Victoria Răileanu, vedeta din Taximetriști, dezvăluiri fără precedent: ”Un mare sindrom al impostorului”

Victoria Răileanu, din ‘Taximetriști’, despre succes și cum a determinat-o acest sentiment să creadă că nu mai trebuie să muncească. Faptul că devenise deja o persoană cunoscută a făcut-o să aștepte proiectele să vină.

Victoria Răileanu: ”Considerăm că oamenii oricum o să mă sune pentru că sunt persoană publică”

Într-un interviu sincer și exclusiv pentru FANATIK.RO, cunoscuta actriță Victoria Răileanu ne povestește despre copilăria ei și recunoaște că era fata tatei. Își amintește cum a câștigat locul întâi la un concurs de tras cu arma și cum a dat la actorie fără să își anunțe părinții.

Victoria Răileanu ne spune cum a început prietenia ei cu Monica Bârlădeanu și cum, la un moment dat, din cauza succesului, a uitat să mai muncească și aștepta să vină job-urile. Talentata actriță recunoaște că nu ii place să calce și că vorbește prea mult, iar de la fiul ei, Carol, a învățat răbdarea și importanța adevărului.

”Nu mi-am învățat încă lecția că nu pot să controlez totul”

De 7 ani de zile lucrezi la un scenariu de film. E gata? Poți să-mi dai niște detalii?

-Cred că s-au adunat vreo 9 ani deja de când am ideea asta în minte. Nu am lucrat constant la scenariu. Am avut multe pauze în care nu aveam inspirație și nu am scris nimic mult timp. Anul asta m-am apucat serios de el. Vreau să îl termin în câteva luni pentru ca anul viitor să mă apuc de el. Nu vreau să-ți dau încă detalii despre subiect. Sunt superstițioasă la lucrurile de genul asta. Pot să-ți spun ce am învățat din toți acești 9 ani, în schimb. Că aveam un mare sindrom al impostorului. Mi se părea că trebuie să am o școală de scenaristică în spate ca să scriu ceva. Mai ales un scenariu de lung metraj.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Ori mi-am dat seama la un moment dat că, atunci când ai o idee bună, trebuie pur și simplu să o exprimi în orice formă ți-ai dori și că nu ai nevoie de școală pentru asta. Am mulți oameni în jurul meu care ori au citit deja ce am scris și m-au încurajat că e o idee bună, cu potențial și care mă pot ajuta să scriu mai bine. Sunt conștientă că am nevoie de ajutorul ăsta și îl primesc cu cea mai mare bucurie. Eu sunt foarte încântată de ideea filmului și îmi doresc ca formă finală să fie cât mai frumoasă și curată. Și asta mi se pare cel mai important acum.

”La un moment dat am adormit cu ochii deschiși în timp ce camera era pe partenerul meu”

‘Taximetriști’ s-a bucurat de un mare succes. Îți mai aduci aminte o întâmplare de la filmări?

-Da. Mulțumim! ‘Taximetriști’ este un proiect la care noi ținem mult, mai ales că jucăm deja de 4 ani piesa de teatru cu același nume și, în parte, aceeași echipă. Spectacol care încă se joacă la ’Apollo 111’. La filmări niciunul dintre noi nu am prea avut întâmplări amuzante. Am fost foarte serioși pentru că știam că avem puține zile de filmare. Plus că majoritatea jucăm și în piesa de teatru, deci situațiile ne erau destul de cunoscute.

A fost, în schimb, destul de greu având în vedere că am filmat doar noaptea și era deja destul de frig. A trebuit să îmi dau seama când să beau cafea și când să pun încălzitoarele de corp astfel încât să nu mă lovească somnul și frigul. Daaar, la un moment dat am adormit cu ochii deschiși în timp ce camera era pe partenerul meu (Rolando Matsangos). M-am speriat foarte tare. Am crezut că i-am stricat dubla. Am crezut că-mi pică capul într-o parte, dar el nici măcar nu a observat pentru că a fost vorba de o fracțiune de secundă în care eu nu m-am mișcat deloc. (râde, n. red.)

Digisport.ro

Un fotbalist celebru și soția sa, filmați în duș. Imaginile au făcut înconjurul lumii

Debutul în televiziune: ”A trebuit să mă mut în București, să uit că îmi e dor de familie și prieteni”

La 18 ani ai debutat în ‘Daria, iubirea mea’. Ce a însemnat pentru tine acea perioadă? Îți mai aduci aminte emoțiile de la prima scenă?

-Sunt foarte norocoasă că am trăit experiență aia. În acea perioadă era foarte greu să intri în lumea televiziunii. Nu era ca acum. A fost o mare rampă de lansare pentru mine. A fost o întreagă școală de televiziune timp de 8 luni (cât au durat filmările). Toate bazele mele s-au construit atunci.

A trebuit să mă mut în București, să continui de aici cu școala, să uit că îmi e dor de familie și prieteni și să muncesc mult. Nu-mi amintesc care era prima secvență pe care am filmat-o. Știu că sentimentul era că sunt într-un roller coaster și că trebuie să fac față cât de bine pot, să dau tot ce e mai bun din mine.

Prietenia cu Monica Bârlădeanu: ”Ne place rutina asta pentru că ni se pare foarte sinceră și normală”

Ai o prietenie strânsă și frumoasă cu Monica Bârlădeanu. Ce vă place să faceți când reușiți să vă vedeți?

-Da. M-am împrietenit cu Monica în primul sezon al serialului ’Vlad’ și de atunci faptul că o să fim prietene bune a fost clar. Avem perioade când reușim să ne vedem mai des și perioade în care, dacă ne vedem o dată pe lună, e minunat. În perioada asta facem sport împreună, ceea ce ne face să ne vedem de cel puțin două ori pe săptămână. Avem o prietenă bună comună și facem tot posibilul să ne vedem și toate trei la un prânz sau seara. Alteori vine la mine sau merg eu la ea și pur și simplu vorbim sau ne uităm la un film, sau doar tăcem. Ne place rutina asta pentru că ni se pare foarte sinceră și normală.

A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a ‘urcat’ la cap?

– Da. Dar nu față de alți oameni, ci față de mine. Am uitat să mai muncesc și am stat să aștept job-uri. Consideram că oamenii oricum o să mă sune pentru că sunt persoană publică.

Amintiri din copilărie: ”Eu eram plictisitor de cuminte”

Cum a fost copilăria ta?

-Părinții mei au fost întotdeauna foarte distractivi. Făceau petreceri cu multă lume, baluri mascate, revelioane cu 40 de oameni, plecam în citybreak-uri cu mașină super spontan. Nu aveam mulți bani, dar ai mei nu puteau să stea pe loc, așa că făceam tot felul de lucruri ca să nu stăm acasă. Iar eu… eram plictisitor de cuminte. (râde)

Ne-am mutat des cu familia pentru că tata a lucrat în armată și era repartizat ba în Ucraina, ba în Rusia, ba înapoi în Basarabia. Când ne-am mutat într-un final în România aveam la activ vreo 10 mutări. Și știu că tot ce voiam era să stăm locului.

”Cel mai rebel lucru pe care l-am făcut a fost să mă încăpățânez să dau la actorie”

Ce nebunii făceai când erai mică?

-Ne-am mutat la casă la un moment dat și normal că am început să fac mâncare cu noroi și bețe și pietriș, ca orice fetiță. Îmi plăcea să explorez curtea în care ne-am mutat și să găsesc chestii vechi. Îmi plăcea să caut râme în pământ ca să pescuiesc în lacul din spatele curții.

Ai mei m-au dat la balet și la pictură și, în mod natural, am luat-o pe calea asta, artistică. Cred că cel mai rebel lucru pe care l-am făcut a fost să mă încăpățânez să dau la actorie și să continui cu echitația după ce mi-am rupt piciorul. Atunci și-au dat seama ai mei că nu negociază ușor cu mine.

”Tata, fiind militar, ne-a crescut mai strict”

Erai mai mult fata mamei sau fata tatei?

-Am fost mereu fata tatei. Dar aveam o relație foarte bună și cu mama. Tata, fiind militar, ne-a crescut mai strict. Cu gimnastică dimineața, trezit devreme, muncit de mici. Lucruri care au contat în copilăria noastră și îmi sunt dragi acum, deși atunci îmi venea să mă ascund și să dorm. Cu mama aveam un respiro de la strictețe. Țin minte că mergeam cu ea la cumpărături, dar nu voiam să-mi ia nimic. Spuneam că vreau doar să mă uit. Greu mă convingea să îmi ia și mie o pereche de cercei sau o bluză care îmi plăcea.

Cum a fost perioada liceului?

-În liceu am continuat la fel de cuminte. Și mă bucur că a fost așa. Am făcut un grup cu câțiva colegi de clasă și făceam piese de teatru pe unde apucăm. Mergeam unii la alții să scriem, să repetăm. Am avut un anturaj fain. Am fost puși pe treabă de mici. Suntem prieteni și acum.

Prima iubire: ”Făceam naveta în fiecare zi Timișoara-Lugoj și el mă conducea mereu până la gară”

Când te-ai îndrăgostit prima dată?

-Între clasa a 9-a și a 10-a a făcut Maia Morgenstern un workshop de actorie la Lugoj. Eu și prietenii mei am auzit de el și am zis că neapărat trebuie să mergem. Acolo l-am cunoscut pe primul băiat de care m-am îndrăgostit. Făceam naveta în fiecare zi Timișoara-Lugoj și el mă conducea mereu până la gară. Nu mai țin minte dacă mă și aștepta când ajungeam. Am fost împreună on&off până când m-am mutat eu în București.

Mai ții minte când ai câștigat primii bani?

-Nu mai țin minte câți ani aveam. Cred că aveam vreo 12 ani.

Și pe ce i-ai cheltuit?

-Mi-am cumpărat o pereche de Adidas All Stars portocalii reiați.

”Am dat examenul de admitere la secția de teatru fără să le spun alor mei”

Balet, apoi echitație. De unde dorința de a face teatru?

-Păi are strânsă legătură cu primele două. Făceam balet de câțiva ani deja când m-am apucat de echitație. Mi-am rupt piciorul căzând de pe cal și am rămas în urmă mai bine de jumătate de an cu antrenamentele la balet. Nu prea mai aveam șanse să devin prim balerină cum își dorește orice fetiță care face asta.

Când a trebuit să aleg spre ce direcție mă îndrept cu liceul, știam că științele exacte nu îmi plăcuseră niciodată și că vreau să rămân în zona artistică. Așa că am dat examenul de admitere la secția de teatru fără să le spun alor mei. De atunci s-au legat lucrurile foarte natural. A fost răspunsul de care aveam nevoie.

”Trebuie să jonglezi cu multe necunoscute la teatru”

E mai greu de jucat pe scenă sau în fața camerei?

-Sunt grele și ușoare amândouă. Sunt experiențe atât de diferite din punctul meu de vedere. Pe scenă ai siguranța pe care o capeți odată cu experiența repetițiilor, dar trebuie să te deschizi mereu în fața unui public nou. Sunt multe variabile aici. Publicul poate fi mai receptiv, mai închis, depinde mult și de ziua, starea ta, factori exteriori pe care nu îi poți controla. Trebuie să jonglezi cu multe necunoscute la teatru.

La film e ca și cum ai avea multe obstacole (camera, lumina, semne, montaj) iar tu trebuie să ajungi pe partea cealaltă trăind emoția la intensitatea potrivită. Amândouă sunt experiențe foarte frumoase.

”Profesorii îmi spuneau în facultate că eu nu sunt făcută pentru comedie”

Comedie sau dramă, unde te regăsești mai mult?

-Profesorii îmi spuneau că eu nu sunt făcută pentru comedie. Așa că am jucat doar dramă în anii facultății. Dar simțeam mereu nevoia să mă distrez și eu făcând comedie. Am descoperit că sunt bună și la asta, odată cu improvizația. De atunci au început să vină și roluri în comedie. Mă regăsesc în amândouă așa cum mă regăsesc și în teatru și în film.

Cum este mama Victoria Răileanu? Calmă, mai intri în panică?

-Între calmă și panică sunt calmă. Între panică și agitată sunt agitată (râde, n. red.). Panică nu prea simt de felul meu. Mă agit de prea multe ori pentru că nu mi-am învățat încă lecția că nu pot să controlez totul. Atunci încep să mă agit, când lucrurile nu decurg cum cred eu că e bine. Altfel, sunt calmă și un părinte conștient. Vreau să cresc un copil echilibrat care să trăiască experiențe frumoase, și atunci când nu are experiențe plăcute să stau lângă el și să îl ghidez atunci când îmi cere ajutorul.

Ce ai învățat de la Carol până acum?

-Am învățat de la Carol răbdarea și importanța adevărului.

Îți place să gătești? Care sunt preparatele care-ți ies cel mai bine?

-Daaa. Chiar sunt într-o perioadă foarte bună cu gătitul acum și îmi face mare plăcere. Fac o ciulama de pui cu ciuperci de stă mâța-n coadă, paste foarte bune, pui la cuptor, clătite. Tot ce ține de felul doi. Încă mai am de învățat despre ciorbe și deserturi.

”Am luat premiul întâi pe tabără la categoria fete, la tras cu arma”

Ce nu știe lumea despre tine și ai vrea să spui azi?

-Nu suport să calc rufe. Îmi place să pescuiesc și cred că fac asta mult prea rar. Sunt foaaarte meticuloasă și perfecționistă, la 14 ani am luat premiul întâi pe tabără la categoria fete, la tras cu arma (era o tabăra militară). Vorbesc prea mult, fac sudoku în timpul liber și știu să cos, și cu mâna liberă și cu mașina de cusut.

Consideri că frumusețea ta a reprezentat un atu în meseria pe care ți-ai ales-o?

-Nu știu. Aș vrea să cred că toate rolurile pe care le-am avut până acum au fost datorită muncii mele, nu a aspectului.

”Toți au fost lecții pentru mine”

Dacă ar fi s-o iei de la început, ce greșeală nu ai mai repeta?

-Aș lucra cu aceeași oameni. Chiar dacă la momentul respectiv mi se părea o întâlnire-greșeală, toți au fost lecții pentru mine. Plus că dacă ar fi să repet, acum aș știi cum să îi iau.

Ce planuri și proiecte ai pentru anul 2023?

-Cum ți-am spus și la început, vreau să termin de scris scenariul de film. Vreau să scot două premiere de teatru, urmează să joc într-un lung metraj și poate că mai joc intr-unul.