multă linişte. Revenind la Mihai, trece printr-o situaţie foarte grea, o perioadă în care el îşi susţine familia… Bine, sor-sa primeşte pensia alimentară de la mine şi nu cred că este deloc mică, este 20 de milioane…

Câţi ani are?

C: 15 ani. Şi Mihai a primit aceeaşi pensie până a împlinit 18 ani, tot 20 de milioane, unul 20, unul 20, 40 de milioane pe lună nu-s chiar aşa uşor de dat… Cum nu-i simplu nici pentru Mihai penttru că el îi susţine din banii pe care-i primeşte pe lupte, îşi plăteşte antrenamentele, îşi plăteşte o grămadă de lucruri, echipament şi tot ce are nevoie. Că mai are ajutor de la prieteni de familie, care-l mai ajută, asta-i altă treabă. Uite, el îşi făcea socoteala când veneam încoace, pe drum, câţi bani poate să-şi pună deoparte, cîţi bani are nevoie ca să cumpere tot ce trebuie în casă de Crăciun, ce trebuie să plătească la nu ştiu ce meditaţii, la nu ştiu ce antrenamente…

M: Toată lumea crede că tata mă ţine în puf, cu tot ce-mi trebuie, începând de la bani până la cadouri, la viaţă personală… E, eu vreau să spun că de mic, dacă nu făceam o flotare, vorba vine o flotare că erau vreo 20, nu primeam nici cinci bani.

C: Eu i-am crescut în felul următor: Vrei lucrul ăsta? Dă-mi ceva în schimb! Dă-mi o notă bună la şcoală, la matmatică, la română, la fizică…

M: Nu zicea şi el de sport, de desen, de muzică, nuuu… (n.a. – râde)

C: Vrei să-ţi cumperi ceva, OK, spală şi tu vasele astea sau fă curăţenie în camera ta, tot timpul am vrut ceva, niciodată n-a primit nimic moca. Şi acuma, ca să înţeleagă toată lumea, Mihai nu are bursă la meci, pentru că e semipro, doar la profesioniştii există bursă la meci… Ce se întâmplă? Prietenii mei, care îl ajută ca sponsori, întotdeauna au făcut astfel încât el să plece cu ceva bani ca să poată să supravieţuiască de la meci la meci.

Digisport.ro

FOTO Au ”explodat” după ce au văzut în ce o să apară americancele la Jocurile Olimpice

Câţi bani primeşte „coach” Cătălin de la „champ” Mihai

Acum fiind mult mai aproape unul de altul, chiar dacă nu o să locuiţi împreună, o să-ţi fie mai uşor, Mihai?

C: Să-ţi spun eu: o să fie mai uşor cu antrenamentele, o să pot să-l ajut cu antrenamentele, dar el ştie un lucru, eu lui Mihai nu-i dau un cent în plus faţă de ceea ce merită. Tot ceea ce câştigă el trebuie să ştie să managerieze. Am încercat să-l ajut cu sponsori în Anglia, în România eu nu mai am prieteni cine ştie ce, nu ştiu dacă va vrea vreunul să fie sponsorul lui. El va trebui să-şi managerieze ce câştigă de la meci la meci ca să poată să supravieţuiască. Să-ţi spun ceva: totuşi Mihai, indiferent de cheltuielile pe care le are, reuşeşte să-şi pună bani deoparte şi asta mă bucură foarte tare. Pentru că visul lui este să-şi ia o casă. Eu nu pot să-l ajut cu asta, din păcate…

Orice tânăr, până la casă îşi doreşte o maşină…

C. Nu vrea maşină, el vrea o casă. El vrea o casă care să fie a lui. Cu timpul, eu zic că dacă dă Dumnezeu şi merge în ritmul ăsta, va avea şi casa lui. Pe mine m-a surprins de vreo două ori după meciuri, când s-a văzut cu banii în mână mi-a zis: „Coach, care este bonusul tău?”. Zic: „Poftim?”. Şi i-am spus în felul următor: „Pentru mine absolut nimic. Câştigă tu zeci de mii, sute de mii şi după aia mai vorbim”. Eu nici în contractul lui, pe care l-am făcut eu, nu m-am trecut ca parte care să ia comision, nu am de ce. Ce vreau eu este să ajungă mai bun ca mine, cel mai bun în lumea asta. De aceea la orele de antrenament, în sală, nu este altceva decât un elev, nu există să-mi spună mie în sală „tată”, păi cum să-mi spună aşa?!, eu şi pentru el sunt „Dom’ profesor”, sau „Coach”. Şi pentru mine a fost greu, o perioadă destul de neplăcută, nouă ani şi mai bine de la divorţ, în care mi-a fost greu să am grijă de ei, fosta soţie n-a prea acceptat chestia asta, cât am putut am făcut. N-am întors spatele, n-am zis că nu plătesc pensia alimentară, am plătit-o, n-am zis să o înjumătăţesc, mulţi ziceau că sunt nebun să plătesc 40 de milioane, dar au fost copii mei şi dacă aş avea o sută de copii aş plăti pentru toţi…

Program de „vis”! …Urât: şcoală, meditaţii, antrenament, studiu. Şi de la capăt…

În afară de antrenamente, Mihai, mai ai timp şi de altceva? Ai doar 18 ani… nu 45… ca nu spun cine…

M: Nu, programul meu e clar, nu am momente libere. Aaaa, prieteni da, am prieteni… pe care-i am de zece ani, sunt singurii mei prieteni şi nu ştiu dacă o să-mi mai fac de acum încolo alţii, pentru că pentru mine un prieten înseamnă un frate…

C: Au crescut împreună, au fost alături de el de când era un nimeni, un zero, nu au venit acum să-l pupe-n cur, Doamne iartă-mă!, că a ajuns nu ştiu ce…

M: La ei o să ţin mereu şi o să-i respect cum mă respectă şi ei pe mine. Respectul ăsta o să-l am pentru toţi care au fost alături de mine de când nu eram nimic din ce încep să fiu.

Dar de şcoală ai timp? Ai terminat liceul?

M: Da, de şcoală am timp, mai am un an de liceu, la Chiajna învăţ, mai am bacul. Am noroc că am profesori care mă înţeleg şi mă menajează că nu prea am timp să ajung la şcoală, dar şi când mă duc la şcoală trebuie să învăţ totul din urmă, cap-coadă… Trebuie să stau şi noaptea, după antrenament. Că asta voiam să spun, programul meu e strict, clar: mă duc la liceu, mă duc acasă, mănânc ceva, mă duc la meditaţii, după care mă duc la antrenament, apoi acasă, unde trebuie să învăţ pentru la şcoala a doua zi, când o iau de la capăt. Doar în weekend mă mai duc la un prieten, mai ieşim pe afară…

„Cum s-a format sconcsul şi ce caută el pe pământ?”

Ce te realaxează cel mai mult?

M: Să citesc…

C: Ştii ce citeşte mai nou? Psihologie, cărţi de psihologie. De fapt abia a terminat-o, ultima s-a numit aşa: „Cum să intri în mintea adversarului”. Vrei să-ţi spun ce am discutat pe drum spre ţară, în maşină? Secretele piramidelor egiptene. Piramida maiaşă de la Chichén Itzá, politica mondială, atât cât ne pricepem că nu suntem experţi, cine conduce, de fapt lumea…

Şi la ce concluzie aţi ajuns? Cine conduce lumea?

C: E clar că sunt organizaţii mai puternice decât orice stat, sunt persoane puternice  peste orgnizarea statală a lumii, precum familia Rothschild, cea mai puternică familie-organizaţie, ca să-i spun aşa, care conduce lumea, o putere suprastatală care deţine toată industria mondială. Iar acum să ne dai tu un răspuns, că noi n-am găsit nicio explicaţie vreo 200 de kilometri prin Austria şi Ungaria şi îl preocupă tare pe Mihai: cum s-a format sconcsul şi ce caută el pe pământ? (n.a. – şi e foarte serios în timp ce pe reporter îl pufneşte râsul…)

M (dintr-odată foarte… voi!): Da, dom’le, şi tot n-am găsit explicaţia… Nici piramidele n-am înţeles cum au fost construite. Până la urmă eu tot nu cred că sunt făcute de oameni. Cum să care atâta piatră şi unde, pe ce scripeţi să ridici blocurile alea uriaşe de piatră, şi câţi oameni să tragă de scripetele ăla uriaş, cinzeci, cinci sute, cinci mii

C: Eu am fost la piramide, blocurile alea de piatră sunt imense, dar pentru mine e altă dumă: eu am înţeles că de la Nil au făcut un canal şi nu mai ştiu ce ca să aducă piatra, dar blocurile alea de piatră sunt şlefuite ca-n palmă, altă dilemă… Bun, câţi ani le-a luat ca să le facă? Că dacă ne luăm după câţi ani trebuiesc să se facă autostrăzile la noi… mai vin trei generaţii şi nu sunt gata… ca şi metroul din Drumul Taberei.

Deci marea ta pasiune este cititul…

M: Nu, marea mea pasiune este să mă bat, cititul doar mă relaxează. Nu pot să zic că n-am emoţii înainte de luptă, dar mi le controlez oarecum şi când începe melodia de intrare şi văd acolo public cât cuprinde deja mă schimb, sunt alt om, încerc să fac show şi, orice ar fi, după meci mă duc la adversar şi-l felicit, fair-playul este fair-play.

Moş Crăciun ar da faliment dacă toţi ar fi ca Mihai…

Cred că este redundant să te întreb dacă ţi-e frică…

M: Nu, de ce? Păi în afară să-mi iau bătaie, n-am ce să păţesc… (n.a. – râde)

Era bătăuş când era mic?

C: Nu, mi-a spus fostul meu antrenor când am fost cu el la sparring „Îţi mai auci aminte când veneai cu Mihăiţă la sală şi îl puneai să facă flotări şi genoflexiuni şi nu voia?”. Îl băgam pe salteaua de lupte sau în cuşcă şi el fugea afară să se joace cu mingea… atunci era fotbalist.

Mihăiţă, vine Moş Crăciun…

M: Sănătate, atâta vreau.

Numai atât?!

C: L-am întrebat pe drum „Tată, ai laptop acasă?”, „Nu”,„Calculator ai?”, „Nu”, „Hai să vedem un laptop să-ţi iau”, şi-mi răspunde râzând „Ce să calculez? Nu-mi trebuie, îmi este inutil”.

La dorinţa ta de cunoaştere, Mihai, ţi-ar prinde bine…

M: Am telefonul şi-l folosesc să citesc ce vreau pe net.

Ce maşină vrea, cu ce echipe ţine, ce-i place să mănânce…

Tot nu mi-ai spus marca de maşină preferată…

M: Ford Mustang. Dar după casă, că nu vreau să dorm în maşină, cum fac alţii…

Casă pe pământ sau penthouse de lux?

M. Casă pe pământ.

Mîncarea preferată? Fără dietă…

M: Ciorbă de burtă şi salată boeuf. …şi papanaşi, am uitat…

Echipa favorită?

M: Steaua. Adică FCSB, dar nu pot să-i spun aşa… Nu-mi place, însă, cum joacă acuma. Îmi pare rău că banii sunt mai importanţi dcât performanţa. La vârf…

Şi în Anglia?

M: Chelsea.

Mă întorc la tata… Maşina preferată?

C: N-am…

Ce conduci?

C: Un BMW. Nu e nici 6, nu e nici 5, nu e de figuri, dar e solid…

Ciorba de burtă?

C: Nu, mie-mi plac supele.

Mâncarea numărul unu?

C: Mâncarea chinezească. Aveam un restaurant la Londra, nouă ani din nouă am mâncat numai acolo. Cea mai bună mâncare chinezească pe care am mâncat-o vreodată.

M: Pot să spun ceva? Cel mai mult îi plac urechile de porc… Este?

C: Aaa, da… Doar de Crăciun… Acolo, la locul crimei… Imediat după ce pârleşti victima…

M: Mie-mi place doar şoriciul de la porc, atât.

Te mai întreb de fotbal, Cătălin?

C: Nu, fotbalul e domeniul lui. Apropo de domeniile lui… Ia întreabă-l, poate ţie îţi spune, are şi el o prietenă?

Voiam să-l întreb asta când plecai tu la toaletă… dar acum ce să fac? Deci: Mihai, aşa, între noi doi, ai o prietenă?

M: Da, am iubită, dar vreau să păstrez relaţia numai pentru mine, pentru noi. Scuză-mă, nu vreau să ajungă subiect de presă. Adică tot ce facem noi doi să fie doar al nostru, să rămână personal. Vreau să am linişte, să mă antrenez liniştit.

Măcar spune-ne cum o cheamă?

M: Georgiana. Dar asta-i tot.

După liceu ai planuri să urmezi studiul în vreun domeniu?

M. Dacă nu eram sportiv mi-ar fiplăcut să mă fac medic stomatolog. Dar aşa n-am timp să învăţ cât ar trebui.

C: Lasă că pentru o facultate de sport o să ai timp… acum nu mai ai timp că trebuie să mergem la sală, să ne dezmorţim un pic, gata odihna, au trecut destule zile libere… (n.a. – râd amândoi)

M: Mă şi întrebam cât mă mai laşi liber… Hai la treabă că te-ai cam îngrăşat!

„Marea mea pasiune este să mă bat, cititul doar mă relaxează” – Mihai Zmărărndescu

„Ţin cu Steaua. Adică FCSB, dar nu pot să-i spun aşa… Nu-mi place, însă, cum joacă acuma. Îmi pare rău că banii sunt mai importanţi dcât performanţa. La vârf… În Anglia ţin cu Chelsea” – Mihai Zmărăndescu

„Maşina mea preferată este Ford Mustang. Dar după casă, că nu vreau să dorm în maşină, cum fac alţii…” – Mihai Zmărăndescu

„Dacă nu eram sportiv mi-ar fi plăcut să mă fac medic stomatolog. Dar aşa n-am timp să învăţ cât ar trebui” – Mihai Zmărăndescu

„Ştii ce citeşte Mihai mai nou? Psihologie, cărţi de psihologie. De fapt abia a terminat-o, ultima s-a numit aşa: «Cum să intri în mintea adversarului». Vrei să-ţi spun ce am discutat pe drum spre ţară, în maşină? Secretele piramidelor egiptene. Piramida maiaşă de la Chichén Itzá, politica mondială, atât cât ne pricepem că nu suntem experţi, cine conduce, de fapt lumea… Şi încă ceva, noi n-am găsit nicio explicaţie vreo 200 de kilometri prin Austria şi Ungaria şi îl preocupă tare pe Mihai: cum s-a format sconcsul şi ce caută el pe pământ?” – Cătălin Zmărăndescu

77 de kilograme are Mihai Zmărăndescu, la o înălţime de 1,89 m şi 18 ani

115 kilograme are Cătălin Zmărăndescu la o înălţime de 1,80 m şi 45 de ani

4.000 de lei noi (40 de milioene de lei vechi) pe lună a plătit Cătătlin Zmărăndescu pensie alimentară pentru Mihai şi sora sa, până când băiatul său a împlinit 18 ani. Acum a rămas cu numai 2.000 de lei de dat…