Virusurile ucigașe care au dispărut fără urmă. Ar putea avea noul coronavirus aceeași soartă? Răspunsurile oamenilor de ştiinţă

Comunitatea științifică este abia la începuturile procesului de descoperire a mecanismului prin care unele virusuri dispar, în vreme ce altele rezistă și pot provoca îmbolnăviri timp de secole.

În 2008 au fost descoperite 37 de schelete – despre care se crede că aparțin unor vikingi executați de regele englez Ethelred II în timpul a ceea ce istoria numește Masacrul din ziua Sf. Brice – pe terenul St. John’s College din Oxford. Oamenii de știință au descoperit că una dintre victime suferise de variolă.

Surpriza acestei descoperiri a fost că nu este vorba despre virusul variolei cu care suntem familiarizați din istoria recentă, cel dispărut ca efect al programului de vaccinare din anii 1970, ci despre o tulpină cu totul diferită, necunoscută, care a dispărut cu secole în urmă. Potrivit oamenilor de știință, se pare că variola a dispărut de două ori.

Ce se întâmplă în cazul virusurilor care dispar?

Modul în care apar noi amenințări virale ar trebui să ne fie deja relativ familiar: contactul cu animalele infectate, virusul care migrează între specii, „pacientul zero” care îl contractează primul, super-răspânditorii care îl transportă pe tot globul. Interesant este ce se întâmplă la sfârșitul existenței unui virus. De ce dispar unele virusuri? Și ce se întâmplă cu ele?

Digi24.ro

Rusia amenință că va ataca Polonia dacă NATO aduce arme nucleare pe teritoriul acesteia

Iată ce încearcă să afle oamenii de știință, pe măsură ce amenințarea reprezentată de aceste forme de viață minuscule și primitive devine din ce în ce mai puternică, scrie BBC.

Unul dintre cele mai recente virusuri care au dispărut a fost SARS. Lumea a devenit conștientă de existența sa la 10 februarie 2003, după ce biroul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) de la Beijing a primit un e-mail în care descria „ o boală ciudată contagioasă” care a ucis 100 de oameni în decurs de o săptămână.

Cele mai vechi cazuri au avut loc în Guangdong, o provincie de coastă din sud-estul Chinei, cunoscută pentru numeroasele sale restaurante care servesc carne exotică (ratoni, bursuci, civete de palmier, porumbei, iepuri, fazani, căprioare și șerpi).

În doi ani virusul infectase cel puțin 8.096 de persoane, dintre care 774 au murit. Dar ar fi putut fi mult mai rău.

Digisport.ro

Un fotbalist celebru și soția sa, filmați în duș. Imaginile au făcut înconjurul lumii

La fel ca ruda sa apropiată SARS-CoV-2, SARS avea multe dintre calitățile necesare pentru a domina lumea – era un virus ARN, ceea ce înseamnă că putea evolua rapid și se răspândea prin picături expulzate la respirație, care sunt greu de evitat.

În schimb, SARS a dispărut la fel de brusc cum și-a făcut apariția. Până în ianuarie 2004, au existat doar o mână de cazuri – și până la sfârșitul lunii, a fost anunțată ultima infecție naturală suspectată.

Dispariția SARS a fost o chestiune de noroc

A fost o chestiune de noroc, explică Sarah Cobey, epidemiolog la Universitatea din Chicago, potrivit căreia SARS a fost dus la dispariție printr-o combinație de urmărire sofisticată a contactelor și a ciudățenilor virusului în sine.

Boala a fost foarte gravă, iar virusul a avut o rată de fatalitate uimitoare – aproape unul din cinci pacienți a murit – dar acest lucru a însemnat că cei infectați au fost relativ ușor de identificat și pus în carantină. Nu a existat o răspândire de la persoanele asimptomatice și, bonus, SARS a avut o perioadă relativ lungă incubație înainte de a deveni contagios, ceea ce a oferit persoanelor care făceau anchetele epidemiologice timp suplimentar pentru a găsi pe oricine ar putea fi infectat înainte de a putea să-l transmită.

„Dar și guvernele și instituțiile au acționat foarte repede”, spune Cobey.

Din păcate, această situație este extrem de neobișnuită. În afară de SARS, doar alte două virusuri au fost făcute să dispară în mod intenționat – variola și pesta bovina, care afectează vite.

Războiul împotriva acestor două virusuri a fost câștigat prin campanii intensive de vaccinare. Eforturile continuă în vederea eliminării poliomielitei – cazurile au scăzut cu 99% începând cu anii 1980 – și, eventual, a rujeolei, deși recent aceste eforturi au fost afectate de războaie, mișcarea anti-vaxxer și COVID-19.

Este puțin probabil ca unele virusuri să dispară vreodată, deoarece nu suntem singura lor gazdă

La om, focarele de Ebola se sting tot timpul. Au existat cel puțin 26 în toată Africa de când virusul a fost descoperit în 1976 și acestea sunt doar cele care au determinat înregistrarea unui număr de cazuri suficient de mare de către autoritățile sanitare. Acestea tind să apară atunci când virusul sare de la un animal – de obicei un liliac – la un om, care apoi infectează alți oameni, iar atât timp cât există lilieci, boala poate reapărea la om.

Aceasta înseamnă că singura modalitate de a face virusul să dispară este de a-l elimina în sălbăticie, ceea ce este o sarcină aproape imposibilă.

În mod similar, MERS, care a ținut prima pagină a știrilor în 2012, când a apărut pentru prima dată după trecerea de la cămile la om, se crede că a trecut la oameni în sute de ocazii separate de atunci.

„SARS a dispărut pentru că nu există altă gazdă evidentă”, spune Stanley Perlman, microbiolog la Universitatea din Iowa.

Nu același lucru se poate spune despre virusul care produce COVID-19, despre care se crede că ar fi trecut de la lilieci la pangolini și apoi la oameni. „În cazul COVID-19, rezervorul de virus suntem acum noi”, spune Perlman.

De fapt, a devenit atât de mult un virus uman încât oamenii de știință au început să se întrebe dacă se va răspândi invers – de la oameni la animale sălbatice. Acest lucru ar face și mai dificilă eliminarea virusului.

Potrivit BBC, ajungem la un alt scenariu posibil, care implică virusurile care există continuu la oameni. În cazul lor, deși ar putea afecta specia noastră pentru totdeauna, se pare că tulpini individuale ale virusurilor dispar în mod într-un mod a remarcabil de regulat.

Aceeași sursă subliniază faptul că fiecare virus gripal care a existat la om până acum aproximativ 120 de ani a dispărut. De ani de zile, s-a crezut că tulpinile de gripă A cu care trăim evoluează constant pentru a ne putea infecta mai bine. Dar cele mai recente cercetări științifice arată că nu este cazul.

Tulpinile de gripă consacrate tind să continue să evolueze pe mai multe căi diferite – atunci marea majoritate vor dispărea brusc. La fiecare câteva decenii, un nou tip de gripă va evolua pentru a le înlocui, obținute de obicei dintr-o combinație de virusuri gripale vechi și altele noi, proaspete de la animale.

În mod surprinzător, mai degrabă decât să se adapteze la oameni de-a lungul timpului, se pare că H1N1 – tulpina care a provocat pandemia de gripă din 1918 și gripa porcină, dispărută acum – acumulase mutații care erau inutile sau chiar dăunătoare pentru propria supraviețuire.

Accelerarea artificială a mutației virusurilor, o speranță pentru eradicarea lor

Iata de ce unii oameni de știință sugerează că accelerarea procesului de mutație a virusurilor ne-ar permite să folosim evoluția rapidă a virușilor endemici umani în avantajul nostru. Ideea a existat de ceva vreme ca o modalitate de a ne scăpa de gripă și răceli – dar recent a fost sugerată și ca metodă de combatere a COVID-19.

Accelerarea evoluției virale în mod artificial ar putea aduce unele beneficii. Materialul lor genetic este format din ARN, spre deosebire de ADN, ceea ce înseamnă că, atunci când deturnează echipamentele gazdei lor pentru a se copia, nu includ un pas de „corectură” în care verifică greșelile.

Această rată uluitoare de mutație este o sabie cu două tăișuri. Peste o anumită rată, mutațiile devin dăunătoare, ducând la tulpini de virus care sunt împovărate cu defecte genetice care împiedică răspândirea lor. În cele din urmă, acest lucru poate duce la dispariția lor.

Accelerarea evoluției virale în mod artificial prin medicamente care încurajează virusurile să se muteze cu o rată chiar mai mare decât de obicei ar putea aduce unele beneficii. În primul rând, ar putea slăbi suficient virusul pentru a reduce cantitatea care circulă la pacienții individuali.

Acest lucru ar putea face mai ușor tratamentul la persoanele cu boli severe.

În al doilea rând, anumite tulpini de virus, cum ar fi tipurile de COVID-19 – dintre care există deja cel puțin șase – ar putea aduna suficiente mutații care sunt dăunătoare pentru ele însele, astfel încât să dispară cu totul.

Cu toate acestea, unii oameni de știință sunt sceptici că vom putea spune vreodată că orice virus a dispărut pentru totdeauna.

„Termenul de dispărut poate fi înșelător”, spune Ian Lipkin, epidemiolog la Universitatea Columbia, New York. „Virusurile pot fi prezente în multe locații – se pot ascunde oameni, se pot ascunde în materiale care sunt depozitate în congelatoare, se pot ascunde în animale sălbatice și animale domestice – este cu adevărat imposibil să se spună dacă un virus a dispărut.”

Desigur, acest lucru nu înseamnă că eforturile noastre de eradicare sunt inutile. De fapt, Cobey crede că mai mult ca oricând ar trebui să ne concentrăm pe reducerea bazinului de agenți patogeni umani. „Există o mulțime de agenți patogeni acolo – majoritatea oamenilor nu realizează cât de mulți.”

Dacă speranțele oamenilor de știință legate de accelerarea artificială a mutației virusului ca metodă de combatere a COVID-19 sunt mari, nu va fi ușor. SARS-CoV-2 este încă o mare necunoscută despre care aflăm în permanență lucruri noi, care răstoarnă tot ceea ce știam sau credeam că știm până la un anumit moment.

Dacă la început era considerat o răceală, o pneumonie vindecabilă, odată cu creșterea semnificativă a numărului de cazuri, OMS a declarat pandemia și rând pe rând statele lumii au intrat în carantină.

A venit apoi speranța că noul coronavirus va muri la temperaturi ridicate, care însă nu s-a transformat în realitate.

De atunci sunt testate tratamente care să le dea cât mai multe șanse de supraviețuire pacienților, în special celor cu forme severe de boală, s-a dovedit că și copiii sunt afectați de COVID-19, în special din cauza Sindromului Inflamator Multisistem cauzat de infecția cu SARS-CoV-2, s-au relaxat restricțiile și țările se pregătesc pentru al doilea val al pandemiei, unele intră din nou în carantină total sau parțial, în vreme ce cursa pentru obținerea unui vaccin devine din ce în ce mai acerbă.

Și peste toate astea vin protestele “anti-maskerilor”, care zădărnicesc eforturile de combatere a răspândirii infectărilor. În ciuda faptului că marea majoritate a comunității științifice este de acord ca purtarea măștii este unul dintre puținele mijloace de evitare a contractării virusului.